Malpraxis medical: este obligatorie sesizarea Comisiei înainte de a merge în instanță?

Alatura-te Profit InsiderJoin Profit Insider
Malpraxis medical: este obligatorie sesizarea Comisiei înainte de a merge în instanță?

Autor: Cristina Elena Săvulescu, Partner – Dispute Resolution, Bradu Neagu și Asociații

Rezumat. Procedura Comisiei de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis este facultativă: pacientul poate sesiza direct instanța competentă pentru repararea prejudiciului. Dacă alege Comisia, aceasta stabilește prin decizie existența sau inexistența unei situații de malpraxis, fără să acorde despăgubiri. Raportul experților și documentele medicale pot avea relevanță probatorie într-un litigiu ulterior. Decizia poate fi contestată în termen de 15 zile de la comunicare. Legea garantează accesul la dreptul comun, însă efectele necontestării deciziei asupra unei acțiuni civile ulterioare nu sunt reglementate expres în toate aspectele lor și trebuie analizate în funcție de obiectul acțiunii, conținutul deciziei și apărările formulate. Alegerea procedurii presupune, prin urmare, evaluarea utilității expertizei, a costurilor, a probelor și a prescripției.

1. Introducere

Un pacient se confruntă cu o complicație gravă după un act medical și vrea să afle dacă prejudiciul s-a produs din cauza unei abateri profesionale. Poate sesiza Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis sau se poate adresa direct instanței. Alegerea pare, la început, doar o chestiune de traseu. În realitate, ea privește și probele, termenele și efectul unei eventuale decizii a Comisiei.

Punctul de plecare este simplu: sesizarea Comisiei nu este o condiție pentru accesul direct la instanță. Opțiunea nu este însă lipsită de consecințe. Dacă pacientul alege Comisia și nu este de acord cu decizia, legea prevede un termen de 15 zile pentru contestație. Separat, raportul experților și decizia pot conta în procesul civil, iar efectele necontestării trebuie apreciate în raport cu circumstanțele cauzei.

2. Cadrul legal al Comisiei

Comisia se constituie la nivelul direcțiilor de sănătate publică județene și al municipiului București. Potrivit formei actuale a art. 679 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, modificată prin O.U.G. nr. 8/2025, în componența sa intră reprezentanți ai direcțiilor de sănătate publică, ai caselor județene de asigurări de sănătate, ai colegiului județean al medicilor, ai colegiului județean al medicilor stomatologi și ai colegiului județean al farmaciștilor, ai ordinului județean al asistenților și moașelor din România, precum și un expert medico-legal. Comisia este condusă de directorul executiv adjunct sau, după caz, de medicul-șef al direcției de sănătate publică. O poate sesiza persoana care se consideră victima unui act de malpraxis, personal sau prin reprezentantul legal; dacă persoana a decedat ca urmare a actului reclamat, sesizarea poate fi făcută de succesorii săi.

Pentru analizarea cazului, Comisia desemnează prin tragere la sorți un expert sau un grup de experți cu cel puțin același grad profesional și didactic ca persoana reclamată; numărul experților depinde de complexitatea cazului. Art. 682 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 păstrează trimiterea la „lista națională a experților”. Potrivit art. 680 alin. (1), organismele profesionale competente aprobă, la propunerea structurilor teritoriale, liste de experți medicali pentru fiecare județ și pentru municipiul București, pe specialități, și le publică și actualizează. Regulamentul Comisiei, aprobat prin O.M.S. nr. 1.343/2006 și modificat prin O.M.S. nr. 226/2026, prevede desemnarea prin tragere la sorți din listele județene și din lista municipiului București transmise de organismele profesionale competente. Experții au acces la documentele medicale aferente cauzei pe care le consideră necesare și pot audia și înregistra declarațiile persoanelor implicate. Raportul se întocmește în 30 de zile, iar Comisia adoptă decizia în maximum trei luni de la sesizare. Decizia arată dacă a existat sau nu o situație de malpraxis și se comunică tuturor persoanelor implicate, inclusiv asigurătorului, în cinci zile calendaristice. Potrivit art. 682 alin. (4), fiecare parte interesată are dreptul să primească o copie a raportului experților și a documentelor medicale care au stat la baza acestuia.

Procedura are și un cost: onorariile experților, stabilite în funcție de complexitatea cazului, sunt suportate de partea interesată, potrivit art. 680 alin. (4) din Legea nr. 95/2006. Comisia nu stabilește cuantumul despăgubirilor și nu obligă ea însăși medicul ori asigurătorul la plată. Dacă părțile nu ajung la o înțelegere, despăgubirile se cer instanței.

3. Este procedura obligatorie?

Nu. Art. 684 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 prevede că procedura de stabilire a cazurilor de malpraxis „nu împiedică liberul acces la justiție, potrivit dreptului comun”. În aceeași direcție, art. 14 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului sănătății publice nr. 482/2007 permite persoanei prejudiciate să se adreseze fie Comisiei, fie instanței. În considerentele Deciziei nr. 43/2024, pronunțată asupra art. 680 alin. (4) și art. 687 în forma aplicabilă cauzei analizate, Curtea Constituțională a descris procedura ca alternativă, nu obligatorie, și a indicat ca repere art. 684 (alin. (2), în numerotarea de atunci, devenit alin. (3)) și art. 14 din Norme. Așadar, concluzia rezultă din lege și din raționamentul Curții, deși caracterul obligatoriu al procedurii nu a constituit obiectul direct al excepției de neconstituționalitate.

Pacientul poate introduce direct acțiunea în răspundere civilă. Decizia ÎCCJ nr. 5/2022 (RIL) a soluționat o problemă de competență materială pentru acțiunile directe în despăgubire formulate fără parcurgerea procedurii Comisiei, în forma legii aplicabilă atunci. Decizia a interpretat art. 687 în redactarea de la acel moment, când competența revenea judecătoriei; nu a tranșat efectul unei decizii a Comisiei necontestate. Legea nr. 292/2022 a modificat ulterior art. 684 și 687, stabilind competența tribunalului – secția civilă din circumscripția în care a avut loc actul reclamat.

4. Ce se întâmplă dacă pacientul alege Comisia?

Aici este important să nu confundăm trei demersuri, care au obiecte diferite:

Contestația deciziei Comisiei

Dacă o parte nu este de acord cu decizia Comisiei, art. 684 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 îi permite să o conteste în termen de 15 zile de la comunicare, la tribunalul – secția civilă din circumscripția în care s-a produs actul de malpraxis. Contestația privește controlul deciziei Comisiei. Termenul de 15 zile nu trebuie confundat cu termenul de prescripție al acțiunii în despăgubire.

Acțiunea civilă în despăgubiri

Prin acțiunea civilă, pacientul cere instanței să stabilească răspunderea și să acorde despăgubiri. Potrivit art. 684 alin. (3), procedura Comisiei nu împiedică liberul acces la justiție potrivit dreptului comun. Acțiunea poate fi introdusă direct, fără sesizarea prealabilă a Comisiei. Instanța analizează condițiile răspunderii și probele administrate în cauză.

Valoarea probatorie și efectele procesuale ale actelor Comisiei

Raportul experților, documentele medicale și decizia Comisiei pot fi depuse ca probe într-un litigiu civil. Comisia nu stabilește cuantumul despăgubirilor și nu obligă medicul ori asigurătorul la plată. Legea nu reglementează expres și complet efectul necontestării deciziei asupra tuturor aspectelor ce pot fi ulterior deduse judecății într-o acțiune în despăgubiri. De aceea, efectele trebuie analizate în funcție de obiectul acțiunii, conținutul și motivarea deciziei, probele administrate și apărările formulate. Dacă partea urmărește să combată constatările Comisiei, termenul de 15 zile trebuie tratat cu atenție, fără a presupune că o acțiune civilă ulterioară va înlocui contestația.

5. Avantaje și dezavantaje
Ce poate oferi procedura
  • Evaluare medicală specializată, care poate clarifica dacă problema ține de conduita profesională, de legătura de cauzalitate sau de documentele medicale disponibile.
  • Fiecare parte interesată are dreptul să primească o copie a raportului experților și a documentelor medicale care au stat la baza lui (art. 682 alin. (4)). Acestea pot ajuta la pregătirea probelor într-un eventual proces.
  • Un reper pentru discuțiile cu asigurătorul și, în unele cazuri, pentru o soluționare amiabilă. Comisia nu garantează însă un acord și nu stabilește ea însăși despăgubirile.
Ce trebuie cântărit înainte de sesizare
  • Procedura adaugă o etapă și poate întârzia sesizarea instanței. Termenele legale de 30 de zile pentru raport și de maximum trei luni pentru decizia Comisiei nu garantează că, în practică, cazul va fi soluționat în acest interval.
  • Onorariul expertului sau al grupului de experți este suportat de partea interesată, potrivit art. 680 alin. (4) din Legea nr. 95/2006.
  • Întreaga procedură este confidențială până la sesizarea instanței, potrivit art. 685 alin. (1). Dacă persoana care a formulat sesizarea încalcă această confidențialitate, pierde dreptul de a beneficia de conciliere.
  • Dacă partea nu este de acord cu decizia Comisiei, termenul de 15 zile pentru contestare curge de la comunicare. Necontestarea poate avea consecințe asupra constatărilor Comisiei, iar efectele trebuie evaluate în funcție de obiectul acțiunii și de conținutul deciziei.
  • Art. 688 din Legea nr. 95/2006 prevede un termen de prescripție de trei ani de la producerea prejudiciului, cu excepția faptelor care reprezintă infracțiuni. Efectul sesizării Comisiei asupra prescripției trebuie verificat distinct; nu este prudent să se presupună că procedura o suspendă sau o întrerupe.
Concluzie

Procedura în fața Comisiei de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis este facultativă. Legea nr. 95/2006 prevede expres că aceasta nu împiedică accesul la justiție potrivit dreptului comun, iar persoana pretins prejudiciată poate sesiza direct instanța competentă sau poate solicita anterior analiza Comisiei. Dacă este sesizată, Comisia stabilește prin decizie existența ori inexistența unei situații de malpraxis, fără să acorde ea însăși despăgubiri; raportul experților și documentele medicale pot avea relevanță probatorie într-un litigiu ulterior. Decizia poate fi contestată în termen de 15 zile de la comunicare. Efectele necontestării asupra unei acțiuni civile ulterioare trebuie apreciate în raport cu obiectul acțiunii, conținutul deciziei și apărările formulate, întrucât legea nu oferă o soluție expresă și completă pentru toate ipotezele. Înainte de a alege procedura, pacientul trebuie să evalueze utilitatea expertizei, costurile, necesitatea conservării probelor și prescripția dreptului material la acțiune.

BIBLIOGRAFIE

  • Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, titlul XVI, art. 679–688, cu modificările și completările ulterioare.
  • Legea nr. 292/2022 pentru modificarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
  • O.U.G. nr. 8/2025 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 și a altor acte normative din domeniul sănătății.
  • O.U.G. nr. 84/2025 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 și a unor acte normative.
  • Ordinul ministrului sănătății publice nr. 1.343/2006 privind Regulamentul Comisiei, cu modificările ulterioare, inclusiv O.M.S. nr. 226/2026.
  • Ordinul ministrului sănătății publice nr. 482/2007 privind Normele metodologice de aplicare a titlului XVI din Legea nr. 95/2006.
  • Înalta Curte de Casație și Justiție, Decizia nr. 5/2022 (recurs în interesul legii).
  • Curtea Constituțională, Decizia nr. 43/2024.

Un material Legal Marketing

viewscnt

Adaugă Profit.ro ca sursa preferata in produsele Google pentru a-ți fi arătate doar știrile din România care te interesează.

Ultimele ştiri

Anunțul săptămânii
De weekend
Curs BNR
1 EUR5.3494 -0.0004-0.01 %
1 USD4.8600 +0.0172+0.36 %
1 GBP6.4103 +0.0080+0.12 %
1 CHF5.7816 +0.00020.00 %

Curs BNR oferit de cursvalutar.ro

  Noul standard în imobiliare.
Partenerii noștri
Cele mai citite