De ce sancțiunile împotriva Rusiei nu au rezultatul dorit

Președintele SUA, Joe Biden, merită toate laudele pe care le-a primit pentru recenta sa călătorie în Ucraina și Polonia pentru a marca prima aniversare a invaziei din partea Rusiei. Călătoria de zece ore cu trenul a lui Biden de la granița poloneză până la Kiev - o performanță deloc neglijabilă pentru un lider octogenar - a devansat complet planurile de propagandă ale președintelui rus Vladimir Putin pentru această ocazie. A fost o zi mare pentru Ucraina, Statele Unite și aliații săi din NATO.

Dar când, în timpul unui discurs la Castelul Regal din Varșovia, Biden a afirmat că sancțiunile actuale împotriva Rusiei reprezintă "cel mai mare regim de sancțiuni impus vreodată unei țări din istorie", afirmația sa, deși exactă, a fost, de asemenea, înșelătoare. Sancțiunile pe care SUA le-au folosit în alte părți, de exemplu în cazul Coreei de Nord și al Iranului, au fost mult mai severe decât sancțiunile actuale impuse Rusiei, deoarece includ sancțiuni secundare asupra țărilor terțe care continuă să facă comerț cu aceste regimuri. În cazul Rusiei, acest lucru este abia la început.

Deocamdată, Rusia continuă să vândă petrol Indiei și Chinei și să cumpere fructe și legume proaspete de la exportatorii israelieni. În plus, o cantitate uriașă de comerț are loc prin așa-numitele transbordări. Cu siguranță, exporturile europene către Rusia au scăzut vertiginos, pe fondul regimului de sancțiuni. Dar, în același timp, volumul comerțului dintre Rusia și țări precum Turcia, Armenia, Kazahstan și Kârgâzstan a crescut vertiginos.

Prin urmare, sancțiunile nu au afectat economia Rusiei nici pe departe atât de puternic sau de rapid pe cât se aștepta. În primele zile ale războiului, SUA i-au surprins chiar și pe veteranii experimentați ai finanțelor internaționale când au înghețat rapid 300 de miliarde de dolari din rezervele valutare oficiale ale Rusiei. Când Apple Pay și Google Pay au fost suspendate în Rusia, mulți au sperat că metroul din Moscova se va bloca. Dar, în timp ce se preconiza că PIB-ul Rusiei va scădea cu cel puțin 10%, Fondul Monetar Internațional estimează acum că economia rusă s-a contractat cu puțin peste 2% în 2022 și chiar se așteaptă ca aceasta să crească ușor în acest an.

Cu siguranță, există o mulțime de motive pentru a fi sceptici cu privire la cifrele PIB-ului, care pentru Kremlin sunt doar un instrument de propagandă pentru a convinge țările europene și aliații lor că sancțiunile le afectează mai mult decât afectează Rusia. Cu toate acestea, este clar că actualul regim de sancțiuni nu a reușit să devasteze economia rusă, așa cum au sperat liderii occidentali.

Dar sancțiunile economice singure nu aveau să fie niciodată suficiente pentru a răsturna regimul lui Putin. La urma urmei, singurul motiv pentru care sancțiunile au avut succes în Africa de Sud în anii 1980 și la începutul anilor 1990 a fost faptul că lumea era în mare parte unită împotriva apartheidului sud-african. Dar aceasta a fost în mod clar o excepție de la regulă.

Acolo unde sancțiunile au contat cu adevărat este pe câmpul de luptă. Deși nu sunt atât de paralizante din punct de vedere economic pe cât sperau unii, sancțiunile occidentale privind tehnologia și componentele militare au redus capacitatea Rusiei de a-și reface rezervele de rachete de înaltă precizie. Deși o parte din cipurile de calculator utilizate atât în echipamentele civile, cât și în cele militare, au ajuns cu siguranță în Rusia, nu există nicio îndoială că dificultățile în obținerea cipurilor specializate au avut un impact negativ.

Dar acest lucru nu este suficient. Sancțiunile nu au împiedicat Rusia să găsească suficiente cipuri pentru a acoperi părți mari din Ucraina cu mine inteligente. Potrivit unor estimări, 30% din Ucraina este acum acoperită de mine, în special în nord-est. Aceste dispozitive, care sunt interzise de Tratatul de interzicere a minelor din 1997 (la care Rusia nu este parte), ar putea împiedica recuperarea Ucrainei timp de ani de zile. Iar Rusia a reușit să facă acest lucru fără ca China să îi furnizeze în mod deschis tehnologie militară, un scenariu de risc pe care administrația Biden l-a subliniat recent.

Este posibil ca Biden să se fi înșelat atunci când a descris regimul de sancțiuni condus de UE și SUA ca fiind cel mai amplu impus vreodată unei țări, dar nu a fost în totalitate în eroare. Sancțiunile financiare, în special, sunt ample și complexe, unele dintre ele vizându-l chiar pe Putin însuși. Dar sancțiunile au fost concepute astfel încât Rusia să poată continua să exporte relativ liber orice, cu excepția petrolului (pentru care are încă o mulțime de cumpărători). De exemplu, este într-adevăr ciudat faptul că SUA, care își obține aproape 20% din energia electrică din energie nucleară, importă în continuare uraniu rusesc.

Rusia avea excedente comerciale semnificative înainte de invazie, astfel încât are încă acces larg la valută pentru importuri, chiar dacă trebuie să plătească mai mult pentru redirecționarea acestora și chiar dacă gama de bunuri pe care le poate cumpăra s-a redus. Pentru a strânge șurubul asupra regimului lui Putin, SUA și aliații săi trebuie să se apuce serios de sancțiuni secundare.

Dar acest lucru este mai ușor de spus decât de făcut. În timp ce unii au sugerat că sancțiunile secundare ar putea declanșa o recesiune globală, astfel de temeri sunt probabil supraevaluate. Problema mai mare este că țările nealiniate, cum ar fi India, și aliații ruși, cum ar fi China, nu împărtășesc indignarea morală a Occidentului față de invazia Ucrainei. Impunerea de sancțiuni secundare ar putea accelera procesul de deglobalizare care a făcut obiectul multor analize în ultimul an (deși până acum a fost în mare parte absent din cifrele comerciale).

Deși Biden și NATO vor încerca cel mai probabil să evite acest rezultat, ar putea fi împinși să treacă Rubiconul dacă, să zicem, Putin folosește o armă nucleară tactică în Ucraina. Mulți comentatori cred că acest scenariu "Armageddon" nu s-ar întâmpla niciodată și sper că au dreptate. Dar dacă Putin este pus la colț (poate în urma unei ofensive de primăvară ucrainene) și face acest pas, China și India ar trebui să înceteze comerțul cu Rusia. Dacă acestea ar refuza, SUA și aliații săi nu ar avea de ales decât să impună efectiv cel mai sever regim de sancțiuni pe care lumea l-a văzut vreodată.

Kenneth Rogoff, fost economist-șef al Fondului Monetar Internațional, este profesor de economie și politici publice la Universitatea Harvard