Autori

Este greu să ne gândim la o problemă care reunește clasa politică profund divizată a Statelor Unite mai mult decât nevoia de a limita influența tot mai mare a Chinei, fie prin restricții comerciale, prin tarife la vehiculele electrice chinezești (EVs) sau prin interzicerea TikTok. Dar, deși argumentul de securitate națională pentru astfel de măsuri protecționiste este incontestabil convingător, nu e clar dacă liderii politici americani și publicul american sunt pregătiți pentru potențialele consecințe economice.

Ascultând bancherii centrali, ai putea crede că recenta criză a inflației ridicate a fost doar o eroare scuzabilă de prognoză post-pandemie, făcută în condiții de incertitudine extremă. Dar, deși această narațiune predomină acum pe piețe și în presa financiară, ea presupune un nivel de independență a băncii centrale care este, pur și simplu, nerealist în mediul economic și politic volatil de astăzi. Și chiar dacă băncile centrale ar reuși să reducă inflația la 2% în viitorul apropiat, probabilitatea unei alte creșteri inflaționiste în următorii 5-7 ani a crescut semnificativ.

De peste un deceniu, numeroși economiști – în primul rând, dar nu exclusiv de stânga – au susținut că potențialele beneficii ale utilizării datoriilor pentru finanțarea cheltuielilor guvernamentale depășesc cu mult orice costuri asociate. Ideea conform căreia economiile avansate ar putea suferi din cauza supraîndatorării a fost respinsă pe scară largă, iar vocile disidente au fost adesea ridiculizate. Chiar și Fondul Monetar Internațional, în mod tradițional un susținător ferm al prudenței fiscale, a început să susțină niveluri ridicate de stimulente finanțate din datorie.

Cu o lună înainte de 2024, prognoza consensuală privind evoluția globală a economiei mondiale rămâne prudent de optimistă, majoritatea băncilor centrale și a analiștilor prognozează fie o aterizare ușoară, fie o eventuală absență a aterizării [3]. Chiar și colegul meu Nouriel Roubini [4], faimos pentru opiniile sale pesimiste [5], consideră că scenariile cele mai pesimiste sunt cele mai puțin probabile [6].

Economia mondială a fost plină de surprize în 2023. În ciuda creșterii puternice a ratelor dobânzilor, Statele Unite au reușit să evite cu succes o recesiune, iar marile piețe emergente nu au intrat în spirală într-o criză a datoriilor. Chiar și economia geriatrică a Japoniei a dat dovadă de o vitalitate uimitoare. Prin contrast, Uniunea Europeană a rămas în urmă, deoarece motorul său de creștere german s-a oprit, după ce era de patru decenii de hipercreștere a Chinei s-a încheiat brusc.

Cine ar trebui să plătească pentru reconstrucția postbelică a Ucrainei? La scurt timp după invazia Rusiei, coautorii mei și cu mine am estimat că reconstrucția țării va costa aproximativ 200-500 de miliarde de euro (220-550 de miliarde de dolari) și am cerut ca Europa să fie vârful de lance al efortului de redresare. După mai mult de 500 de zile de moarte și de distrugere, probabil costurile preconizate s-au dublat, cel puțin. Prin urmare, necesitatea ca Europa să se implice și să își asume responsabilitatea este din ce în ce mai stringenta.

Spectacolul oferit de Congresul american, care l-a interogat pe Shou Zi Chew, directorul general al TikTok, pe 23 martie, ar putea fi amintit într-o zi ca un punct de cotitură în istoria globalizării. Pe parcursul a cinci ore de întrebări agresive, Chew - care nu este chinez, ci singaporez - a apărat în mod magnific proprietatea chineză a companiei pe care o conduce în fața înțelegerii limitate a Congresului asupra lumii tehnologiei.

Președintele SUA, Joe Biden, merită toate laudele pe care le-a primit pentru recenta sa călătorie în Ucraina și Polonia pentru a marca prima aniversare a invaziei din partea Rusiei. Călătoria de zece ore cu trenul a lui Biden de la granița poloneză până la Kiev - o performanță deloc neglijabilă pentru un lider octogenar - a devansat complet planurile de propagandă ale președintelui rus Vladimir Putin pentru această ocazie. A fost o zi mare pentru Ucraina, Statele Unite și aliații săi din NATO.

Faptul că lumea nu s-a confruntat cu o criză financiară sistemică în 2022 este un mic miracol, având în vedere creșterea bruscă a inflației și a ratelor dobânzilor, ca să nu mai vorbim de o creștere masivă a riscului geopolitic. Dar, în condițiile în care datoria publică și privată a crescut la niveluri record în timpul erei apuse a ratelor de dobândă ultra-scăzute și riscurile de recesiune sunt ridicate, sistemul financiar global se confruntă cu un test de rezistență uriaș. O criză într-o economie avansată - de exemplu, Japonia sau Italia - ar fi greu de stăpânit.

Prăbușirea spectaculoasă a imperiului FTX de 32 milioane de dolari al lui Sam Bankman-Fried, un copil minune, se pare că va rămâne în istorie ca una dintre cele mai importante prăbușiri financiare [2] din toate timpurile. Cu un scenariu plin de celebrități [3], politicieni, sex și droguri, viitorul pare luminos pentru producătorii de filme de lung metraj și documentare. Dar, ca să-l parafrazăm pe Mark Twain, zvonurile privind moartea industriei cripto în sine au fost mult exagerate.