În peisajul urban al Estului European, progresul material — macarale, parcuri eoliene, hale industriale — conviețuiește cu o nouă normalitate a insecurității vieții: drone, atacuri cibernetice și exerciții aeriene care transformă amenințarea într-un factor permanent al deciziilor economice.
La București, NATO Industry Forum 2025 a pus în lumină această nouă dinamică: sub tema transformării industriei de apărare și a inovării, liderii Alianței au discutat angajamente financiare majore pentru consolidarea capacităților de apărare. Șeful NATO Mark Rutte a anunțat un obiectiv de investiții echivalent cu 5% din PIB pentru Aliați, forumul semnalând o mobilizare industrială fără precedent în regiune.
Când va căpăta conținut economic, această mobilizare va produce, pe termen scurt, locuri de muncă, comenzi și fluxuri de investiții care vor atenua efectele stagnării europene. Totuși, datele macroeconomice arată și limitele modelului: România, de pildă, trece printr-o încetinire abruptă, cu prognoze de creștere estimate la 0,8% în 2025 și 1,2% în 2026, în timp ce regiunea în ansamblu ar putea crește cu ~2,2% — cifre care ascund presiuni fiscale și riscul unor măsuri de austeritate care să erodeze potențialul pe termen lung.
Reducerea graduală a deficitului și o cale clară de consolidare fiscală sunt condiții necesare pentru a atrage investiții private pe termen lung; fără stabilitate bugetară, creșterea generată de comenzile de apărare rămâne fragilă. Deciziile privind cheltuielile de apărare trebuie integrate într-un calendar fiscal transparent, astfel încât investițiile strategice să nu declanșeze măsuri de austeritate care să erodeze cererea internă.
Dividendul reînarmării este real, dar ambivalent: investițiile în apărare pot cataliza modernizarea industrială, dar dacă rămân izolate - concentrate pe comenzi publice și pe producție de muniții - ele nu vor genera transformarea structurală necesară pentru o creștere durabilă. Creșterea bazată pe frică nu construiește instituții, nu finanțează educația și nu dezvoltă ecosisteme de inovare.
Răspunsul politic trebuie să fie coerent: consolidare fiscală credibilă, dar flexibilă pentru atragerea de investiții strategice; orientarea cheltuielilor de apărare spre proiecte cu dublă utilizare care stimulează cercetarea și dezvoltarea și lanțuri de aprovizionare civile; fonduri europene dedicate reconversiei industriale și formării profesionale; și parteneriate public-private care să transforme comenzile militare în platforme de inovare pe termen lung.
România a găzduit acest important forum și, prin angajamentele asumate la nivel aliat, are o fereastră de oportunitate pentru a lega securitatea de modernizare economică.
Dacă Europa va trata reînarmarea doar ca pe o cheltuială de urgență, Estul va fi, eventual, un depozitar al securității continentale. Dar nu va fi neapărat și motorul unei modernizări durabile.
Dacă, în schimb, reînarmarea va fi integrată într-un proiect coerent de dezvoltare industrială și socială, atunci „dividendul reînarmării” poate deveni o investiție în viitor, nu doar o plată pentru siguranță.
Daniel Apostol este editorialist și analist economic și expert în politici publice, prim-vicepreședinte ASPES
