Companiile descoperă că transparența nu mai este doar o chestiune de reputație, ci un nou standard de competitivitate care se traduce într-o nouă formă de capital: încrederea validată. Ceea ce odinioară părea doar o anexă de “PR verde” a raportului anual al fiecărei companii s-a transformat, în doar câțiva ani, într-un instrument strategic de consolidare a credibilității.
Potrivit celei mai recente ediții a raportului “KPMG ESG Assurance Maturity Index 2025”, companiile care tratează sustenabilitatea ca pilon strategic – nu ca simplă conformare – înregistrează creșteri de cotă de piață, profitabilitate și încredere. ESG assurance — procesul prin care datele de mediu, sociale și de guvernanță sunt verificate independent — nu mai este o obligație birocratică de raportare, ci o strategie de creare a valorii, de supraviețuire și diferențiere. O adevărată nouă monedă a încrederii corporative. Europa conduce în această tranziție, cu sectorul energetic în avangardă, iar România se află într-un punct de inflexiune între ambiție și pragmatism.
Termenul ESG provine din engleză – Environmental, Social and Governance – și definește un nou standard global al responsabilității corporative. El măsoară modul în care o companie își gestionează impactul asupra mediului, relațiile sociale și calitatea guvernanței interne. Pe scurt, ESG este barometrul credibilității și sustenabilității în afaceri. Componenta de mediu (E) se referă la felul în care organizațiile își reduc amprenta ecologică: emisii, consum de energie, deșeuri, resurse naturale.
Dimensiunea socială (S) analizează relația cu angajații, clienții și comunitățile — de la echitate și incluziune până la sănătate și siguranță. Guvernanța (G) evaluează transparența, etica decizională și capacitatea conducerii de a acționa responsabil și independent. În ultimii ani, criteriile ESG au devenit un filtru esențial pentru investitori, bănci și fonduri de pensii, care văd în ele un indicator al stabilității și al calității managementului. O companie cu un profil ESG solid este percepută ca fiind mai rezilientă, mai bine condusă și mai puțin expusă riscurilor reputaționale sau financiare.
Pentru companii, adoptarea principiilor ESG nu mai este un exercițiu de imagine: într-o economie a transparenței, sustenabilitatea a devenit sinonimă cu performanța, iar încrederea – cu cea mai valoroasă monedă de schimb a capitalismului contemporan. Sustenabilitatea a devenit o măsură a competenței strategice. „ESG assurance este noua frontieră a încrederii corporative” susțin autorii raportului care ne arată cum câștigă teren companiile care tratează ESG ca investiție strategică și nu ca obligație.
Tot mai multe companii folosesc asigurarea ESG nu doar pentru a satisface cerințele reglementatorilor, ci pentru a întări relația cu investitorii, angajații și partenerii. Raportarea sustenabilă devine un limbaj comun al pieței — o formă de a spune „suntem de încredere, știm cine suntem și unde vrem să ajungem”. În spatele acestei tendințe se află o schimbare profundă de mentalitate. ESG nu mai înseamnă doar reducerea emisiilor sau respectarea unor norme etice. Înseamnă managementul inteligent al riscului reputațional, al costului capitalului și al performanței pe termen lung.
Primele raportări sub Directiva europeană privind raportarea de sustenabilitate (CSRD) confirmă că transparența generează valoare. Potrivit Indexului, 60% dintre acestea se așteaptă la creșterea cotei de piață, 54% anticipează o profitabilitate mai mare, iar jumătate se așteaptă la reputație consolidată și costuri reduse. ESG-ul produce randament acolo unde este înțeles ca un instrument de guvernanță și o investiție strategică, nu un cost de conformitate.
Mai mult, companiile care au adoptat standarde ESG mai devreme raportează beneficii multiple: de la acces mai ușor la capital și îmbunătățirea ratingurilor de risc, până la o mai bună retenție a talentelor. ESG-ul devine, încet dar sigur, un element al capacității unei companii de a transforma încrederea și valoarea percepută în profitabilitate reală — un avantaj comercial greu de copiat.
Totuși, decalajul de maturitate rămâne mare. Scorul global al Indexului este 46,9 din 100, iar 76% dintre companii se află încă în stadii timpurii. Europa, impulsionată de noua Directivă europeană privind raportarea de sustenabilitate (CSRD), se apropie de America de Nord în privința gradului de pregătire. Pe de altă parte, Asia, Orientul Mijlociu și America Latină încă își caută reperele între reglementări complexe și lipsa infrastructurii de date. Diferențele de mărime sunt și ele decisive: companiile mari (cu venituri peste 10 miliarde USD) au un nivel de pregătire ESG de peste 50 de puncte, în timp ce IMM-urile abia ating 40.
Unul dintre paradoxurile anului 2025 este că, deși reglementările se multiplică și se complică, apetitul pentru asigurarea ESG nu scade. Dimpotrivă, 74% dintre companii declară că își mențin planurile ESG, indiferent de modificările legislative europene. KPMG notează: „complexitatea standardelor și lipsa clarității reglementărilor sunt principalele bariere, dar și testul autentic al leadershipului”. Standardele europene și evaluarea de „dublă materialitate” (care obligă companiile să analizeze impactul lor atât financiar, cât și social și de mediu) sunt provocări semnificative. Dar tocmai aceste dificultăți separă liderii de cei care așteaptă „să se limpezească apele”.
Piața cere transparență mai rapid decât o impun legile, iar digitalizarea este noua coloană vertebrală a raportării sustenabile. Liderii globali folosesc deja cloud, baze de tip “data lakes”, platforme ESG și inteligență artificială pentru colectarea și auditarea datelor. Automatizarea devine garanția încrederii, iar IA pătrunde în analiza non-financiară. Fără infrastructură digitală, “ESG ar rămâne o colecție de bune intenții.
Cu ea, devine o arhitectură a încrederii” scoate în evidență raportul care arată și o creștere masivă a presiunii din partea stakeholderilor: 99% dintre companii simt presiunea ESG din cel puțin trei surse — investitori, piețe financiare, ONG-uri sau comunități locale. Ceea ce înseamnă că ESG nu mai este o conversație între experți, ci o conversație publică despre responsabilitate. Investitorii cer validarea datelor ESG înainte de a lua decizii de capital. Piețele de credit includ scorurile de sustenabilitate în prețul finanțării. Iar generațiile tinere transformă comportamentul etic într-un criteriu de consum.
Această presiune schimbă comportamente. Companiile care reușesc să se desprindă din plutonul mediocrității ESG au câteva trăsături comune. Consiliile lor de administrație se implică activ în deciziile ESG: 95% identifică riscurile și oportunitățile, 87% monitorizează performanța ESG, 83% evaluează impactul asupra valorii de business. Companiile care se conduc după acest proces nu o fac din obligație, ci din convingere. Pentru acestea, încrederea este noul capital reputațional: fără o poveste credibilă a sustenabilității, nicio cifră nu mai convinge. Ele știu că nu doar investitorii citesc rapoartele lor, ci și clienții, angajații și opinia publică.
Apoi, aș mai adăuga că asigurarea ESG este o formă de leadership moral, dar și de guvernanță inteligentă într-o nouă eră: cea a “capitalismului responsabil și demonstrabil”. Raportul KPMG 2025 vorbește despre o economie în care companiile care privesc ESG-ul ca pe un instrument de control și de transformare vor fi cele care vor atrage capital, vor reține talente și vor rezista crizelor reputaționale.
Raportul KPMG 2025 arată că ESG este, în esență, o poveste despre încredere — o resursă rară într-o lume fragmentată. În anii următori, încrederea nu se va mai măsura doar în bilanțuri, ci în transparență, consecvență și impact. Pentru mediul de afaceri din România, unde CSRD va deveni un catalizator inevitabil, provocarea este clară: să nu privim ESG-ul ca pe o obligație impusă de Bruxelles, ci ca pe o șansă de modernizare strategică. Companiile care vor înțelege că asigurarea ESG nu este despre raportare, ci despre credibilitate pe termen lung, vor fi cele care vor conduce noua economie a încrederii. Restul vor continua să scrie rapoarte – dar nu povești.
Într-o lume dominată de volatilitate, încrederea devine singura monedă care nu se devalorizează. Aceasta este, poate, cea mai valoroasă lecție a capitalismului anului 2025.
Încrederea – iată noua valută a capitalismului responsabil.
Daniel Apostol este editorialist și analist economic și expert în politici publice, prim-vicepreședinte ASPES
