Guvernul spune: „trebuie să strângem cureaua”, iar mediul de afaceri și societatea civilă oftează, se plâng, se adaptează. Dar nu întreabă suficient, organizat și ferm: „Și noi ce primim în schimbul austerității?”.
Nu e o întrebare populistă, ci una de maturitate tranzacțională: dacă acceptăm măsuri dure, ce reforme și ce modernizare primim la pachet? Nu doar PNRR, nu doar „ce vine de la Bruxelles”, ci un deal intern: stat–business–societate.
Pentru asta, mediul privat și societatea civilă au nevoie de o schimbare de mentalitate, articulată în 3C: Curaj, Calitate, Constanță.
1. Curaj: să cerem, nu doar să suportăm
Reflexul dominant în zona de business este defensiv: „iar au schimbat taxele, iar vine o ordonanță, iar trebuie să vedem cum supraviețuim”. Dacă doar suportăm, nu negociem nimic la schimb. Austeritatea devine o stradă cu sens unic: statul ia, economia reală înghite în sec. Curajul de a cere înseamnă ca asociațiile de business, camerele de comerț, patronatele, ONG-urile: să formuleze liste clare de cerințe (simplificare fiscală, digitalizare reală, reducerea birocrației, disciplină la cheltuieli publice, reformă în companiile de stat); să lege public acceptarea austerității de anumite reforme asumate, cu termene și indicatori; să mute conversația de la „nu vrem austeritate” la „nu vrem austeritate fără sens”. Pe scurt, să trecem de la „ne adaptăm” la „negociem”.
2. Calitate: nu orice tăiere e reformă
Austeritatea, de una singură, nu e reformă. E doar contabilitate dură. Dacă măsurile se reduc la „mai multe taxe, mai puțini bani”, fără restructurare, fără simplificare, fără eficientizare, rezultatul este un mix toxic: economie sufocată și stat în continuare ineficient. De aceea, mediul de business și societatea civilă ar trebui să spună limpede: „Da, discutăm despre consolidare bugetară, dar cerem reforme de calitate.” Ce înseamnă asta? Simplificare și predictibilitate fiscală – nu patch-uri lunare, nu excepții nesfârșite, ci reguli puține și clare. Digitalizarea statului – procese reale, nu doar platforme cosmetice; mai puține drumuri, mai puține hârtii, mai puțin timp pierdut. Guvernanță coerentă la companiile de stat – criterii de performanță, profesionalizare, reducerea risipei. Investiții protejate în educație, infrastructură, sănătate – altfel, austeritatea lovește exact în zonele care ar trebui să ne scoată din cercul vicios.
Nu orice tăiere merită numele de reformă. Iar businessul trebuie să fie avocatul calității, nu doar al „mai puțin, nu acum”.
3. Constanță: stabilitatea minimă fără care nu vin investițiile
Investitorii – locali sau străini – nu iubesc neapărat taxele mici, ci regulile stabile. Dacă austeritatea înseamnă ordonanțe peste ordonanțe, modificări peste noapte, „surprize” fiscale trimestriale, mesajul pentru capital este simplu: „nu știm la ce să ne așteptăm”. Rezultatul: investiții amânate, extinderi puse pe hold, planuri relocate. De aceea, Constanța ar trebui să devină o cerință centrală:
a) Moratoriu de bun-simț asupra schimbărilor fiscale intempestive – orice schimbare majoră anunțată cu luni înainte, discutată cu actorii afectați.
c) Angajament politic lărgit pentru câteva principii de politică economică care nu se schimbă la fiecare rotație de putere.
Fără o minimă constanță, austeritatea devine pur și simplu un risc suplimentar, nu o punte spre stabilitate.
De la „să trecem și peste asta” la „ce punem pe masă?”
România are, prin PNRR și apartenența la UE, dar mai ales prin ideile sale - caci nu suntem o tara de prosti ci o tara de prost condusi -- șansa unei modernizări accelerate. Dar dacă austeritatea internă nu este dublată de reforme reale și stabilitate, riscăm încă un episod de sacrificiu fără rezultat: firme puse la zid, clasa de mijloc stoarsă, societate obosită, populism întărit.
De aceea, întrebarea-cheie pentru mediul de afaceri și societatea civilă nu este doar: „Cât ne taie?” ci, mai ales: „Ce primim în schimbul austerității – ca reforme, modernizare și stabilitate – și cum negociem asta, împreună?” Fără Curajul de a cere, fără standarde de Calitate pentru reforme și fără cerință fermă de Constanță, austeritatea rămâne un exercițiu punitiv.
Cu aceste 3C asumate de business și societate civilă, poate deveni, în sfârșit, un pas spre o Românie mai serioasă, mai predictibilă și mai investibilă.
Radu Magdin este CEO al Smartlink Communications și consultant și analist de risc (geo)politic
