O smetie venită din mediul politic spre o companie privată activând într-o piață reglementată care a îndrăznit să (între)deschidă gura într-o problematică ce a speriat „Estul Sălbatic” al Uniunii Europene. Având deasupra lor securea unor decapitări anunțate, reprezentanți ai Autorității de Supraveghere Financiară (ASF) s-au grăbit chiar și din concediu să dea drumul, la rândul lor, ghilotinei pentru o entitate din sistemul pensiilor private obligatorii.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
NN Pensii s-a trezit cu o amendă de 750.000 de lei, reprezentând 1% din capitalul social, pentru „vina” de a fi îndrăznit să-și notifice contributorii asupra unor zvonuri privind așa-zisa naționalizare a fondurilor de pensii, în timp ce șefa companiei a primit o sancțiune vecină cu retragerea pe viață.
O marcare de teritoriu despre cine este șeful. Este tratamentul politicului după principiul „Eu te-am făcut! Eu te omor!” Născute dintr-o obligativitate impusă de stat, fondurile de pensii de la Pilonul II – chiar dacă o autoritățile neagă vehement – stau în permanență sub spectrul desființării tocmai datorită genezei lor. Măsuri similare luate în Ungaria și Polonia – ah, „modelul polonez” cum tot a fost propovăduit! – stau ca manual de întrebuințare a statului la viitoare vremuri de restriște pentru bugetul public.
Poți să fii tu privat, dar eu tot sunt șeful tău! Este mesajul venit din mediul politic, ce nu numai că transpare, dar în aceste zile este spus pe ton răstit. Când capitalul în proprietate privată se mișcă nu după interesele sale, ci după linii trasate la nivel național, de undeva de sus de diverși mandarini, este fascism de manual.
Un astfel de puseu am avut zilele astea. Ideea pare a fi aceea că nici măcar nu ai voie să deschizi gura. Atenționările sunt dure, dar și urmate de represalii nemijlocite. Șefii celor 2 Camere parlamentare și în același timp lideri ai partidelor de guvernământ au ghidat deciziile de la ASF.
„ASF și Ministerul de Finanțe trebuie să sancționeze foarte mult”, declara într-o emisiune televizată șeful Partidului Social Democrat Liviu Dragnea, indignat că acțiunea celor de la NN Pensii ar fi fost mai nimerită pentru o „colonie olandeză”.
Autoritatea de resort intervine cu sancțiunile supradimensionate, salutați post-factum chiar ieri de președintele Senatului Călin Popescu Tăriceanu pentru că au luat „măsurile care se impuneau”, urmare a ”unei acțiuni de dezinformare gravă cu efecte extrem de negative”.
Tonul relației dintre guvernanți și administratorii fondurilor de pensii pare a fi fost dat. Libertatea de mișcare (și de exprimare) pare că merge doar până unde contravine intereselor superior-naționale. Exact ca în fascism.
Să se revolte multnaționalele financiare care au în brațe „porcușorul” bănuților pentru bătrânețe al românilor? Într-un fel, nu este cazul. Este un joc după criterii ciudate ce se răsfrânge asupra unui program demarat dintru început sub același spectru fascist.
Când statul intervine pentru a obliga cetățenii să devină clienți ai unor corporații este, iarăși, fascism de manual. Probabil admiratori ai modelului de eficiență mussolinian, reprezentanții Băncii Mondiale ne-au recomandat acum 15 ani nouă și altor țări din Europa Centrală și de Est să găsim mușterii forțați pentru companiile financiare, vorace pentru acordarea de noi servicii financiare într-o perioadă în care până și gunoiul „subprime” era ambalat și ștanțat cu eticheta „AAA”.
Pilonul II a avut un început foarte bun, fondurile de pensii demarând achizițiile la începutul unui trend favorabil de 10 ani pe titlurile de stat românești, când la cumpăna anilor 2008-2009 randamentele erau vecine cu 14% după distrugerea canalului dobânzilor de către BNR în spatele steagului luptei contra „atacului speculativ”.
Iarăși, a fost un noroc pentru cotizanții români întârzierea de câțiva ani a demarării sistemului. Fondurile de pensii au putut începe acumularea de acțiuni dintr-o zonă de minime, după crahul bursier de la BVB din 2007-2009, și au avut un deceniu să se bucure de randamente generoase ale dividendelor, dar și de aprecieri ale cotațiilor.
Începutul bun al fondurilor de pensii din punctul de vedere al performanței ar trebui să ne facă să fim atenți față de orice demers de naționalizare a sistemului. Dacă a fost o greșeală să înceapă ca un program obligatoriu, cu siguranță că ar fi o nenorocire ca statul să facă retragerea forțată a unor contributori. Chiar și într-un viitor elan de naționalizare de inspirație „Vișegrad” în următorii 2-3 ani, ar trebui să se țină cont de această libertate de alegere a contributorilor, cel puțin dacă ne mai revendicăm cât de cât de la capitalism. Dar mai știi? Tratamentul fascist a funcționat din plin la fondurile de pensii în aceste zile, după cum fascistă a fost și geneza lor acum 10 ani.
