Dacă în 2025 o pătrime din motorina importată de România provenea din Arabia Saudită, în ultima lună premergătoare declanșării conflictului din Iran, februarie, acest procent a ajuns la 54%, relevă analiza Profit.ro.
În ultimele 6 luni, importatorii români și-au majorat considerabil expunerea pe motorina din Orientul Mijlociu, în special din Arabia Saudită.
În februarie însă, peste jumătate din diesel-ul descărcat în terminalele din Constanța a provenit din Arabia Saudită, care a fost responsabilă pentru o cantitate de 195 mii tone, din totalul de 360 mii tone importat de România.
Nu toată motorina descărcată la Constanța este alșocată pieței interne, de aici alimentându-se și Ucraina și, posibil, și Republica Moldova.
Volumele de motorină importată prin porturile românești au crescut cu 85% în februarie și au ajuns la 360 de mii de tone, conform datelor companiei ucrainene A-95 Consulting Group.
Creșterea aprovizionării se datorează necesității refacerii stocurilor de combustibil pe piața internă înainte de începerea reviziilor rafinăriile românești.
Petromidia, deținută de kazahii de la Rompetrol, se află deja în revizie, recent intrând într-o revizie parțială, care îi afectează doar marginal producția, și rafinăria OMV Petrom Petrobrazi.
În plus, al doilea furnizor de motorină ca mărime a fost Bulgaria, cu 90 mii tone, provenită de la rafinăria Burgas.
Aceasta este prima livrare de motorină bulgărească pe piața românească din august 2024.
Potrivit unor surse citate de compania de consultanță ucraineană, rafinăria Lukoil de la Burgas nu a primit nicio garanție pentru aprovizionarea cu petrol din partea guvernului.
„Prin urmare, rafinăria din Burgas a încheiat acorduri cu Vitol și Trafigura prin care acestea vor livra țiței în schimbul motorinei”, a declarat un trader familiarizat cu situația.
Numai că și această sursă de import a devenit indisponibilă din luna martie, ca urmare a intervenției protecționiste a guvernului bulgar, care a forțat rafinăria de la Burgas să se concentreze pe aprovizionarea pieței interne după începerea războiului din Iran și creșterea prețului produselor petroliere.
A treia sursă de import din februarie este și ea una riscantă, cea israeliană. Livrările din Israel au crescut în a doua lună a anului de la 16 mii de tone în ianuarie la 37 mii de tone, întregul volum fiind expediat de la rafinăria Bazan Group din Haifa.
Un eventual atac iranian asupra infrastructurii de transport israeliene nu poate fi exclus, date fiind operațiunile militare similare efectuate asupra statelor arabe.
Livrările din Turcia au stagnat în februarie la 31 de mii de tone, provenind de la rafinăria Tupras.
Potrivit companiei de consultanță ucraineană, rafinăria STAR a continuat să proceseze petrolul rusesc, acesta fiind motivul sistării furnizării de motorină către România.
Sancțiunile impuse de UE țițeiului și produselor petroliere rusești vor îngreuna și mai mult sarcina importatorilor români, care, dacă le vor respecta, vor avea greutăți să-și majoreze importurile din Turcia, cele mai facile în momentul de față.
Aprovizionarea cu motorină din Grecia a fost aproape inexistentă în februarie. Luna trecută, la Constanța a ajuns un singur petrolier de mici dimensiuni, cu o capacitate de 6.000 de tone, în timp ce la începutul anului au fost expediate 77.000 de tone.
Motivul: una dintre rafinăriile Hellenic Petroleum se află în revizie.
Această rafinărie poate prelucra materie primă cu caracteristici ale petrolului rusesc, mai rară, în condițiile în care țițeul rusesc este, cel puțiun pentru moment, interzis în UE.
În plus, ar trebui să concureze pentru această materie primă cu alte rafinării similare, care procesau petrol rusesc, și care, multe, se află chiar în regiune: cea de la Burga, rafinăriile MOL din Ungaria și Slovacia, sau cea sârbă de la Pancevo.
În aceste condiții, orice intervenție administrativă nefiscală a statului pe prețuri va conduce inevitabil la penurie de motorină pe piața internă.
Singurele variante pe care guvernul român le are la dispoziție par a fi reducerea accizelor sau o negociere cu companiile distribuitoare prin care să subvenționeze integral sau parțial prețurile, după modelul adoptat pe timpul pandemiei Covid.
