Autoritățile de la București au adoptat abia anul trecut, cu întârziere, transpunerea parțială în legislația românească a unei directive UE din vara anului 2024, care prevede că, cel mai târziu de la 1 ianuarie 2025, statele membre ale Uniunii nu mai acordă subvenții de stat pentru instalarea de ″cazane autonome alimentate cu combustibili fosili″, adică pentru montarea de centrale de apartament pe gaze.
Deputații au modificat ordonanța prin care a fost transpusă directiva în vara anului trecut, și au stabilit o derogare de 2 ani pentru subvențiile acordate pentru încurajarea puținilor cetățeni care au mai rămas racordați la sisteme centrale de încălzire pe cale de desființare din motive economice.
Astfel, prin excepție de la dispozițiile ordonanței în vigoare: ”autoritățile administrației publice locale din fonduri proprii sau autoritățile și instituțiile publice centrale din fonduri europene pot acorda stimulente financiare pentru instalarea de cazane autonome alimentate cucombustibili fosili sau a altor sisteme individuale de încălzire, în cazul imobilelor sau ansamblurilor de imobile racordate la puncte termice care deservesc mai puțin de 50 de utilizatori finali, pentru o perioadă de maximum doi ani de la intrarea în vigoare a legii pentru aprobarea prezentei ordonanțe”.
Aleșii arată că amendamentul adoptat are ca scop introducerea unui cadru legal flexibil care să permită autorităților publice locale adoptarea unor soluții eficiente din punct de vedere economic și funcțional în situațiile în care sistemele de alimentare centralizată cu energie termică sunt subutilizate.
”În absența unui cadru legal care să permită autorităților publice locale realizarea de investiții sau adoptarea unor soluții alternative viabile, menținerea în funcțiune a punctelor termice care deservesc un număr redus de utilizatori generează pierderi financiare semnificative. Aceste pierderi provin din costurile fixe ridicate de operare, mentenanță și personal, care nu pot fi acoperite prin tarifele percepute unui număr limitat de beneficiari.
În acest context, nepermiterea acordării de suplimente pentru instalarea de cazane autonome, acolo unde punctele termice sunt utilizate de mai puțin de 50 de utilizatori finali, conduce la perpetuarea unor sisteme ineficiente, cu impact negativ atât asupra bugetelor locale, cât și asupra consumatorilor, care suportă costuri nejustificat de mari pentru un serviciu de calitate scăzută”, sunt argumentele invocate în sprijinul măsurii.
Autorii amendamentului mai arată că astfel nu este încurajată utilizarea combustibililor fosili ca soluție generală, ci se oferă ”un instrument temporar și punctual autorităților locale pentru a limita pierderile financiare și pentru a asigura continuitatea furnizării energiei termice în condiții de eficiență economică”, până la crearea unui cadru legislativ care să permită investiții structurale durabile.
Președintele Nicușor Dan a reclamat la scurt la Curtea Constituțională a României proiectul adoptat de Parlament, dar judecătorii CCR i-au respins sesizarea.
Cu toate acestea, președintele consideră în continuare că prevederile adoptate încalcă norme de drept european și directiva în vigoare, astfel că solicită Parlamentului să revină asupra măsurii.
Nicușor Dan arată că solicitarea de reexaminare nu urmărește repunerea în discuție a soluției Curții Constituționale, deoarece constatarea constituționalității în raport cu criticile formulate nu obligă Parlamentul să mențină neschimbată soluția legislativă.
Șeful statului subliniază că interdicția din Directiva (UE) 2024/1275 este formulată clar, iar excepțiile sunt limitate.
Art. 17 alin. (15) din Directivă prevede că, cel târziu de la 1 ianuarie 2025, statele membre nu oferă stimulente financiare pentru instalarea de cazane autonome pe bază de combustibili fosili, cu excepția celor selectate pentru investiții, înainte de 2025.
”Însăși Curtea Constituțională a reținut, în Decizia nr. 837/2026 (par. 49), că această normă „stabilește fără echivoc interdicția” și permite doar „anumite excepții reglementate chiar de directivă”.
Completarea introdusă la Camera Deputaților în cuprinsul legii supuse reexaminării necesită o distincție între stimulentele pentru instalarea de cazane autonome alimentate cu combustibili fosili, care intră în sfera interdicției din art. 17 alin. (15) al Directivei, și eventualele stimulente pentru alte sisteme individuale de încălzire, a căror conformitate trebuie examinată în funcție de caracteristicile tehnice concrete. Celelalte ipoteze tratate de Ordonanța Guvernului nr. 16/2025 trebuie, la rândul lor, raportate la domeniul interdicției, la dispozițiile Directivei și la orientările interpretative ale Comisiei Europene”, arată președintele.
Acesta adaugă că amendamentele introduse la Camera Deputaților în cuprinsul legii supuse reexaminării nu au un asemenea temei. Astfel, modificarea permite acordarea de stimulente pentru instalarea de cazane alimentate cu combustibili fosili în imobile racordate la puncte termice care deservesc mai puțin de 50 de utilizatori finali pentru o perioadă de maximum 2 ani.
”Motivul invocat în raportul comun al comisiilor din Camera Deputaților (Comisia pentru administrație publică și amenajarea teritoriului, Comisia pentru industrii și servicii și Comisia pentru mediu și echilibru ecologic) – și anume, reducerea costurilor punctelor termice subutilizate – reprezintă o rațiune de politică locală, iar Directiva nu o recunoaște ca excepție de la interdicția cu caracter general. Rezultă, deci, că orice alt motiv decât cele expres și limitativ enunțate, mai sus prezentate, nu poate constitui temei legitim de abatere de la interdicția instituită de Directiva în discuție”, consideră șeful statului.
Potrivit acestuia, completarea introdusă la Camera Deputaților în cuprinsul legii supuse reexaminării nu are temei în Directivă, nu numai în ceea ce privește excepția în sine, ci și în ceea ce privește termenul instituit pentru aplicarea ei.
Directiva este obligatorie pentru statele membre cu privire la rezultatul care trebuie atins, potrivit art. 288 din TFUE, iar statele aleg forma și mijloacele, dar nu pot amâna obținerea rezultatului prin instituirea unor termene proprii.
”Interdicția trebuia să producă efecte de la 1 ianuarie 2025 și a fost deja preluată în Ordonanța Guvernului nr. 16/2025. O derogare națională de 2 ani, adoptată ulterior – cum este cazul în situația de față – ar menține în practică acordarea unor stimulente financiare interzise de Directivă.
Indiferent dacă este calificată drept măsură de transpunere sau modificare ulterioară a acesteia, intervenția legislativă trebuie să respecte obligația și termenul impuse de Directivă. O asemenea amânare vizează însuși rezultatul impus de Directivă și depășește marja de apreciere lăsată statelor membre de art. 288 din TFUE. Dificultățile financiare ale autorităților locale, invocate în raportul comisiilor din Camera Deputaților ca temei al introducerii normei derogatorii, sunt de ordin intern și nu pot fi considerate de natură a justifica neîndeplinirea unei obligații rezultând din Directivă”, transmite Nicușor Dan Parlamentului.
CEREREA DE REEXAMINARE POATE FI CONSULTATĂ AICI





















