Multe dintre lucrările de construcții și montaj de la reactorul 1 al centralei nucleare de la Cernavodă erau atât întârziate, cât și necorespunzătoare calitativ, cu puțin timp înainte de căderea regimului Ceaușescu, șantierul suferind de dezorganizare și lipsă de personal calificat, inclusiv din cauza condițiilor grele de muncă, locuire și viață în care își desfășurau activitatea cei care munceau acolo, se arăta într-o notă marcată ″Secret″ și datată 14 decembrie 1989 a Direcției a II-a de contraspionaj economic a Departamentului Securității Statului (DSS), adresată conducerii instituției, declasificată în martie 2022, dar publicată abia recent și analizată de Profit.ro.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Nota face parte dintr-unul dintre fișierele dosarului conținând documentele transmise de Serviciul Român de Informații (SRI) în 1991 și 1992 Comisiei “Decembrie 1989”, instituită în anul 1991 la nivelul Senatului României cu scopul de a cerceta evenimentele din București și din țară din perioada 1- 31 decembrie 1989. Dosarul integral desecretizat a fost publicat simbolic chiar pe 22 decembrie 2022 de urmașul post-comunist al Securității, SRI.
Demersul a fost prezentat de SRI ca o tentativă de contribuție la aflarea adevărului despre reprimarea sângeroasă a protestatarilor din decembrie 1989, potrivit declarațiilor directorului instituției de intelligence, Eduard Hellvig, inclusiv cu privire la acțiunile Securității în această privință. Fără excepție (și deloc surprinzător), Direcțiile județene de Securitate au negat că ar fi avut vreun rol în reprimare și au susținut că nu știu ″cine a tras″, subliniind că, imediat după fuga soților Ceaușescu din 22 decembrie, au ″aderat la Revoluție″ și s-au pus la dispoziția noii puteri FSN (și sub comanda Ministerului Apărării Naționale), contribuind la consolidarea acesteia.
Din analiza Profit.ro rezultă că cele mai interesante documente sunt cele ale Direcției a II-a de contraspionaj economic a serviciului comunist de informații (fosta U.M. 0617), care arată că instituția cunoștea în detaliu starea dezastruoasă a economiei românești de la acel moment, nefiind însă limpede în ce măsură rapoartele ei pe acest subiect ajungeau și la vârful conducerii de partid și de stat sau rămâneau în circuit strict intern, pentru uzul exclusiv al șefilor Securității.
Astfel, într-o notă a Direcției a II-a de contraspionaj economic a Securității din 14 decembrie 1989 era scoasă în evidență ″execuția unui mare volum de lucrări de construcții-montaj cu abateri de la documentațiile tehnice și normele de calitate, ceea ce impune remedieri și în unele situații chiar refaceri totale″, inclusiv lucrări făcute ″la întâmplare, fără să respecte întocmai succesiunea tehnologică″, din cauza dezorganizării de pe șantier, astfel că unele instalații ″a trebuit să fie demontate pentru a se putea executa lucrări ce erau prevăzute a fi realizate anterior″.
″(...) s-au decontat lucrări de montaj neexecutate în valoare de circa 800 milioane lei pentru echipamente și utilaje care au fost doar scoase din depozite și amplasate în spațiile tehnologice″, se menționează în documentul citat.
Acolo se mai raportează că, la acel moment, dintr-un total de 850 de sudori pregătiți și atestați pentru lucrări de clasă nucleară, mai erau pe șantier numai 50.
″Conducerile antreprizelor și cele ale ministerelor coordonatoare, în loc să acționeze pentru selecționarea și stabilizarea în șantier a celor mai bune cadre, au încercat suplinirea calificării profesionale prin creșterea nejustificat de mare a numărului personalului muncitor, care, în prezent, depășește 18.000 (peste 6.000 sunt detașați sau concentrați). Această practică a făcut ca, de la începerea lucrărilor și până în prezent, pe acest șantier să se perinde temporar peste 70.000 de oameni ai muncii. În aceste condiții nu se poate exercita un control riguros și permanent, asupra activităților din șantier, numărul actelor de indisciplină în rândul personalului muncitor se menține ridicat, zilnic lipsind nemotivat peste 2.000 de persoane, iar în timpul programului de lucru circa 40% din acesta nu desfășoară activități productive utile″, afirma contraspionajul economic al Securității.
Fosta U.M. 0617 punea aceste probleme inclusiv pe seama lipsei dotărilor sociale minime în orașul Cernavodă, unde proiectul centralei nucleare dusese la creșterea populației cu 15.000 de persoane, precum și a condițiilor de cazare extrem de precare din coloniile muncitorești ale șantierului.
″Barăcile din coloniile șantierului în care este cazată majoritatea personalului muncitor sunt degradate, nu dispun de instalații sanitare corespunzătoare, nu sunt încălzite și iluminate, iar spațiul de cazare este insuficient, ajungându-se la situația ca într-o cameră să locuiască 6-8 persoane″, se mai spunea în notă.
Într-un document anterior, din 2 decembrie 1989, Direcția a II-a de contraspionaj economic raporta și că ″la unele unități din subordinea Ministerului Industriei Construcțiilor de Mașini, cu aport în realizarea programului nuclear, nu se respectă tehnologiile de lucru, aspect cu grave consecințe asupra calității echipamentelor destinate Întreprinderii Nuclearo-Electrice Cernavodă″.
