România ar putea avea parte de o nouă procedură de infringement din partea Comisiei Europene în cazul în care autoritățile decid o plafonare a prețului la carburanți sau orice altă metodă administrativă de control al prețurilor. Istoricul său în acest domeniu nu o ajută, ultimul exemplu de eșec generalizat al unei astfel de politici fiind recenta intervenție pe piața asigurărilor auto obligatorii (RCA). CE a trimis deja o scrisoare Guvernului, prin care acuză impunerea “mai multor limitări severe modalității de calcul a primelor de asigurare de către asiguratori”.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Politicile de control al prețurilor nu sunt agreate la Bruxelles și conduc în general la rezultate dezastruoase, cazurile recente ale Venezuelei sau Turciei fiind edificatoare. În 2012, Franța a încercat ceva similar, în campania electorală François Hollande promițând o plafonare a prețului carburanților. Guvernanții francezi au descoperit însă cu surpriză că legislația internă, care transpunea directivele europene, permitea o intervenție pe preț doar pentru 6 luni și “în situații de criză, în circumstanțe excepționale, de calamitate publică anomalie a pieței dintr-un segment economic”. În plus, companiile distribuitoare de carburanți au avertizat Guvernul francez că, în spiritul transparenței, vor afișa la stații prețul defalcat pe componenta sa fiscală și pe cea care revine companiilor.
Și în Franța, ca și în România, statul încasa peste jumătate din prețul benzinei și motorinei sub formă de TVA și accize, ceea ce a făcut ca Guvernul de la Paris să renunțe la ideea sa.
De asemenea, în România lui 2018, legislația concurenței e similară cu cea a Franței anului 2012, iar în prezent nu poate fi sesizată nicio criză, nicio circumstanță excepțională sau vreo anomalie a pieței.
În ultimele 6 luni, în pofida majorării prețului barilului de petrol Brent cu peste 10% (de la 70 la peste 85 de dolari, ca în ultimele zile să scadă sub nivelul de 80 de dolari), prețul benzinei a rămas aproape constant, respectiv a crescut cu doar 1%, iar cel al motorinei s-a apreciat ușor, cu 4%.
Dacă la mijlocul lunii mai, la stația Rompetrol din Șoseaua Mihai Bravu, un litru de benzină se cumpăra cu 5,76 lei, iar unul de motorină cu 5,88 lei, în prezent, la aceeași stație, prețurile sunt de 5,82, respectiv 6,12 lei.
La fel și în cazul benzinăriei OMV Petrom de pe aceeași stradă. În mai, benzina costa 5,7 lei/litru, iar motorina 5,82 lei/litru. În prezent, prețurile au ajuns la 5,75, respectiv 6,06 lei/l.
E adevărat că înainte de calmarea pieței, carburanții s-au scumpit cu aproximativ un leu pe litru, însă nu a fost în niciun caz vina companiilor, ci a Guvernului, care a decis să reintroducă supraacciza la carburanți într-o perioadă în care prețul internațional al petrolului s-a dublat de la 35 la peste 70 de dolari pe baril.
Interesant este că ministrul Finanțelor a anunțat posibila înghețare a prețurilor ca o contramăsură la eliminarea din nou a supraaccizei. Cu alte cuvinte, actualul ministru recunoaște că reintroducerea supraaccizei nu a fost benefică, însă ar vrea să transfere responsabilitatea pe umerii companiilor de pe cei ai Guvernului.
Ministrul de Finanțe invocă faptul că, în România, orice majorare de taxe (sau a prețului barilului de țiței) se vede rapid în prețul la pompă al carburanților, în timp ce orice micșorare a fiscalității (sau a prețului petrolului) este transferată mai lent către consumator.
Numai că acest lucru se întâmplă peste tot în lume. Business Insider a publicat în 2011 un articol pe această temă, în care analiza piața americană, articol intitulat: “Prețurile benzinei. De se majorează atât de rapid, și scad atât de încet?”
Publicația americană remarca faptul că orice apreciere a prețului internațional al petrolului (implicit a taxării, în cazul României) este transferată în preț în cea mai mare parte a ei în primele două săptămâni, în timp ce în cazul unei deprecieri a prețului petrolului (sau a unei reduceri a taxării) acest fenomen de ajustare durează de 3 ori mai mult, adică șase săptămâni.
Explicația ține de specificul business-ului: în timp ce alimentarea stațiilor se face zilnic, presiunea scumpirii pe partea de costuri este mare, limitând concurența dintre benzinării. Pe partea de cerere, însă, majorarea rapidă a prețului trezește interesul consumatorilor pentru comercianții cu oferte mai scăzute, ceea ce limitează totuși scumpirea în exces.
Invers, situația se schimbă. Eliberați de presiunea unei majorări inevitabile de preț (dimpotrivă, acesta scade), consumatorii devin mai puțin sensibili la concurența prețurilor diferiților distribuitori, care nu se mai tem atât de mult de mișcările concurenților și încearcă să își păstreze pentru o perioadă mai lungă o rentă parte a vechiului preț.
În teoria economică, acest fenomen este universal și este denumit “ajustarea asimetrică a prețurilor”.
Articolul din Business Insider conține și un sfat adresat parcă guvernanților români: “Înțelegerea acestei afaceri complicate necesită câteva cunoștințe de bază privind modul în care piața se interconectează cu întreg sistemul de pompare a benzinei în rezervorul vehiculului dumneavoastră”.
