Unele centrale de producție de energie electrică din România ar putea primi subvenții decontate obligatoriu de consumatori pe facturile lor lunare doar pentru a rămâne în funcțiune și a fi capabile oricând să introducă electricitate în sistemul energetic național la nevoie, în momente de vârf de consum, în baza unui sistem aplicat deja în Uniunea Europeană, care prevede crearea unei așa-numite "piețe de capacitate".
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Scenariul este luat în calcul de Guvern, iar o decizie în acest sens va fi luată după finalizarea unui studiu al Transelectrica privind adecvanța sistemului energetic național.
"În luna august 2017, având în vedere evoluțiile care se înregistrează, la nivel european și global, în domeniul energetic, inclusiv prin prisma propunerilor legislative din cadrul Pachetului pentru Energie Curată propus de Comisia Europeană în noiembrie 2016, Transelectrica a inițiat realizarea unui nou studiu privind adecvanța sistemului electroenergetic național, pe termen mediu și lung, având în vedere stabilirea capacității și a structurii de producție necesare pentru buna funcționare a sistemului, precum și a unei eventuale piețe de capacitate, în condițiile creșterii ponderii surselor regenerabile în structura de producere. Studiul va fi finalizat, cel mai probabil, în cursul anului 2019, funcție de recomandările acestuia urmând a fi analizată posibilitatea implementării unei piețe de capacități în România", se arată într-un document oficial recent, a cărui temă este situația termocentralelor pe huilă Mintia și Paroșeni din cadrul Complexului Energetic Hunedoara.
În ce constă sistemul pieței de capacitate, a cărui implementare este luată în calcul de Guvern? Acesta, denumit și mecanism de asigurare a capacității, funcționează deja în Marea Britanie, iar alte state UE pregătesc introducerea sa. Principiul de bază este că producătorii de energie electrică sunt plătiți nu pentru energia pe care o livrează în sistem, ci pentru faptul că își mențin unitățile de producție în stare de disponibilitate, pentru a putea livra în caz de nevoie, cum ar fi momentele de vârf de consum din iernile grele. Plățile trebuie să acopere toate costurile de menținere în stare de funcționare ale centralelor.
Aceste plăți, care sunt efectuate fie de operatorii de transport și sistem, fie de furnizorii de energie către clienții finali, sunt în cele din urmă recuperate de la consumatori, fiind incluse pe facturile lunare de curent electric ale acestora, precum deja bine-cunoscutele certificate verzi, destinate subvenționării producției de energie regenerabilă. Mecanismul are ca scop și încurajarea investițiilor în capacități de producție de energie noi, subvențiile fiind disponibile și pentru aceste proiecte.
Mai multe detalii despre funcționarea sistemului pot fi aflate aici, aici, aici și aici.
În urmă cu mai puțin de 2 ani, autoritățile de la Bruxelles nu erau foarte încântate de acest sistem de subvenționare.
"Pentru a preveni un eventual deficit de energie electrică, statele membre au instituit sau intenționează să instituie diferite tipuri de mecanisme de asigurare a capacității. Aceste mecanisme ar trebui să remunereze producătorii de energie electrică și alți furnizori de capacitate, cum ar fi operatorii de răspuns la cerere, pentru faptul de a fi disponibili în caz de necesitate. Sprijinul public acordat furnizorilor de capacitate riscă să creeze denaturări ale concurenței pe piața de energie electrică și, în principiu, constituie ajutor de stat. Adeseori, mecanismele de asigurare a capacității oferă subvenții doar furnizorilor de capacitate naționali, ignorând valoarea importurilor și distorsionând semnalele în materie de investiții. Acest lucru înseamnă că multe dintre avantajele unei piețe deschise și bine conectate în domeniul energiei sunt pierdute, iar costurile pentru consumatori au crescut. De asemenea, aceste mecanisme favorizează uneori anumite tehnologii sau anumiți actori de pe piață, fără o justificare obiectivă, sau îi împiedică pe noii operatori competitivi să devină activi pe piața de energie electrică. Acest lucru denaturează concurența, riscă să pună în pericol obiectivele în materie de decarbonizare și crește prețul aferent securității aprovizionării", se afirmă în raportul final din 2016 al unei anchete a Comisiei Europene referitoare la mecanismele de asigurare a capacității.
Între timp însă, problemele de siguranță în aprovizionare ale Europei generate de majorarea amplă a ponderii surselor intermitente regenerabile în mixul energetic au făcut ca Bruxelles-ul să revină la sentimente mai bune. În februarie 2018, Comisia Europeană a aprobat, în baza legislației UE privind ajutoarele de stat, introducerea de mecanisme de capacitate în nu mai puțin de 6 state, respectiv Germania, Franța, Italia, Polonia, Belgia și Grecia.
Studiul comandat de Transelectrica, în baza căruia Guvernul va decide înființarea sau nu a unei piețe de capacitate în România, va fi întocmit de către Tractabel Engineering SA, firmă de consultanță în inginerie energetică controlată de gigantul francez de utilități Engie.
În documentația de atribuire a studiului, despre care Profit.ro a scris pe larg anul trecut, Transelectrica afirmă că majorarea masivă a ponderii centralelor eoliene și solare în totalul producției de energie și al capacității instalate energetice a României, înmulțirea perioadelor de secetă, care afectează producția hidrocentralelor, presiunea scăzută a gazelor în rețeaua Transgaz, mai ales pe timp de iarnă, limitarea funcționării termocentralelor pe combustibili fosili și flexibilitatea redusă a centralei nucleare de la Cernavodă sunt factori care pun în pericol adecvanța sistemului energetic național.
Adecvanța este definită drept "capacitatea sistemului electroenergetic de a satisface în permanență cererile de putere și energie ale consumatorilor, luând în considerare ieșirile din funcțiune ale elementelor sistemului, atât cele programate, cât și cele rezonabil de așteptat a se produce neprogramat".
În documentul oficial citat se arată că situația Complexului Energetic Hunedoara este una gravă și că, totodată, termocentralele sale sunt în continuare vitale pentru alimentarea cu energie a României.
De altfel, în aprilie, Guvernul a decis să garanteze CE Hunedoara un anumit nivel al vânzărilor de energie către operatorul de transport și sistem Transelectrica până în anul 2020. Argumentul Executivului a fost că sistemul energetic național s-ar confrunta cu riscuri majore privind funcționarea în siguranță fără aportul producției de energie pe bază de cărbune al termocentralelor Mintia și Paroșeni, iar Complexul are mari probleme financiare și de eficiență, costurile mari de producție periclitându-i capacitatea de a-și vinde energia pe piața liberă.
Totodată, Guvernul negociază în prezent cu Comisia Europeană, care a aprobat deja multiple măsuri de sprijin pentru CE Hunedoara, acordarea unui ajutor de stat de tip Serviciu de Interes Economic General (SIEG), prin care să fie asigurată livrarea de către Complex a unei anumite cantități anuale de energie în sistemul național.
Potrivit definiției din legislația UE, pot fi declarate "Servicii de Interes Economic General" (SIEG) acele activități economice pe care autoritățile publice le identifică drept fiind "de o importanță aparte pentru cetățeni" și care nu ar fi prestate (sau nu ar putea fi prestate la prețuri accesibile în mod nediscriminatoriu pentru toți clienții ) în absența intervenției statului, ceea ce facilitează acordarea de ajutoare de stat pentru aceste activități. În general, Comisia Europeană consideră că sunt servicii de interes economic general rețelele de transport, serviciile poștale și serviciile sociale.
