IHC, cel mai mare grup listat din Abu Dhabi și condus de șeicul Tahnoon bin Zayed Al Nahyan — fratele președintelui EAU și consilier de securitate națională — se alătură astfel listei tot mai lungi de potențiali cumpărători, care deja îi include pe ExxonMobil, Chevron și fondul american de private equity Carlyle.
Activele externe ale Lukoil au devenit disponibile după ce Washingtonul a impus sancțiuni companiei și a respins traderul elvețian Gunvor drept potențial cumpărător, deschizând calea pentru noi negocieri, scrie News.ro.
Într-un scurt răspuns transmis Reuters, IHC a confirmat: ”Da, ne-am exprimat interesul pentru activele externe ale Lukoil.” Grupul nu a oferit detalii suplimentare.
Sancțiunile americane impuse luna trecută celor mai mari două companii petroliere rusești, Rosneft și Lukoil, au provocat perturbări semnificative operațiunilor externe ale Lukoil, care reprezintă aproximativ 0,5% din producția globală de petrol.
IHC, cu investiții globale în domenii precum energie, sănătate, agricultură, imobiliare și minerit, are capacitatea de a mobiliza între 30 și 35 de miliarde de dolari într-un ciclu de 18 luni, potrivit declarațiilor directorului său general.
Grupul este controlat în proporție de 61,2% de Royal Group, deținută de șeicul Tahnoon, considerat arhitectul ambițiilor EAU de a deveni un hub global al inteligenței artificiale și un jucător major în investițiile strategice.
Președintele american Donald Trump l-a primit pe șeicul Tahnoon la Casa Albă în luna martie, într-un context de intensificare a relațiilor economice dintre SUA și Emiratele Arabe Unite.
Administrația Statelor Unite a acordat derogare până pe 13 decembrie 2025 pentru vânzarea activelor externe ale Lukoil, subliniind că orice tranzacție de vânzare va avea nevoie de o autorizare suplimentară separată.
Prelungirea de către autoritățile americane a termenului intrării în vigoare a sancțiunilor impuse Lukoil a declanșat o bătălie contracronometru între giganții petrolieri, și nu numai, pentru activele internaționale ale companiei ruse. Printre ei: Chevron, Exxon - care au părăsit recent România - ADNOC, acționar indirect la OMV Petrom, și Carlyle, acționar la BSOG, cel mai proaspăt producător din sectorul românesc al Mării Negre.
În România, multiple surse din piață au declarat Profit.ro că, până în prezent, Lukoil a refuzat să vândă separat cele două business-uri, cel de rafinare și cel de distribuție de carburanți, chiar dacă se aflau pe două firme diferite, Petrotel-Lukoil SA (rafinăria) și Lukoil România SRL (rețeaua de 320 de benzinării).
Pentru rețeaua de benzinării ar exista interes real, însă pentru rafinărie mai puțin.
Rafinăria Petrotel este concepută să proceseze țiței rusesc Ural, bogat în sulf, și nu țiței ușor, precum cel azer sau chiar cel kazah.
Pentru a putea modifica procesul de producție ar fi necesare investiții majore. “E mai ieftim să construim o rafinărie de la zero”, a precizat una din surse pentru Profit.ro.
Probleme, însă nu insurmontabile, sunt invocate și în ceea ce privește rețeaua de benzinării. Se susține că aproape jumătate din stațiile Lukoil din România ar avea o infrastructură învechită și ar fi situate în zone care le afectează profitabilitatea.
Lukoil deține trei rafinării în Europa (dintre care una în România, Petrotel), participații la câmpuri petroliere din Kazahstan, Uzbekistan, Irak, Mexic, Ghana, Egipt și Nigeria și sute de stații de alimentare cu amănuntul în întreaga lume, inclusiv în Statele Unite și România, unde operează 320 de stații.
