Operatorii de zăcăminte din Marea Neagră așteaptă să vadă ce se va întâmpla astăzi în Parlament, legat de proiectul de Lege privind unele măsuri necesare pentru implementarea operațiunilor petroliere de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore, pentru a-și stabili propriile strategii de investiții. Dacă proiectul de lege nu va fi adoptat în această sesiune parlamentari, legea ar urma să intre în vigoare cel mai devreme în luna septembrie, ceea ce ar amâna decizia de investiție a companiilor.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
De altfel, în cadrul ultimei dezbateri din Comisia de Industrii a Camerei Deputaților de marți, reprezentanții Asociației Române a Concesionarilor Offshore din Marea Neagră (RBSTA) au declarat că este imposibilă luarea unei decizii de investiție în cazul adoptării amendamentelor depuse în Comisie la proiect. Încă nu este clar la ce se referă RBSTA prin “imposibilitatea” luării unei decizii, respectiv dacă aceasta înseamnă doar amânarea unei decizii, adoptarea unei decizii defavorabile sau chiar retragerea din proiectele în care sunt implicați ca investitori.
“Riscul ca proiectele energetice strategice din Marea Neagra să fie amânate sau chiar să nu se realizeze este mai mare ca oricând. Vorbim de birocrație? E vorba de corupție? Interese străine care sunt diferite de cele ale României? E prostie? Vom vedea…”, a declarat pe pagina sa de Facebook fostul ministru al energiei Răzvan Nicolescu, într-un comentariu la un interviu acordat de secretarul asistent adjunct pentru diplomație energetică în cadrul Departamentului de Stat al SUA, Sandra Oudkirk, acordat G4Media.ro.
Potrivit oficialui american, prezent în aceste zile în România, administrația SUA este “foarte interesată” de subiectul întârzierii proiectului de lege care reglementează producția de gaze naturale în Marea Neagră.
Întrebat ce s-ar întâmpla dacă legea nu este adoptată până în toamnă, când companiile anunță întâlnirile consiliilor de administrație, reprezentantul Departamentului de Stat al SUA a declarat: “Pentru un răspuns definitiv, ar trebui să întrebați companiile, dar cred că există un lucru adevărat în orice industrie: dacă nu există cadru legal, nu știu ce companie ar investi.”
RBSTA susține că amendamentele aduse în Comisia de Industrii a Camerei Deputaților anulează practic facilitățile fiscale prevăzute de Ordonanța de Urgență 160/199 privind instituirea unor măsuri de stimulare a activității titularilor de acorduri petroliere. Astfel, producția offshore va fi mai impozită decât cea onshore, România devenind primul stat din lume în care se întâmplă acest lucru, susțin reprezentanții investitorilor din Marea Neagră.
Dar cum s-a ajuns în situația în care, deși Exxon a intrat din 2008 în cel mai mare proiect de acest sens din România, proiectul Neptun Deep, și a anunțat de câțiva ani că în 2018 va lua decizia de investiție, soarta gazului din Marea Negară să fie decisă doar într-o zi?
Responsabilitățile sunt multiple, în principal ale ministerelor și agențiilor de reglementare din domeniu, care au tergiversat procesul de adoptare a legii respective, criticând amendamentele depuse, dar care au și evitat, potrivit lui Iulian Iancu, să depună amendamente la aceasta.
Însă cea mai mare responsabilitate o are Comisia de Industrii a Camerei Deputaților, care, deși a fost sesizată pe marginea acestui proiect pe data de 19 februarie, a ajuns să îl dezbată efectiv doar marțea trecută. Inevitabil, dezbaterile s-au încins, reprezentanții industriei offshore susținând că este prima oară când au putut consulta proiectul de lege în această formă.
Potrivit unor surse oficiale, în convorbirile avute cu autoritățile, Exxon a precizat că nu poate lua în acest an o decizie de investiție în ceea ce privește Neptun Deep, dacă proiectul de lege nu este votat în această sesiune parlamentară, care se încheie săptămâna viitoare, pe motiv că trebuie să cunoască exact toate costurile birocratice și de impozitare pentru a putea realiza dacă investiția este profitabilă sau nu.
Așa se face că, în urma ședinței tensionate de marți, Iulian Iancu a înmânat textul proiectului de lege, cu amendamente, reprezentanților Asociației Române a Concesionarilor Offshore din Marea Neagră (RBSTA), urmând ca aceștia să-l amendeze, iar decizia privind care amendamente vor fi admise și care nu să fie luată astăzi, în cadrul unei sedințe a Comisiei, special organizată pentru acest proiect. Și asta pentru ca proiectul cu raportul Comisiei să intre pe ordinea de zi a ultimei ședințe de vot a Camerei Deputaților pentru a fi adoptată în această sesiune parlamentară.
Care este miza
Miza este evident una monetară, dar și de imagine. Companiile vor să se asigure că-și amortizează investițiile inițiale, iar partidul de guvernâmânt, al cărui membru este Iulian Iancu, vrea să maximizeze încasările la buget. Veniturile la bugetul de stat și cele locale sunt miza principală, actualul partid de guvernământ făcându-și din lupta împotriva “jefuirii resurselor țării” un slogan de campanie electorală. În plus, la nivelul autorităților locale, există presiuni din partea reprezentanților PSD pentru a le fi alocată și lor o parte din beneficiile aduse de gazul din Marea Neagră. Așa a apărut probabil un amendament potrivit căruia în cazul infrastructurii aferente producției, chiar dacă se află în extravilan, să fie necesară obținerea de PUZ.
Ce prevede OUG 160/1999, modificată
“Pe perioada derulării acordului petrolier vor fi aplicabile reglementările fiscale existente la data semnării acestuia. Pentru titularii de acorduri petroliere și subcontractanții acestora, care desfășoară operațiuni petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adâncime de apă de peste 100 metri, se calculează amortizarea imobilizărilor corporale și necorporale aferente operațiunilor petroliere, a căror durată de folosire este limitată de durata rezervelor, pe unitatea de produs, cu un grad de utilizare de 100%, în funcție de rezerva exploatabilă de substanță minerală utilă, pe durata acordului petrolier. Cheltuielile aferente investițiilor în curs, imobilizărilor corporale și necorporale efectuate pentru operațiunile petroliere vor fi reflectate în contabilitate atât în lei, cât și în euro; aceste cheltuieli, înregistrate în contabilitate în lei, vor fi reevaluate la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar pe baza valorilor înregistrate în contabilitate în euro, la cursul de schimb euro/leu comunicat de Banca Națională a României pentru ultima zi a fiecărui exercițiu financiar. Pe întreaga durată a acordului petrolier nu se datorează impozitul la țițeiul și gazele naturale din producția internă și nici comisioanele vamale la exportul acestora. Prevederile prezentei ordonanțe de urgență se aplică pe întreaga durată a acordurilor petroliere încheiate, sub rezerva reglementărilor fiscale și a altor dispoziții legale ulterioare mai favorabile titularilor de acorduri petroliere.”
Care sunt riscurile
În cazul în care Comisia de Industrii și RBSTA nu vor ajunge astăzi la un acord, rămâne de văzut dacă respectivele companii își vor pune în practică amenințările.
Dacă vor amâna decizia de investiție, vor trebui să-și asume anumite costuri, fiind deja organizate licitații pentru diferite servicii aferente producției de gaze. Dacă decizia de investiție va fi una negativă, companiile vor trebui să-și marcheze pierderile reprezentate de investițiile deja efectuate. În cazul Neptun Deep, Exxon și OMV Petrom au investit deja peste 1,5 miliarde de dolari.
Cel mai defavorabil scenariu ar fi însă cel în care Exxon, singura companie cu know-how-ul și tehnologia necesară extragerii de gaze de la mare adâncime, ar decide să se retragă din proiect. OMV Petrom nu poate exploata singură Neptun Deep din motive tehnice. Ar trebui să-și găsească un partener similar Exxon-ului, fie că este vorba de Chevron, Shell, BP sau Total.
Revenirea americanilor de la Chevron este însă improbabilă, date fiind condițiile în care au părăsit România. În plus, în eventualitatea retragerii Exxon, după cea a Chevron, din România, este greu de crezut că una din celelalte mari companii petroliere își vor asuma riscul unei investiții în Marea Neagră.
Retragerea Exxon dintr-un stat în care a desfășurat operațiuni de explorare nu este o noutate, recent compania renunțând la proiectele pe care le avea cu Rosneft, în Rusia, unde investise 20 miliarde de dolari, sau a celor din Irak. Și cu autoritățile din Papua Noua Guinee Exxon a avut neînțelegeri similare privind regimul de impozitare a unui proiect în valoare de 19 miliarde de dolari. Pierderea de 750 de milioane de dolari pe care ar înregistra-o în România ar fi una insignifiantă pentru bugetul Exxon. În plus, o parte din ea ar putea fi acoperită în urma unei eventuale vânzări a participațiunii, iar o altă parte ar putea fi recuperată de la statul român în urma declanșării unui proces de arbitraj.
Principala pierdere ar fi însă cea a economiei autohtone, care nu ar beneficia de pe urma gazului extras din Marea Neagră. Politicienii și opinia publică, în general, consideră că dacă există fizic gaz într-un zăcământ acesta poate fi considerat deja un bun economic. Numai că pentru ca gazul fizic să devină un bun economic sunt necesare investiții, în primul rând pentru a avea acces la el și a-l putea extrage, însă nu în orice condiții, ci pentru a-l putea extrage profitabil. Cu alte cuvinte, prețul estimat al pieței trebuie să acopere costurile de producție, costul capitalului investit în fazele preliminare producției (explorare, etc.) dar și costurile impuse de fiscalitate. Altfel, gazul fizic, chiar dacă există, nu poate fi exploatat comercial
Cu alte cuvinte, o țară poate să aibe rezerve de gaze, fără a avea însă gaze, din punct de vedere comercial, din lipsa capitalului, know-how-ului și tehnologiei. Cazul Iranului, care are cele mai mari rezerve de gaze din lume, este elocvent. Acestea nu sunt exploatate comercial ca urmare a dificultății autorităților de la Teheran de a atrage companii preum Exxon, Chevron, Shell, BP sau Total, în condițiile noilor sancțiuni impuse de SUA, care să poată transforma rezervele de gaze în gaz exploatabil comercial.
