Mai greu de stabilit este care a fost prima, fiindcă răspunsul depinde de ceea ce includem în această categorie: o agendă integrată în telefon este software, chiar dacă utilizatorul nu o descarcă și nu o poate înlocui; la fel, un joc preinstalat îndeplinește o sarcină distinctă de apelare. Istoria aplicațiilor începe astfel cu funcții fixe, înaintea telefoanelor pe care le personalizăm instalând programe noi.
Un reper important este IBM Simon, comercializat în 1994, un dispozitiv ce combina telefonia cu funcțiile unei agende electronice și oferea calendar, calculator, notițe, email și fax. Utilizatorul alegea o activitate de pe ecran, într-o formă timpurie a relației pe care o avem astăzi cu pictogramele aplicațiilor.
Pe telefoanele mai simple, programele erau alese de producător și veneau împreună cu aparatul. Agenda rezolva păstrarea numerelor, calculatorul făcea operații elementare, iar un joc oferea câteva minute de divertisment, iar aceste funcții puteau fi folosite chiar și fără semnal de telefonie. Totuși, posibilitățile erau limitate de memorie, ecran și taste, chiar dacă utilitatea era imediată.
Nokia 6110, apărut la sfârșitul anilor 1990, a rămas legat de jocul Snake. Nu trebuia creat un cont și nici descărcat un pachet dintr-un magazin, deoarece programul se găsea deja în telefon. Acest model de distribuție făcea aceeași experiență disponibilă tuturor posesorilor unui anumit aparat, însă dezavantajul era clar: oferta depindea de deciziile producătorului.
Cumpărai telefonul împreună cu setul lui de posibilități. Pe platformele care au permis instalarea de programe suplimentare, utilizatorul a început să decidă singur ce sarcini urma să îndeplinească dispozitivul.
Magazinul de aplicații a schimbat distribuția
La 10 iulie 2008, Apple a deschis App Store cu aproximativ 500 de aplicații, iar magazinul era accesibil direct de pe iPhone, prin conexiune mobilă sau Wi-Fi. Nu inventase programele pentru dispozitive mobile, dar aducea într-un singur loc descoperirea lor, instalarea, plata și actualizările. Pentru utilizator, diferența era ușor de observat, pentru că un telefon putea primi un joc nou sau un instrument de lucru după cumpărare, fără schimbarea aparatului. Dezvoltatorul ajungea la clienți prin același canal, iar actualizările puteau corecta probleme ori adăuga funcții în aplicațiile deja instalate.
Modelul a făcut mai vizibilă și distincția dintre telefon și software-ul său, de vreme ce două persoane cu același aparat puteau avea experiențe foarte diferite, în funcție de programele alese. Agenda, jocul și harta nu mai erau doar rubrici într-un meniu prestabilit; deveneau produse separate, cu autori, versiuni și propriul ritm de dezvoltare.






















