Ambele permit televizorului să trimită sunet către soundbar sau receiver prin același cablu HDMI, însă diferența este cât de mult sunet pot transmite și cât de bine gestionează formatele moderne folosite în filme, streaming și jocuri.
HDMI ARC a fost creat pentru a simplifica legătura dintre televizor și sistemul audio. Astfel, în loc să folosești cablu optic separat, trimiți sunetul prin HDMI, iar pentru multe scenarii obișnuite, funcționează bine. Mai exact, poate reda stereo, Dolby Digital și, în unele cazuri, Dolby Atmos comprimat prin Dolby Digital Plus.
Problema apare când vrei formate audio mai complexe sau când folosești surse externe. Filmele de pe Blu-ray, consolele și unele playere pot transmite sunet de calitate mai mare decât poate gestiona ARC. În aceste cazuri, televizorul poate comprima, converti sau limita semnalul, iar rezultatul poate fi pierderea Atmos, trecerea la 5.1 simplu sau chiar stereo.
ARC poate crea și confuzie cu sincronizarea audio. Unele televizoare au întârziere între imagine și sunet, mai ales când procesează semnalul.
Dacă trecem la HDMI eARC, aici vorbim de lățime de bandă mai mare și posibilitatea transmiterii formatelor audio lossless, inclusiv Dolby TrueHD și DTS-HD, acolo unde televizorul și sistemul audio le acceptă. Este mult mai potrivit pentru home cinema modern, mai ales dacă ai soundbar premium, receiver AV, consolă sau Apple TV.
Un alt avantaj este comunicarea mai bună între dispozitive, deoarece eARC poate reduce problemele de compatibilitate și sincronizare, chiar dacă nu le elimină complet. Trebuie activat din setări și conectat în portul corect.
Pentru streaming, ARC poate fi suficient în multe cazuri, deoarece serviciile folosesc de obicei formate comprimate. Pentru jocuri, discuri, playere externe și sisteme Atmos serioase, eARC este recomandat. Dacă investești într-un sistem audio bun, verifică eARC înainte să dai vina pe soundbar sau receiver.
