Lista Variety cu cele mai proaste seriale TV ale anului include spin-off-uri și producții învechite, reamintind de ce Hollywoodul are nevoie disperată să-și deschidă porțile către noi creatori și idei noi.
„Countdown” (Prime Video)
„Countdown”, creat de Derek Hass la Prime Video - care a fost anulat de Prime Video - urmărește o echipă de intervenție de elită. Condusă de agentul special FBI Nathan Blythe (Eric Dane), echipa de intervenție Hurricane este înființată în urma uciderii șocante a unui ofițer al Departamentului de Securitate Internă. Blythe îi aduce în echipă pe detectivul LAPD Mark Meachum (Jensen Ackles), agentul special DEA Amber Oliveras (Jessica Camacho), Damon Drew (Jonathan Togo), agentul special FBI Keyonte Bell (Elliot Knight), agentul special FBI Evan Shepard (Violett Beane) și detectivul LAPD Lucas Finau (Uli Latukefu) pentru a afla cine l-a ucis pe bărbat. Cu toate acestea, ceea ce descoperă este o conspirație globală care durează de ani. În ciuda acțiunii din primul sezon de 13 episoade, fiecare episod este mai plictisitor decât precedentul. Niciunul dintre personaje nu este deosebit de captivant, iar povestea în sine atârnă de un fir de ață. De fapt, misiunea în sine este atât de lipsită de strălucire încât publicul va avea dificultăți în a rămâne captivat pe tot parcursul sezonului. În cele din urmă, nu există nimic nou în această serie, ceea ce o face extrem de ușor de uitat, scrie News.ro.
„Pulse” (Netflix)
Primul serial original Netflix în limba engleză cu acțiunea într-un spital a fost, din păcate, un eșec încă de la lansare (și a fost ulterior anulat). Creat de Zoe Robyn, „Pulse” are teme captivante, urmărind rezidenții de la urgențe și chirurgie de la Spitalul Maguire din Miami. Ca majoritatea serialelor cu acțiunea într-un spital, serialul este un amestec de incidente medicale și viețile personale ale medicilor. Serialul începe cu promovarea neașteptată a rezidentei Dr. Danny Simms (Willa Fitzgerald) după ce a depus o plângere pentru hărțuire sexuală împotriva șefului ei, rezidentul șef Dr. Xander Phillips (Colin Woodell). În mijlocul unui uragan iminent, Xander este suspendat pe termen nelimitat, iar Danny îi preia rolul. Cu toate acestea, pe măsură ce povestea relației dintre cei doi se dezvăluie în structura dezorientantă a serialului, publicul își dă seama că lucrurile nu sunt ceea ce par. De fapt, toate aceste răsturnări de situație sunt mai iritante decât revelatoare.
„Prime Target” (Apple TV+)
Nu lipsesc thrillerele de spionaj de la televizor, iar cu o distribuție solidă condusă de Leo Woodhall, serialul „Prime Target” de la Apple TV+ ar fi trebuit să aibă un succes răsunător. Creat de Steve Thompson, serialul îl urmărește pe Edward Brooks (Woodhall), un doctorand la Universitatea Cambridge care este pe punctul de a face o descoperire revoluționară despre numerele prime. Cu toate acestea, el se trezește curând vânat de cei care nu au niciun interes să lase să se materializeze descoperirea sa revoluționară. Văzând că viața lui Ed este în pericol, agentul Agenției Naționale de Securitate (NSA) Taylah Sanders (Quintessa Swindell) își asumă responsabilitatea de a-l proteja. Deși serialul are o intrigă complexă și spinoasă, este din ce în ce mai plictisitor, bazându-se prea mult pe matematică și personaje secundare care nu stârnesc niciodată o adevărată emoție. În final, serialul lasă o impresie de dezorientare, de parcă Thompson ar fi combinat mai multe seriale TV doar pentru a-l încheia cu un final lipsit de strălucire.
„The Runarounds” (Prime Video)
Drama muzicală pentru tineri a creatorului serialului „Outer Banks”, Jonas Pate, este extrem de proastă. Serialul urmărește povestea lui Charlie Cooper (William Lipton), un tânăr de 18 ani care, după absolvirea liceului, decide să se dedice serios promovării trupei sale, The Runarounds. Deși muzica serialului este excelentă, acesta este împiedicat de intrigi confuze și nu are o bază fundamentală în lumea adolescenților de astăzi. Mai mult, distribuția este formată din muzicieni, nu din actori, ceea ce devine din ce în ce mai evident pe fondul dialogurilor derutante. De asemenea, nu ajută faptul că intriga nu este nici unică, nici distinctă, mai ales când vine vorba de reprezentarea tinerilor adulți de astăzi.
„Sheriff Country” (CBS)
Spin-off-ul „Fire Country” se desfășoară în același orășel din California ca și predecesorul său, dar nu este atractiv. Morena Baccarin joacă rolul unei polițiste divorțate care încearcă să câștige încrederea comunității sale, în timp ce se ocupă de familia sa haotică, inclusiv de o fiică care se luptă cu abuzul de substanțe. Dar „Sheriff Country” nu se mulțumește cu studii de caracter la scară mică, introducând o serie de personaje negative de desene animate (cum ar fi cultivatorii de marijuana care îi reduc în sclavie pe studenți) care par complet deplasate în decorul ales pentru serial. Chiar dacă dialogurile sunt pline de poezie despre cât de mult Mickey Fox, interpretată de Baccarin, iubește Edgewater și pe locuitorii săi, „Sheriff Country” nu ne face niciodată să înțelegem sursa sentimentelor sale profunde. Există o artă în realizarea unui serial bun despre aplicarea legii, iar „Sheriff Country” suferă din cauza absenței acesteia - dar poate că sezonul 2, anunțat recent, va putea aduce unele corecturi foarte necesare.
„Suits LA” (NBC)
Remake-urile și reboot-urile rareori au succes, dar „Suits LA” este cu adevărat o dezamăgire. În „Suits”, creatorul Aaron Korsh a încercat să prezinte o nouă generație de avocați. Din păcate, serialul nu are magia și intriga originală care au făcut ca originalul să aibă un astfel de succes. Serialul (care a fost anulat la scurt timp după debut) îl urmărește pe avocatul Ted Black (un Stephen Amell nepotrivit pentru rol) în încercarea sa de a împiedica preluarea ostilă a firmei sale de avocatură specializată în divertisment, în timp ce se confruntă cu incidentele care l-au forțat să fugă din New York cu mai bine de un deceniu în urmă. Nu numai că serialul arată groaznic din punct de vedere vizual, dar cameo-urile sale artificiale și narațiunea abia asamblată dovedesc că nici măcar nu a încercat să se ia în serios.
„The Terminal List: Dark Wolf” (Prime Video)
Problema cu acest prequel al seriei de succes cu Chris Pratt nu este șovinismul evident. Mai degrabă, este vorba de nepotrivirea flagrantă între thrillerul de spionaj sugerat de premisă, în care un agent CIA recrutează un fost membru al Navy SEAL pentru a lucra împotriva Iranului în timp ce țara negociază acordul nuclear din 2015 în Europa, și fetișismul războiului brut și violent, care pare să fie adevăratul interes al autorului Jack Carr și al co-creatorului David DiGilio. În rolul eroului Ben Edwards, Taylor Kitsch afișează o grimasă stoică care este contrazisă de exploziile, schimburile de focuri și camaraderia alimentată de testosteron pe care „Dark Wolf” le surprinde cu admirație. Această căsătorie sortită eșecului între diplomația delicată și dorința abia stăpânită de a începe să arunce lucruri în aer nu putea să se termine suficient de repede.
„Zero Day” (Netflix)
Cum poate o mini-serie, cu un actor de talia lui Robert De Niro în rolul principal, să fie atât de insipidă și de uitată? Acesta este adevăratul mister al serialului „Zero Day”, mai mult decât identitatea celui care se află în spatele atacului cibernetic pe care fostul președinte interpretat de De Niro este însărcinat să îl investigheze. O declarație neclară despre o serie de teme contemporane (partizanatul, plutocrații, podcastingul!), „Zero Day” a fost atât de lipsit de viață încât nici măcar puterile combinate ale lui De Niro, Jesse Plemons și Angela Bassett nu au reușit să-i insufle puținul entuziasm de care avea nevoie. Un thriller lipsit de tensiune și o dramă politică lipsită de profunzime, „Zero Day” nu a reușit să valorifice prezența surprinzătoare a lui De Niro pe micul ecran, transformând o modalitate ușoară de a ieși în evidență într-o ratare aproape impresionantă. „Zero Day” va fi puțin mai mult decât o notă de subsol în CV-urile vedetelor sale, dar cei care l-au vizionat s-ar putea să-l țină minte din motive greșite.
