Mai degrabă, o metodă utilă este să împarți cumpărăturile în trei categorii și să stabilești dinainte ce condiții trebuie îndeplinite pentru fiecare. Practic, împarți produsele după utilitate și urgență.
Categoria „obligatoriu” include ceea ce trebuie înlocuit sau cumpărat într-un termen apropiat: un frigider defect, încălțăminte potrivită ori un echipament necesar pentru lucru. Dar, atenție, faptul că achiziția este urgentă nu justifică eventuale funcții suplimentare care măresc costul fără să îți rezolve o nevoie.
La categoria „util dacă prețul este bun” intră produsele care ar îmbunătăți o activitate, dar pe care le poți amâna, ca de exemplu un monitor pentru birou sau un aparat folosit săptămânal. Oricum, notează ce schimbă concret în rutina ta și stabilește un prag bazat pe prețurile observate, nu pe reducerea promisă.
În categoria „cumpăr doar dacă reducerea este excepțională” păstrează dorințele fără urgență, dar definește dinainte suma maximă. E bine să te gândești și unde ar sta obiectul respectiv și care ar fi modul efectiv de utilizare. Un exercițiu bun ar fi să te întrebi pentru fiecare obiect dacă l-ai fi căutat și fără campania de reduceri și să verifici dacă nu cumva ai deja ceva care îndeplinește aceeași funcție.
Apoi adună costul primei categorii și vezi cât rămâne disponibil. Abia după aceea repartizează bani pentru celelalte două. Include transportul, accesoriile și consumabilele necesare la început. Dacă totalul depășește limita, elimină sau amână produse, nu mări bugetul doar pentru a păstra lista neschimbată.
Pentru cumpărăturile comune, discută lista cu persoanele din casă. Verificați cine comandă, ce dimensiuni sunt necesare și dacă același obiect nu apare de două ori. În ziua reducerilor, revino la condițiile scrise, nu la numărul produselor rămase necumpărate.















