Kim Jong Un nu va fi, săptămâna aceasta, în cursul vizitei sale istorice la Vladivostok, singurul nord-coreean din Rusia, o țară care angajează o mână de lucru nord-coreeană ieftină de aproximativ 10.000 de muncitori, o prețioasă sursă de devize pentru Phianian, relatează AFP.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Liderul nord-coreean probabil că va căuta, pe lângă președintele rus Vladimir Putin, să consolideze relațiile economice cu Moscova, într-un moment în care diplomația cu Washingtonul este în impas, scrie News.ro.
Scopul acestei prime întâlniri bilaterale la acest nivel de la cea din 2011 între Kim Jong Il și Dmitri Medvedev va fi ca Phenianul să iasă din foarte puternica sa dependență față de China.
Unul dintre primele ”produse de export” ale Phenianului este forța de muncă pe care o furnizează bucuros, la prețuri mai mici decât vecinii săi, în schimbul celei mai mari părți a veniturilor acestora, potrivit unor organizații de apărare a drepturilor omului.
Human Rights Watch (HRW) denunța în 2017 o mulțime de încălcări ale drepturilor acestor muncitori, citând ”absența libertății de asociere sau exprimare, supravegherea de către persoane care le limitează mișcarea și accesul la informații exterioare, programe de lucru prelungite și imposibilitatea de a refuza ore suplimentare”.
Cu toate acestea, aceste contracte de expatriați sunt foarte râvnite de către nord-coreeni, pentru că ele le permit să pună puțin de o parte.
SATÂRUL SANCȚIUNILOR
Moscova este al doilea ”importator” al acestei forțe de muncă, după Beijing, potrivit ONU.
În Rusia, nord-coreenii sunt în majoritatea lor angajați în Extremul Orient, în sectoarele minier și forestier, textil și construcții și lucrări publice.
Kim și Putin au, în acest sens, un interes comun în slăbirea sancțiunilor internaționale impuse Coreei de Nord. Rezoluția 2397 a Consiliului de Securitate al ONU din decembrie 2017 cere tuturor țărilor care angajează nord-coreeni să-i trimită acasă în termen de doi ani.
Într-un document oficial, Moscova anunța în 2018 că 11.490 de nord-coreeni aveau permis de muncă valid, de trei ori mai puțini ca înainte.
Săptămâna trecută, oficiali nord-coreeni au cerut Moscovei să continue să angajeze muncitori din Nord după data-limită stabilită de ONU, potrivit site-ului specializat NK News.
Rusia a pledat deja în favoarea slăbirii sancțiunilor, iar cercetătorul Ahn Chan-il, el însuși un transfug din Nord, estimează că ”Moscova probabil are obiective pe termen lung”.
”Cel mai important ar fi accesul forțeii de muncă nord-coreene ieftine, chiar înaintea celui al resurselor naturale, dacă sancțiunile sunt ridicate într-o bună zi, iar dacă Nordul își reduce într-o bună zi mărimea armatei”, afirmă el.
O COREE STRATEGICĂ PENTRU MOSCOVA
O relaxare imediată a sancțiunilor a fost o revendicare majoră a lui Kim Jong Un în al doilea său summit cu președintele american Donald Trump, în februarie, o întâlnire care a eșuat din cauza concesiilor pe care Phenianul era dispus să le ofere la schimb.
Nordul, unde se află esențialul resurselor naturale din peninsulă, era odinioară mult mai bogat decât Sudul. Însă decenii de proastă gestionare și prăbușirea Uniunii Sovietice au îngenunchiat regimul.
El realizează în prezent peste 90% din comerțul său internațional cu China, potrivit unor estimări.
Exporturile de produse nord-coreene către Rusia sunt estimate în 2018 la doar 1,98 de milioane de dolari, potrivit International Trade Centre. Instrumentele muzicale reprezintă peste 70% din total.
În schimb, importurile nord-coreene ale Rusiei s-au ridicat la 32,1 milioane de dolari, dintre care 21,6 milioane de dolari reprezintă combustibil fosil și petrol.
Înainte ca ONU să impună sancțiuni foarte largi Coreei de Nord, aceasta avea mai multe proiecte de cooperare economică cu Rusia.
Ele cooperau în restaurație și în prelungirea căii ferate de 54 de kilometri între portul nord-coreean Rason și Hasan, o localitate rusă aflată la încrucișarea frontierelor nord-copreeană și chineză.
Moscova exportă deja cărbune în China, pe la Rason, beneficiind în acest sens de o derogare de la ONU.
Iar Moscova are de mult timp ambiția să folosească peninsula coreeană pentru a trimite hidrocarburi către alte țări, precum Japonia, Coreea de Sud sau Taiwan.
În 2011, Kim Jong Il s-a dus în Siberia să discute cu Medvedev despre un proiect al unui gazoduct și de linii electrice. Însă liderul nord-coreean a decedat trei luni mai târziu, iar niciun progres nu s-a înregistrat în aceste proiecte.
”Rusia nu este presată”, observă Ahn. ”Însă ea știe că o eventuală linie ferată intercoreeană, dacă ar asigura o legătură cu Rusia, ar fi un factor de dezvoltare pentru regiunile sărace din Siberia”.
