Nonna Mia au avut o oarecare faimă când au deschis prima dată bistroul lor italienesc pe strada Chile, aproape de Spitalul de Urgență Floreasca. La parterul unei case vechi în care tot al lor cred că este minusculul hotel cu șase camere de la etaj. O ambianță italienească autentică, un italian care gătea și care te binedispunea cu prezența lui.
Apoi s-au mutat pe la Parcul Popa Soare, într-o casă mai mare. Și încă o dată la Piața Sfântul Ștefan, după aceea. Însă faima nu i-a mai urmat, nu a mai ținut pasul cu schimbările repetate de adresă. Acum i-am găsit din nou în casa din care plecaseră de mult, în aceeași formulă ca la început.
Nonna Mia se descriu singuri ca “o tavernă italienească adevărată, cu o bucătărie tradițională italiană autentică”. Ceea ce este cât se poate de adevărat, din orice direcție ai privi: amenajarea rustică a spațiului, ambianța, mișună italieni pe acolo, se vorbește italienește, se râde italienește, se distrează lumea, mănâncă în exces. Ca în Italia, după cum am spus. Inclusiv prețurile, destul de mari, dar care par ceva mai rezonabile după ce guști din mâncare.
Mâncarea italienească tradițională e bună, e foarte diversificată, e în centrul existenței oricărui italian. Și cea de la Nonna Mia e la fel. În primul rând pentru ca ei înșiși sunt primii clienți, și prietenii lor de asemenea. Și nu ar avea cum să gătească altfel decât bine, fiindcă se și pricep.
În Piața Sfântul Ștefan au facut-o, au încercat o formula mai „industrială”, dar sper ca le-a trecut definitiv…
