Am mâncat de foarte multe ori la Maize, și de fiecare dată foarte bine, chiar dacă nu am mai scris despre ei. La deschidere, și încă mai bine de un an după aceea, numele lor a fost aproape sinionim cu cel al lui Alex Petricean. Apoi Petricean a plecat și și-a deschis un restaurant numai al lui, pe Popa Nan, cu numele de Noua. După el a venit Alexandru Antal ca chef la Maize, și el un bucătar foarte bun, cam din aceeași generație cu Petricean și cu aceeași Nouă bucătărie românească fină, o bucătărie creativă și foarte interesantă. Iar de vreo lună sau două a venit Costin Daniel Palici, un chef pe care l-am întâlnit prima dată în București la La Vinuri, lângă Atheneu. Tot bucătărie nouă, tot creativă, Noua bucătărie românească fină și la el.
Acum am mâncat un antreu cu Rădăcini (țelină coaptă în aluat de pâine, cu trufă negră rasă, dedesubt piure de praz, cremă din brânză de burduf și iaurt de bivoliță cu ulei de pătrunjel), un Pui Țanțoș (pulpă de pui dezosată de la fermă, gătită la sous-vide cu untură de rață, terminată pe grătarul cu cărbuni, lângă un piure de smântână grasă, mămăligă gătită, umplută cu brânză cremoasă din lapte de vacă, ușor prăjită cu smântână grasă proaspătă deasupra și un sos din smântână cu sirop de ciuperci), iar ca desert Craquelin, adică un choux caramelizat, ușor crocant umplut cu cremă de păstârnac și cremă de caramel ușor sărat, separat o cupă de înghețată de păstârnac cu ulei de măsline.
21 mai Maratonul Economia Sustenabilă
28 mai Maratonul Fondurilor Europene
În rest, toate la fel de bune, sau încă și mai bune la Maize: ambianța e încă și mai interesantă, cu câteva decoruri mai bine făcute, serviciul foarte bun și el. Le doresc să le meargă bine și să țină pasul cu vârful Topului Restocracy, unde s-au instalat încă de la deschidere și unde au rămas tot timpul de atunci.
