Am trecut de la multe ori pe la Copper’s Pub anul acesta, și nu am reușit să mănânc ceva la ei. De fiecare dată ajungeam la prânz, și nu era nimeni. Nu de mirare că nici picior de client, însă nici bucătarul nu era, deși câte un chelner ce părea rătăcit pe acolo spunea că ar fi trebuit să ajungă cu cel puțin un ceas înainte. Asta este, nu ai întotdeauna noroc la bucătari, după cum am scris de mai multe ori.
Terasa de la Copper’s Pub arată ca un loc părăsit, neîngrijit, cu lucruri vraiște prin ea. Nu ar mira nici asta prea tare acum, în noiembrie, însă țin minte că la fel arăta și în mijlocul verii. Ceea ce mă duce cu gândul că face parte din concept. Nu am o problemă cu asta, sunt multe alte astfel de localuri în București – în special în categoria celor boeme – cu mare priză la public și foarte de succes.
Interiorul, însă, e ținut mai în ordine. Poziționarea e evidentă: social pub orientat aproape exclusiv către evenimente. De toate felurile, din câte am putut să-mi dau seama de pe site: muzică, filme, improvizații etc. Mansardă, foarte mare și bine amenajata, chiar spectaculoasă, e un loc ideal pentru așa ceva. Pozele surprind puțin atmosfera, însă trebuie să ajungeți până acolo ca să înțelegeți mai bine. Combinația de cărămidă roșie și lemn e de efect.
Ca și la multe alte puburi din această categorie neo-boema, și mâncarea de la Copper’s Pub e ceva mai degrabă periferic în concept. Au hamburgeri, tacos, coaste… câteva lucruri din acestea, ca să nu bei chiar pe stomacul gol. Care mâncăruri sunt cam cum te-ai aștepta să fie într-un astfel de loc, nici mai bune, dar nici de nemâncat.
Serviciul complet aiurit, deși chelnerul care s-a ocupat de noi era băiat bun. Probabil șocat că vede niște clienți la prânz, o situație la care nu se aștepta și la care nu știa defel cum să reacționeze.
Așadar, presupun că la Copper’s Pub se merge doar seara, și nu înțeleg de ce mai țin deschis la prânz. Nu are nicio logică, pentru vreun client care ajunge acolo din întâmplare și ia și el un sandvici și un pahar cu apă. Poate clientul acela să găsească un sandvici și la benzinăria de vizavi, și fără să aștepte o jumătate de ceas ca să lase bucătarul ce altceva are de făcut ca să-i pregătească lui gustarea. Asta dacă ai noroc să vină la program în ziua aceea…
