Creșterea prețurilor nu dă semne că s-ar opri prea curând. Inflația se depărtează tot mai mult de ținta BNR, iar oficialii băncii centrale vorbesc deschis de presiunile pe deprecierea leului, dar s-au abținut să mărească dobânda cheie în ultimul an, combătând anticipațiile mai mult din vorbe – moral suasion, cum îi spune în păsăreasca bancară. Ce cred analiștii - va acționa BNR la ședința de miercuri sau vor condamna verbal creșterile de prețuri într-un an cu două rânduri de alegeri?
Tradiționala inflație românească s-a întors cu viteză din toamna lui 2017 și a depășit o rată anuală de 5% în mai multe luni din 2018. Banca centrală a reușit să atingă, la limită, ținta de maximum 3,5%, cu o dobândă cheie de doar 2,5%, după ce pe finele anului trecut combustibilii (care atârnă greu în coșul de consum) s-au ieftinit neașteptat de mult, ca urmare a scăderii cotațiilor internaționale.
Dar norocul BNR s-a terminat și prognoza din februarie (cea mai recentă) e deja depășită. În timp ce banca centrală estima o scădere treptată a ratei inflației până la finele trimestrului 3, în realitate am avut o accelerare a creșterii prețurilor – 4% în dinamică anuală în martie și 4,1% în aprilie (față de un consens al analiștilor la 3,9%) – lucru ce pune în pericol posibilitatea ca intervalul de sus al țintei să fie atins.
BCR, ING și UniCredit estimează că inflația se va plasa la 3,8% la finele anului, în timp ce prognoza BNR vede o creștere a prețurilor cu 3%.
„Consiliul de Administrație actual al BNR mai are patru întâlniri până la finele mandatului și, astfel, este reținut să mai facă ceva”, consideră economiștii ING Bank România Ciprian Dascălu și Valentin Tătaru, care se așteaptă ca BNR să mențină dobânda neschimbată până la finele anului, dar ca următoare conducere să ducă o politică monetară chiar mai relaxată decât cea actuala, fiind limitată doar de presiunea pe cursul de schimb.
Puterea politică, prin Parlament, unde PSD/ALDE deține majoritatea, este cea care numește conducerea BNR – mandatul acesteia expiră în toamnă.
Și mai rău pentru banca centrală este că și inflația de bază a crescut într-o singură lună de la 2,7% la 3% în termeni anuali (față de 2,5% la finele anului trecut), evoluție ce vine, într-o anumită măsură, din efectele OUG 114/2018, anume din creșterea taxelor în sectorul telecom, costurile fiind trecute către consumatori, consideră analiștii ING, precum și Eugen Sinca de la BCR.
BNR, dar și alte bănci centrale, tind să se uite cu mai multă atenție la acest indicator – CORE 2 ajustat - și să categorisească drept „factori exogeni” (care n-ar putea fi controlați) evoluțiile unor prețuri precum cele la legume, fructe, ouă și combustibili (considerate volatile), precum și pe cele la prețurile administrate și la tutun și băuturi alcoolice.
„Factorii exogeni” au fost acuzați, la unison de către BNR și Guvern, de creșterea prețurilor din România (cu cel mai rapid ritm din Europa) și în primăvara anului trecut. Actuala putere PSD/ALDE s-a supărat că banca centrală îi strică creșterea economică inflaționistă cu majorările de dobândă, în timp ce BNR acuza politica fiscală cu dare de mână a Guvernului. Până la urmă s-a ajuns la un armistițiu care a durat până în decembrie, la introducerea taxei pe activele bancare și ROBOR, când iar s-au reaprins schimburile de replici între PSD/ALDE și guvernatorul Mugur Isărescu. Conflictul și-a găsit rezolvarea într-un nou armistițiu, cu modificarea taxei la un nivel rezonabil, care să nu mai lovească direct în politica monetară.
Laurian Georgescu, economist la UniCredit Bank, crede că BNR va păstra dobânda cheie la nivelul actual.
Pe de altă parte, Eugen Sinca crede că sunt 60% șanse ca BNR să majoreze dobânda cheie, pentru că altfel ar avea prea puțin timp să mai vină cu o majorare care să combată inflația.
„Contextul electoral actual și relațiile tensionate dintre banca centrală și o parte a spectrului politic ar putea face mai dificilă o decizie de creștere a dobânzii în ședința de miercuri, însă, pe de altă parte următoarea ședință ar fi peste mai mult de o lună, lucru ce implică faptul că BNR rămâne fără timp dacă vrea să mai obțină vreun impact din creșterea dobânzii”, scrie Sinca.
O variantă ar fi ca BNR să utilizeze, în continuare, controlul „strict” al lichidității, însă cu efecte reduse în următoarele două luni, având în vedere că sistemul se află pe excedent, consideră Sinca.
„Singura alternativă rămasă ar fi intervențiile directe pe cursul de schimb, care ar risca, însă, să împingă leul într-un teritoriu nesustenabil, ma ales având în vedere contextul mai puțin favorabil al piețelor globale”, adaugă economistul BCR.
Vânzările de valută de către banca centrală duc la scăderea lichidității din piață și la creșterea dobânzilor – BNR distruge, practic, leii pe care îi cumpără cu valuta din rezervă, așa că aceștia devin mai rari.
Banca centrală apără acum un nivel de 4,77 lei/euro, arată ING, la care cursul s-a așezat după o depreciere de circa 2% de după introducerea taxei pe active. Însă pe cursul de schimb există presiuni din factori fundamentali, precum poziția externă a României – comerțul cu bunuri este pe un deficit în creștere de peste o treime în primul trimestru din 2019. Nici contul balanței de plăți nu arată bine, cu un deficit în creștere tot cu o treime în același interval, după ce anul trecut a ajuns la 4,6% din produsul intern brut (peste pragul de semnal de 4%), lucru ce a determinat BNR să admită creșterea presiunii pe deprecierea leului.
„După alegerile europene am putea vedea o mutare mai sus a liniei de apărare a leului”, consideră analiștii ING.
Un leu mai slab înseamnă și o creștere a inflației, având în vedere că există un grad mare de traducere în prețuri a creșterii euro. Pe de altă parte, un leu mai puternic (la un nivel prea apreciat) duce la creșterea importurilor și la deteriorarea poziției externe – capitol la care România stă de departe cel mai prost în regiune, restul țărilor fiind cu contul curent echilibrat sau excedentar.
Tot miercuri vor fi publicate și datele semnal ale Institutului de Statistică privind evoluția economiei în primul trimestru. Analiștii se așteptau la continuarea răcirii dinamicii economice (creșterea PIB a coborât de la 7% în 2017 la 4,1% în 2018), însă datele cu frecvență mai ridicată arată că aceasta nu va fi așa de pronunțată, consideră analiștii ING, care se bazează pe o creștere de aproape 10% a consumului și pe avansul încă puternic al salariilor, cu o dinamică anuală de 13%, lucru ce pune economia românească într-o poziție chiar mai pro-ciclică.
Analistul UniCredit așeaptă, însă, o creștere de 3,6% a PIB în trimestrul 1, față de consensul Reuters de 3,9 și de cifra de 4,1% din ultimul trimestru al anului trecut. Laurian Georgescu estimează că investițiile/construcțiile au avut o contribuție negativă la creștere, în timp ce industria/exporturile au evoluat mai slab decât în regiune.
Bugetul de stat este construit pe o creștere economică reală de 5,5% în acest an, însă cu o rată a inflației generale din economie (deflatorul PIB) foarte redusă, de doar 2,1%. Însă chiar dacă Executivul PSD/ALDE atinge nu atinge ținta de creștere economică reală, pentru angajamentele asumate este nevoie doar de creșterea PIB nominal la un ritm suficient – lucru pentru care inflația este cel mai bun ajutor.
