' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3E%3Cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3E%3Cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3E%3Cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3E%3C/svg%3E){kind=small}
România a obținut, în data de 13 noiembrie a.c., o nouă soluție favorabilă și definitivă în dosarul arbitral internațional ICSID nr. ARB/15/31. Comitetul ad-hoc constituit pentru soluționarea acțiunii în anulare formulate de Gabriel Resources Ltd. și Gabriel Resources (Jersey) Ltd.a respins în totalitate cererea reclamanților, menținând integral hotărârea arbitrală pronunțată în 8 martie 2024.
Prin această decizie, care epuizează ultima cale extraordinară de atac prevăzută de Convenția ICSID, hotărârea arbitrală prin care au fost respinse integral pretențiile de aproximativ 6,5 miliarde USD formulate împotriva României rămâne definitivă și obligatorie. Totodată, Comitetul a dispus obligarea reclamanților la plata cheltuielilor aferente procedurii de anulare.
Miza pentru România: cea mai mare pretenție financiară formulată vreodată împotriva Statului român
Suma pretinsă reprezintă echivalentul a aproximativ 31,5 miliarde lei, respectiv circa 1,5% din produsul intern brut al României estimat pentru anul 2026.
Diferendul a avut ca obiect modul de implementare a așa-numitului „Proiect minier aurifer de la Roșia Montană”. Reclamanții au susținut că România ar fi încălcat Acordurile bilaterale pentru promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor încheiate cu Canada (ratificat prin Legea nr. 356/2009) și cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (ratificat prin Legea nr. 109/1995) și au solicitat despăgubiri de aproximativ 6,5 miliarde USD – cea mai mare pretenție financiară formulată vreodată împotriva Statului român într-un arbitraj internațional.
Tribunalul arbitral a stabilit, la 8 martie 2024, că România nu a încălcat niciuna dintre obligațiile asumate prin cele două tratate bilaterale de investiții și a respins în totalitate pretențiile reclamanților. Decizia din data de 13 noiembrie 2026 confirmă această hotărâre și închide definitiv, în sistemul ICSID, un litigiu care a durat mai mult de un deceniu – de la înregistrarea cererii de arbitraj, în anul 2015, până la epuizarea căii extraordinare a anulării.
Ce înseamnă respingerea cererii de anulare
Procedura de anulare este singura cale de atac prevăzută de Convenția ICSID împotriva unei hotărâri arbitrale. Reclamanții au solicitat anularea în întregime a hotărârii, invocând o pretinsă constituire necorespunzătoare a tribunalului arbitral și o abatere gravă de la normele fundamentale de procedură, iar în subsidiar anularea parțială, pentru pretinsa depășire a competențelor și pentru nemotivare.
Comitetul ad-hoc, format din Dr. Eduardo Zuleta (președinte), Prof. Lawrence Boo și Prof. Maxi Scherer, a respins toate motivele invocate. Procedura s-a desfășurat în perioada iulie 2024 – noiembrie 2026 și a presupus schimburi ample de memorii scrise și o audiere a părților. Potrivit art. 53 din Convenția ICSID, hotărârea arbitrală nu mai poate fi supusă niciunei alte căi de atac, astfel încât rezultatul obținut de România este definitiv.
Semnificația deciziei dincolo de dimensiunea financiară
Rezultatul confirmă că Statul român și-a respectat obligațiile internaționale față de investitorii străini și că deciziile autorităților române privind protecția mediului, a patrimoniului cultural și a intereselor comunităților locale au fost luate cu respectarea cadrului legal. Peisajul minier de la Roșia Montană, înscris în anul 2021 pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, rămâne astfel protejat, iar România nu va suporta niciun cost pentru apărarea acestor valori.
Totodată, decizia transmite un mesaj de predictibilitate și de încredere: România este un stat care își respectă angajamentele internaționale, care protejează investițiile realizate cu bună-credință și care, în același timp, își apără cu succes interesele în fața instanțelor și tribunalelor internaționale atunci când pretențiile formulate împotriva sa sunt nefondate.
„Decizia definitivă în dosarul Roșia Montană confirmă poziția României într-un litigiu în care compania reclamantă a solicitat despăgubiri de 6,5 miliarde de dolari. Este rezultatul unui efort instituțional și juridic susținut, asumat cu maximă responsabilitate de Ministerul Finanțelor pe parcursul a peste zece ani, pentru a proteja interesul public, mediul și resursele țării noastre prin intermediul unei apărări riguroase.”, a declarat Alexandru Nazare, ministrul Finanțelor.
Ministerul Finanțelor adresează mulțumiri speciale echipei de avocați coordonate de Dr. Veijo Heiskanen, partener LALIVE, și de Prof. univ. dr. Crenguța Leaua, pentru profesionalismul și dedicarea lor, precum și Direcției Generale Juridice din cadrul ministerului și tuturor instituțiilor publice care au contribuit activ la construirea unei apărări riguroase și coerente.
Ministerul Finanțelor va continua demersurile necesare pentru recuperarea integrală a cheltuielilor de judecată cuvenite Statului român.
Comitetul Ad-Hoc al Centrului Internațional de Reglementare a Disputelor privind Investițiile de pe lângă Banca Mondială (ICSID) de la Washington a declarat recent ca fiind formal închisă procedura prin care Gabriel Resources, listată la Bursa din Toronto, acționarul majoritar, cu aproape 81% din capital, al Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), dezvoltatorul proiectului minier aurifer românesc omonim eșuat, a solicitat anularea deciziei ICSID favorabile României din martie 2024, din arbitrajul în care ceruse ca statul român să fie obligat să-i plătească despăgubiri de miliarde de dolari pentru presupusa blocare ilegală și abuzivă proiectului.
Solicitarea de anulare vizează strict și exclusiv obligația stabilită atunci de ICSID în sarcina Gabriel Resources, de a plăti statului român circa 10 milioane de dolari, reprezentând cheltuieli de arbitraj.
″Părțile au fost informate că, potrivit estimărilor, Comitetul urmează să pronunțe decizia privind cererea de anulare până la sfârșitul săptămânii care se încheie vineri, 13 noiembrie 2026″, a anunțat Gabriel Resources.
Compania a inițiat arbitrajul în 2015.
În luna mai 2026, la Washington a avut loc o audiere de 2 zile, iar în iulie, cele 2 părți au depus fiecare declarații privind costurile de arbitraj înregistrate în cursul procedurii de anulare.
În aceeași lună, CEO-ul Dragoș Tănase a demisionat din fruntea Gabriel Resources, după ce a lucrat timp de peste 18 ani în cadrul grupului, exclusiv pe poziții de top management.
În noiembrie anul trecut, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a transmis că statul român poate executa silit participația majoritară, de 80,6858% din capital, a Gabriel Resources, la RMGC, dacă Gabriel Resources nu îi achită cheltuielile de arbitraj de circa 10 milioane dolari, dispuse după victoria din 2024 în litigiul arbitral Roșia Montană de la ICSID, cu miză de miliarde de dolari.
ANAF a pus sechestru pe pachetul de acțiuni al Gabriel Resources tot în 2024.
Restul acțiunilor RMGC, în cotă de 19,31% din capital, sunt în posesia societății românești de stat Minvest Roșia Montană, controlată de Ministerul Economiei.
Pe rolul instanțelor românești de judecată se află încă o serie procese inițiate de Gabriel Resources și RMGC, în care sunt atacate mai multe acte aferente sechestrului și punerii în executare a acestuia.
De asemenea, RMGC a rămas fără licența de concesiune pentru exploatare a perimetrului auro-argintifer Roșia Montană, emisă inițial în 1999 și prelungită apoi în 2019.
Conform G4Media, Gabriel Resources a cerut anularea deciziei Tribunalului ICSID din 2024 pentru că, printre altele, unul dintre cei doi arbitri care au decis în favoarea statului român ar fi fost plătit de un ONG anti-Roșia Montană, iar același arbitru, împreună cu președintele Tribunalului, ar fi fost remunerați de o instituție sponsorizată de avocații statului român.
În respectiva decizie, Tribunalul ICSID arăta că statul român nu a făcut abuz de putere pentru a profita de capitalul și eforturile Gabriel Resources în cadrul proiectului minier aurifer Roșia Montană, nu există nicio dovadă că diferitele instituții ale acestuia ar fi acționat în mod coordonat pentru a bloca în mod deliberat proiectul, iar afirmația Gabriel Resources, cum că ar fi descoperit doar în 2015, când a reclamat statul român la ICSID, că acesta luase cu 2 ani înainte, în 2013, o decizie politică de respingere a proiectului este lipsită de credibilitate.
″Tribunalul recunoaște faptul că reclamanții au făcut investiții substanțiale în proiect, care din păcate nu s-au materializat. Cu toate acestea, este important de reamintit că nu s-au materializat nici pentru Guvern, ca partener de joint-venture cu reclamanții în proiect. Acesta nu este un caz în care un stat a abuzat de puterile sale suverane pentru a profita de eforturile și capitalul unor investitori privați, în dauna respectivilor investitori.
Nu este nici un caz în care un stat a intervenit pentru a transfera un proiect lucrativ de la un investitor privat către un altul, mai favorizat. Acesta este un caz în care provocările de mediu, sociale, culturale și economice cu care s-a confruntat un proiect minier masiv s-au dovedit până acum insurmontabile, în circumstanțe în care vina nu poate fi atribuită, cu corectitudine, nici unei părți și nici unei cauze anume″, se menționa în document.
Potrivit celor mai recente date publice disponibile, la nivelul lunii septembrie 2026, principalii acționari ai Gabriel Resources erau administratorii americani de fonduri de hedging Electrum Global Holdings LP (20,96%) și Paulson & Co. Inc. (20,66%), alături de societatea românească de investiții financiare Swiss Capital SA (18,13%) și de vehiculul investițional Conatus Asset Management Services din Insulele Cayman (13,125).
