Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a decis că este admisibilă ca probă, în litigiile de muncă, înregistrarea convorbirii telefonice între un salariat și un alt salariat sau reprezentant al angajatorului, chiar dacă înregistrarea a fost efectuată fără acordul sau informarea prealabilă a interlocutorului.
Decizia a fost luată de un complet pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care a admis în acest sens o sesizare primită de la Curtea de Apel București, arată Agerpres.
"Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și, în interpretarea și aplicarea art.341 alin.(2) din Codul de procedură civilă și prin raportare la dispozițiile art.74 și 75 din Codul civil, stabilește că: Proba cu înregistrarea unei convorbiri telefonice între un salariat și un alt salariat sau reprezentant al angajatorului, solicitată într-un litigiu împotriva angajatorului, este admisibilă, chiar dacă înregistrarea a fost efectuată fără acordul și/sau informarea prealabilă a interlocutorului, cu condiția asigurării unui just echilibru între dreptul la probă, pe de o parte, și dreptul la viața privată, pe de altă parte, în sensul că încuviințarea probei trebuie să fie indispensabilă exercițiului dreptului la probă și strict proporțională cu acest scop. Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă", potrivit site-ului Instanței supreme.
Curtea de Apel București a solicitat Înaltei Curți dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "Dacă înregistrările audio ale unor convorbiri telefonice ale salariatului cu alți salariați sau alți reprezentanți identificabili ai angajatorului, pe care salariatul le solicită ca probe în cadrul judecății în contradictoriu cu angajatorul, pot fi considerate mijloace de probă indiferent dacă persoana cu care salariatul a purtat conversația a fost sau nu încunoștințată și și-a exprimat acordul pentru înregistrarea respectivei convorbiri".
