Comunitatea română din Spania a pierdut aproape 190.000 de persoane față de maximul atins în 2012, o scurgere care agravează lipsa de forță de muncă în construcții și în alte activități productive, exact în momentul în care țara are nevoie să construiască mai multe locuințe pentru a tempera prețurile, relevă datele analizate de Profit.ro.
Exodul tăcut al lucrătorilor calificați — mulți dintre ei formați deja pe piața muncii din Spania — reduce capacitatea unui sector care se plânge de decenii de lipsa schimbului între generații, conform Merca2
Elementele-cheie
Recensământul românilor din Spania indică o scădere cu 24% din 2012. S-a trecut de la 798.970 la 609.270 rezidenți la finalul anului 2025, potrivit celor mai recente date ale Institutului Spaniol de Statistică, analizate de Profit.ro, ceea ce echivalează cu aproximativ 200.000 de persoane mai puțin în 14 ani.
România nu mai expulzează talent, ci îl revendică. “PIB-ul său pe cap de locuitor, ajustat după puterea de cumpărare, s-a triplat din 1990, iar în 2023 se apropia de 41.000 de dolari, față de 47.000 de dolari în Spania. Diferența s-a redus suficient de mult încât emigrarea să nu mai fie singura opțiune”, opinează spaniolii.
Construcțiile sunt cele mai afectate. Aproape jumătate din primul val migraționist românesc a lucrat în zidărie, tâmplărie, electricitate sau instalații sanitare. Aceste meserii rămân acum fără lucrători și fără transmiterea experienței între generații.
Un gol de 200.000 de lucrători în 14 ani
În decembrie 2025, comunitatea românească mai număra doar 609.270 de rezidenți, coborând de pe primul pe al treilea loc între cele mai numeroase naționalități străine și fiind depășită de Maroc și de alte comunități.
Relevant nu este doar amploarea scăderii, ci și profilul celor care pleacă. Primii emigranți au sosit fugind dintr-o Românie cu rate ale șomajului de peste 20% și cu o agricultură aflată în criză. Mulți au intrat în construcții sau în agricultură.
Copiii lor, formați deja în sistemul educațional și pe piața muncii din Spania, sunt acum electricieni, instalatori, tâmplari sau șefi de echipă: exact forța de muncă calificată care le lipsește cel mai mult spaniolilor.
România încetează să mai fie țară emițătoare: economia care micșorează Spania
Banca Mondială arată că PIB-ul pe cap de locuitor ajustat după paritatea puterii de cumpărare al României a crescut de la 13.313 dolari în 1990 la 40.666 dolari în 2023. În aceeași perioadă, Spania a trecut de la 31.639 la 47.142 dolari, reducând diferența de la 18.326 de dolari la doar 6.476 de dolari.
În anii celei mai mari emigrări românești, între 2000 și 2012, diferența era foarte pronunțată. Astăzi, pentru un profesionist calificat, calculul pierderii calității vieții prin emigrare nu mai compensează.
“Întoarcerea acasă nu mai este o revenire la mizerie, ci într-o țară cu infrastructură modernă și salarii care încep să concureze”, scriu spaniolii.
Suferă marile firme de construcții din Spania
Ei analizează acest fenomen ca pe o criză a forței de muncă în mai multe straturi. Primul, și cel mai dur, este pierderea netă de brațe de muncă pentru un sector care nu mai găsește tineri. Construcțiile din Spania pierd în fiecare an mai mulți lucrători decât reușesc să atragă, iar întoarcerea forței de muncă românești în propria țară accelerează această hemoragie.
Al doilea strat este pur antreprenorial. Marile grupuri de construcții listate — ACS și Ferrovial, ambele în IBEX 35 — depind de subcontractori locali unde lucrătorii români erau numeroși.
Fără aceste echipe, termenele de execuție se tensionează, costurile cresc, iar capacitatea de a licita pentru lucrări publice are de suferit.
Într-un moment în care Spania și-a propus să construiască zeci de mii de locuințe accesibile, blocajul ofertei de forță de muncă calificată poate scumpi proiectele sau le poate întârzia dincolo de ceea ce este acceptabil electoral.
