Arbitrajul comercial internațional presupune adeseori proceduri complexe, ce implică costuri substanțiale cu asigurarea reprezentării juridice și cu taxele arbitrale.
Frații Ioan și Viorel Micula încearcă să obțină, în instanța din SUA, recuperarea a peste 96 milioane de dolari, sumă considerată ca fiind rămasă neplătită de către statul român dintr-o decizie din 2013 a Centrului Internațional de Reglementare a Disputelor privind Investițiile de pe lângă Banca Mondială (ICSID). România a fost obligată atunci la plata de despăgubiri de circa 250 milioane dolari pentru încălcarea tratatului bilateral de protejare reciprocă a investițiilor dintre România și Suedia, dar de la data respectivă totalul a urcat, prin acumularea de dobânzi, și a trecut de 356 de milioane de dolari.
Foarte recent, o altă companie de stat, Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie din România, a anunțat aprobarea de către acționari a tranzacției prin care va prelua firmele care dețin și operează parcul eolian Crucea Nord din Dobrogea, controlate de mai multe municipalități din Germania. Anterior, Electrica SA, unde statul este cel mai mare acționar, cu circa 48% din capital, a anunțat preluarea unui parc solar din Giurgiu de la un grup de investitori israelieni.
Gabriel Resources, compania-mamă canadiană a Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), dezvoltatorul proiectului minier aurifer blocat de la Roșia Montană, care cere despăgubiri de 4,8 miliarde dolari statului român într-un arbitraj derulat la Washington, a numit în Consiliul său de Administrație trei noi membri independenți non-executivi: pe un fost director de afaceri corporative al gigantului produselor de lux Louis Vuitton, pe una dintre cele mai influente femei-executiv din industria minieră și financiară a Americii de Nord, totodată soția unui notoriu "guru" al investițiilor de pe Wall Street, precum și pe unul dintre directorii unui grup minier multinațional implicat într-un proiect, de asemenea controversat, de extracție de aur cu cianuri, în Armenia, cu o evoluție similară cu a celui de la Roșia Montană, grup aflat în faliment.
Enel Energie Muntenia, furnizor de energie de ultimă instanță în București și județele Ilfov și Giurgiu, este unul dintre cei mai mari jucători de pe piața românească de profil (pe toate segmentele acesteia, casnic/industrial și reglementat/concurențial), cu rulaj de peste 2,7 miliarde lei anul trecut și pierderi de circa 51 milioane lei. Statul român a avut mai multe litigii cu grupul italian Enel la Curtea Internațională de Arbitraj de la Paris ca urmare a privatizării Electrica Muntenia Sud.
Compania poloneză de petrol și gaze Serinus Energy, controlată de un fond de investiții al miliardarului polonez Sebastian Kulczyk, a reclamat Oilfield Exploration Business Solutions SA, fosta Rompetrol SA, la Curtea Internațională de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț Internațională (ICC) din Paris și vrea să obțină un ordin care să oblige fostul său partener să facă "toate demersurile necesare" pentru a îi transfera legal participația deținută la concesiunea de gaze naturale Satu Mare.
Compania Roserv Oil, parte a grupului feroviar Grampet, deținut de oamenii de afaceri Gruia Stoica și Vasile Didilă, a achiziționat platforma industrială a rafinăriei RAFO Onești, în cadrul unei proceduri publice de valorificare coordonate de CITR, prețul tranzacției fiind de 6 milioane dolari plus TVA.
Vehiculul juridic EP Wind Project (Rom) Six Ltd. din Cipru a înregistrat recent la ICSID o solicitare de demarare a unei proceduri de arbitraj, acuzând România, reprezentată de Ministerul Economiei, de încălcarea Tratatului privind Carta Energiei. Este vorba de un acord internațional încheiat în 1994 de statele din Europa și fosta Uniune Sovietică ce statuează principiile colaborării internaționale în domeniul energiei și care conține și prevederi privind protecția investițiilor străine în sectorul energetic.
Dezvoltatorii de parcuri fotovoltaice care au reclamat în urmă cu aproape 2 ani statul român la Centrul Internațional de Reglementare a Disputelor privind Investițiile de pe lângă Banca Mondială (ICSID) de la Washington acuzând România de încălcarea tratatului internațional Carta Energiei prin tăierea subvențiilor pentru producția de energie regenerabilă acordate pe bază de certificate verzi suportate pe facturi de către consumatori au solicitat Camerei Deputaților de la București documentele pe baza cărora au fost fundamentate legislația românească inițială privind sprijinirea producției de energie verde și modificările pe care aceasta le-a suferit în timp.
Frații Ioan și Viorel Micula încearcă să blocheze în justiția din SUA încercările României de a opri executarea în continuare a unei decizii din 2013 a Centrului Internațional de Reglementare a Disputelor privind Investițiile de pe lângă Banca Mondială (ICSID), prin care România a fost obligată la plata de despăgubiri de circa 250 milioane dolari pentru încălcarea tratatului bilateral de protejare reciprocă a investițiilor dintre România și Suedia. De la data respectivă, totalul a urcat prin acumularea de dobânzi, astfel că totalul a ajuns la 356 milioane de dolari, din care România a plătit în lunile decembrie și ianuarie 213 milioane de dolari. Plata din decembrie s-a numărat printre factorii care au împins, pe final de an, deficitul bugetar la 4,6% din PIB. Trebuie menționat că finanțele statului se află acum sub o presiune extremă, în contextul în care Guvernul încearcă să susțină de la buget măsuri prin care să limiteze impactul economic devastator al epidemiei de coronavirus.
Statul român a câștigat la finalul săptămânii trecute o a doua procedură de arbitraj cu frații Micula derulată la Centrul Internațional de Reglementare a Disputelor privind Investițiile de pe lângă Banca Mondială (ICSID), au anunțat avocații care au reprezentat România în cadrul disputei, după ce le-a plătit celor doi, în decembrie anul trecut, peste 912 milioane lei în urma unui prim litigiu internațional, fapt care s-a numărat și printre cauzele depășirii țintei de deficit bugetar pe 2019.
Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) a câștigat la Curtea Internațională de Arbitraj procesul cu Salini Impregilo SpA pentru contractul de proiectare și execuție al Autostrăzii Orăștie-Sibiu, Lot 3.
Statul român vrea să se implice ca jucător la Bursa de Valori București (BVB), prin achiziții și vânzări de acțiuni de companii energetice listate, peste jumătate dintre acestea fiind în prezent controlate majoritar de către administrația publică, fie prin Ministerul Energiei, fie prin cel al Economiei.
Compania canadiană Gabriel Resources, principalul acționar al Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), a atras 18,7 de milioane de dolari de la investitori, bani ce vor fi folosiți pentru acoperirea unor costuri legate de procesul de arbitraj cu România și finanțarea capitalului de lucru.
Un tribunal francez a stabilit marți că directorul general al Orange, Stephane Richard, nu este vinovat de complicitate la fraudă, ceea ce-i permite să rămână în fruntea companiei de telecomunicații, transmite Reuters
Actualul CEO al gigantului telecom francez Orange, Stephane Richard, riscă să își piardă funcția săptămâna viitoare, când este așteptat verdictul instanței într-un proces, vechi de un deceniu, care vizează acuzații de fraudă în valoare 400 milioane de euro, transmite Bloomberg.
RMGC a înaintat ANRM în martie cerere de prelungire a valabilității licenței, în contextul în care compania spune că "și-a confirmat în mod consistent voința de a intra într-un proces de consultare cu autoritățile române în scopul ajungerii la o rezolvare amiabilă a disputei arbitrale de la ICSID sau la un aranjament care să permită grupului decompanii Gabriel Resources să dezvolte proiectul auro-argintifer Roșia Momtană din România".
Soluționarea alternativă a litigiilor este susținută de către conducerea sectorului asigurări din cadrul Autorității de Supraveghere Financiară (ASF), prezentând multe beneficii pentru clienți, iar cadrul secundar emis de ASF, începând cu 2016, pune accentul pe soluționarea alternativă ca o soluție rapidă și mai ieftină de a soluționa diferendele, transmite Călin Rangu, Director Supraveghere Intermediari și Reguli de Conduită al instituției.
Despre procedurile de arbitraj în care e implicată România la Paris aflăm de cele mai multe ori exact ce și cât vor părțile să aflăm: că Enel a plătit SAPE SA suma de 401 milioane euro în dosarul Electrica Muntenia Sud (și a scăpat de plata unei sume duble în altul), că statul datorează sume importante austriecilor de la OMV reprezentând costuri de decontaminare pre-privatizare sau că CFR SA e în dispută cu proiectantul finlandez al reabilitării liniei de cale ferată Curtici-Simeria.
Statul român a obținut o decizie favorabilă din partea unui tribunal din Stockholm în disputa cu frații Micula, care dețin și cetățenie suedeză, și cu mai multe firme ale acestora, dispută în care aceștia încearcă să obțină punerea în executare a unei decizii din 2013 a Centrului Internațional de Reglementare a Disputelor privind Investițiile de pe lângă Banca Mondială (ICSID), prin care România a fost obligată să le plătească despăgubiri de circa 250 milioane dolari.
Din informațiile Profit.ro rezultă că este vorba prima solicitare de acest tip a statului adresată unei companii la care este acționar majoritar. Potrivit proiectului de buget pe 2019, statul a încasat în 2018 venituri din dividende în sumă totală de 7,11 miliarde lei, în creștere cu 32% față de 2017, și estimează pentru anul în curs încasări din această sursă în scădere doar ușoară, la 6,83 miliarde lei.
Potrivit raportului privind cauzele insolvenței Hidroelectrica, contractele dintre Hidroelectrica și cele două subsidiare românești ale Alpiq au generat prejudicii totale de peste 849 milioane lei pentru producătorul de energie hidro. În cererea sa de arbitraj, Alpiq AG acuza că, prin rezilierea contractelor respective, statul român, acționar majoritar al companiei, a încălcat Acordul cu privire la promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor semnat de România și Elveția.
Potrivit datelor Gabriel Resources, salariul anual brut de bază al lui Dragoș Tănase ca director general al RMGC este de 408.688 dolari canadieni (circa 1,27 milioane lei pe an, respectiv 106.000 lei pe lună). Fostul CEO al Gabriel Resources, Jonathan Henry, avea, înainte de a părăsi compania, un salariu anual brut de bază de 735.311 dolari canadieni.
Calculele se bazează pe pretenția companiei de a fi identificat cu precizie momentul în timp de la care presupusul prejudiciu ar fi devenit efectiv: 29 iulie 2011. Întâmplător sau nu, la data respectivă, acțiunile Gabriel Resources erau cotate pe bursa din Toronto la prețul de 7,79 dolari/titlu, cu doar circa 9% sub maximul istoric de 8,60 dolari/titlu consemnat în iunie 2010.