Autori

În fiecare dintre noi există un inginer și un economist, care se ceartă permanent. De aceea, poate că ar fi indicat să le solicităm fiecăruia să renunțe la “specializare” și să mai lectureze și ceea ce nu-i place: inginerului - măcar cursul de Economie 101, economistului - manual de transport al agenților energetici. Și-apoi poate aruncă amândoi câte un ochi și pe Politica lui Aristotel.

Sâmbătă seara, la ora 18:15, România importa un nivel record istoric de energie electrică, cu 31 de MW peste recordul precedent, de 1903 MW, înregistrat pe 20 decembrie 2018, imediat după adoptarea controversatei Ordonanțe de Urgență 114. Și asta în pofida faptului că nivelul consumului, de 8780 MW, se situa sub maximele anului, de peste 9400 MW, și ca urmare a avariilor înregistrate la mai multe zeci de linii de medie tensiune din zonele din jurul capitalei (cu consum relativ ridicat), dar și din restul țării, ca urmare a fenomenelor meteorologice de tip “ploaie înghețată”.

Deformarea pieței electricității impusă de Ordonanța de Urgență 114/2018 a condus la o explozie a prețurilor pe piața spot, dublată de o majorare considerabilă a importurilor. În așteptarea energiei ieftine promise pentru acoperirea consumului consumatorilor casnici, Furnizorii de Ultimă Instanță (FUI) n-au mai semnat contracte la termen, preferând să se expună pe piețele spot, cea pentru ziua următoare (PZU) și cea intra-zilnică (PI). De pe urma importurilor masive din ianuarie au câștigat numai traderii internaționali, statul român interzicând producătorilor autohtoni să efectueze arbitraj de prețuri și să înființeze firme de trading care să exporte, deci și importe, energie în alte state. În context a fost înregistrată cea mai scumpă tranzacție cu energie a tuturor timpurilor din România.

Principalul obiectiv al reintroducerii controlului prețului la electricitate nu este scăderea facturii consumatorilor casnici, lucru recunoscut de altfel Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), ci salvarea sistemelor de încălzire centralizate. Astfel, centralele de cogenerare, deși sunt incluse, alături de Nuclearelectrica și Hidroelectrica în coșul dedicat alimentării clienților casnici la preț reglementat, nu vor încasa un preț format din costul de producție plus o rata de profit de 5%, ci un preț mult mai mare, 90% din prețul mediu de pe piața pentru ziua următoare (PZU), cea mai scumpă piață din România, potrivit unui proiect de ordin ANRE.

Începând din primele zile ale acestui an România a devenit brusc importator net de electricitate în condițiile în care, cel puțin pe hârtie, puterea instalată este de două ori mai mare decât maximul consumului. Întrebarea este ce s-a schimbat față de anii trecuți. Infrastructura energetică (de producție și transport) e în mare parte aceeași, în pofida avariilor înregistrate și a grevei minerilor de la Complexul Energetic Oltenia. Legislația, însă, este complet diferită.