Spre un cadru etico-juridic global al neurotehnologiilor. Creierul uman, un nou subiect de drept?

Spre un cadru etico-juridic global al neurotehnologiilor. Creierul uman, un nou subiect de drept?
Parteneri Profit.ro
Parteneri Profit.ro
scris 8 iul 2024

Autor: Prof. univ. dr. Mircea Duțu
Directorul Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române

Urmărește-ne și pe Google News
Evenimente

25 iulie - Maraton Medika TV - Sanatatea Aparatului Urinar
30 iulie - Maraton Profit News TV: Inteligența Artificială în Economie

Ajunse la o nouă etapă revoluționară de dezvoltare a lor și aflate în puternice conexiuni și interacțiuni cu aplicațiile inteligenței artificiale (IA) sau nanotehnologiile, neurotehnologiile se remarcă, deopotrivă, prin provocările avantajelor inovației și pericolele generate prin impactul lor posibil asupra drepturilor fundamentale și chiar a condiției umane în general. Și aceasta cu atât mai mult cu cât asemenea tehnici afectează creierul, care nu este un organ precum oricare altul al corpului, ci unul esențial mai ales pentru manifestarea sa psihică. Într-adevăr, activitatea cerebrală stă la baza identității omului, ca individ, precum și ca specie între specii, a stărilor noastre cognitive, a ceea ce gândim, a emoțiilor aferente, a ceea ce ne diferențiază în mare măsură în cadrul regnului animal. Odată cu asemenea tehnologii, apare posibilitatea de a accede la aceste informații, ori de a interfera cu ele. Utilizarea lor în medicină aduce avantaje altădată incredibile în tratarea unor boli, dar și efecte secundare, precum modificări brutale ale stării de spirit ori de comportament. Așa se face că au apărut și s-au înțeles rapid și mizele etice pe care le ridică respectivele dezvoltări tehnico-științifice. Din această perspectivă, primul răspuns juridic pertinent s-a exprimat prin prefigurarea teoretică urmată rapid și de o anumită consacrare practică a noțiunii de neuro-drepturi (neuro-rights) înțelese ca dezvoltări specifice ale unor drepturi umane fundamentale, preexistent recunoscute și garantate, în noile interacțiuni tehnologice, cu un regim etico-juridic în curs de cristalizare, purtător al unor particularități marcante și globalizante. Desigur, întâile reacții s-au prefigurat sau sunt în curs de conturare la nivelul de soft law (recomandări, principii, repere de ordin preponderent etic), cu viguroase tendințe de evoluție spre o încadrare juridică internațională. Așa se face că, după o recomandare OCDE din 11 decembrie 2019, au urmat primele tatonări în vederea unei reglementări de drept internațional în cadrul Consiliului Europei, iar acum se află în plină desfășurare un demers UNESCO vizând elaborarea și adoptarea unei recomandări globale privind etica neurotehnologiilor.

1. Desigur, precum și celelalte provocări tehnico-științifice aflate în plin avânt astăzi și neurotehnologiile își au deja propria lor istorie, și încă una aproape centenară, dacă avem în vedere că encefalograma a fost inventată în 1929. Începând cu anii 1950 au fost elaborate și s-au practicat alte tehnici de urmărire a activității cerebrale și de imagistică; în 1987 au fost înregistrate cele care modifică activitățile generate pe calea stimulării de înaltă frecvență, prin electrozii profunzi în cadrul tratării bolii Parkinson. Mai recent, progrese notabile au apărut în abordările „creier contra text” ori dispozitivul implantat în cortexul cerebral să decodeze activitatea individului „care gândește un cuvânt” și să transforme în text ceea ce apare pe ecran. Nevoia și urgența desprinderii regulilor juridice aplicabile noului domeniu al acțiunii umane și ale dezvoltărilor noțional-reglementare ce se impun sunt determinate, în mod evident, de ineditul impactului socio-uman al revoluționarelor aplicații tehnico-științifice în domeniu. Mai ales tehnologiile de modificare cognitivă, ce urmăresc ameliorarea capacităților de o atare natură ori emoționale prin intervențiile asupra creierului sunt în centrul a tot mai numeroase dezbateri etice și preocupări de reglementare juridică. Și aceasta întrucât, pe lângă perspectivele promițătoare pentru tratamentul tulburărilor mentale, se ivesc și se manifestă multiple și grave riscuri în termeni de echitate și consimțământ informat. Într-un atare context evolutiv devine necesară și stabilirea unui cadru reglementar robust, care să asigure un echilibru dinamic și eficient și între beneficiile existente și potențiale ale neurotehnologiilor și protecția drepturilor umane, care pot fi afectate. La actualul nivel de dezvoltare a problematicii, o reglementare adecvată și eficientă presupune instituirea de măsuri stricte pentru a garanta confidențialitatea și securitatea datelor cerebrale, precum și directive (orientări) clare privind consimțământul informat și utilizarea etică a neurotehnologiilor, în general.

2. Noțiunea de „neurotehnologii” consacrată etico-juridic. Într-o definiție larg acceptată, cu un pronunțat caracter generic, neurotehnologiile regrupează toate tehnicile care înregistrează activitatea cerebrală, indiferent de forma acestei înregistrări (activitate electrică, modificarea fluxului sanguin etc.) și toate cele care o modifică, deopotrivă invazive (ca stimularea de înaltă frecvență) ori neinvazive (precum cea magnetică transcraniană). Așadar, toate tehnicile de „lectură” ori „de scriere” a acestei activități cerebrale. Ținând seama de scopul urmărit și de abordarea aleasă, anteproiectul preconizatei recomandări UNESCO pornește de la considerentul că acestea înglobează ansamblul dispozitivelor și procedurilor ce servesc la înțelegerea și/sau influențarea, la a vizualiza, a examina, evalua, reproduce ori modula structura și funcționarea sistemelor nervoase umane ori animale; totodată, o axă și un reper constitutiv ale acestei viziuni o constituie constatarea că ele au potențialul de a ameliora considerabil experiența și funcționarea ființei umane, dar ridică și importante chestiuni etice, juridice și societale legate de securitate, viața privată mentală, libertatea cognitivă, capacitatea de acțiune și autonomia umană. Apelând la definiții încă nu suficient de sintetizate, consolidate și de precis formulate, textul recurge la detalii explicative privind aplicațiile neurotehnologiilor (medicale și nemedicale), datele neuronale, biometrice și cognitive, ciclu de viață complet și se conchide în sensul că, în general, neurotehnologiile cuprind toate tehnologiile de biocaptări care măsoară și supraveghează activitățile fiziologice ori comportamentale ale unui individ și care ar putea fi utilizate spre a deduce starea sa senzorială, motorie ori mentală. În strânsă legătură cu o atare percepție definitorie, câmpul de aplicare cuprinde măsura, înregistrarea și/sau modificarea structurii, funcției, activității și comportamentului sistemului nervos; poate fi vorba, în mod mai general, de orice dispoziție și/sau aplicație capabilă să obțină direct informații asupra activității sistemului nervos al unui individ și/sau de a influența/modifica aceasta. Cu două alte precizări: pe de o parte, că preconizata recomandare ține seama de evoluția rapidă a neurotehnologiilor și de convergența lor cu alte tehnologii, în special informatica spațială, realitatea extinsă (XR) și inteligența artificială și, respectiv, că privește numai ființele umane, chiar dacă numeroase considerații importante se aplică și animalelor, acestea din urmă nefiind vizate de reglementarea în cauză.

3. Emergența unei problematici etico-juridice majore. Amploarea problemei, profunzimea impactului societal și gravitatea provocărilor presupuse de dezvoltarea și utilizarea neurotehnologiilor, implică și în privința acestora prefigurarea și desfășurarea unei guvernanțe internaționale adecvate. Aceasta impune instaurarea unui cadru juridic și etic menit să încadreze adecvat, suficient și eficient utilizarea neurotehnologiilor, pe calea unei cooperări internaționale responsabile. Obiectivul prim al acestuia vizează armonizarea legislațiilor naționale în domeniu, în condițiile luării în considerare a specificităților culturale și socioeconomice ale fiecărei țări, dezvoltarea de concepte, norme și instituții comune, aferente noului regim juridic și de guvernanță, în consonanță cu mizele tehnico-științifice și ineditele provocări etico-juridice. În mod complementar, se impune crearea de organisme sau instanțe internaționale de reglementare complexă a neurotehnologiilor care să permită o colaborare strânsă între state, precum și o partajare a cunoștințelor și bunelor practici în termeni de etică tehnologică și de protecție juridică a drepturilor umane. Nu în ultimul rând, în aceeași perspectivă globalizantă nu vor fi lipsite de importanță mecanismele de soluționare (amiabilă ori jurisdicțională) a conflictelor pertinente. Pentru construirea unui statut juridic adaptat, eficace și pe măsură a răspunde riscurilor și provocărilor pe care le ridică neurotehnologiile, se impun o serie de dezvoltări normativ-conceptuale. Astfel, s-ar putea avea în vedere introducerea de referiri la neuro-drepturi în textele constituționale, în scopul garantării unei protecții solide a persoanei față de consecințele noilor tehnologii, ori recunoașterea unei valori constituționale a temei menite a le oferi prestanța și prevalența cuvenite în cadrul sistemului legislativ. Se va impune, totodată, conceperea și consacrarea de noi categorii juridice pentru protejarea datelor și informațiilor privitoare la creierul uman, prin asigurarea, în primul rând, a confidențialității lor. Nu în ultimă instanță, un efort considerabil ar fi nevoie să fie consacrat formării speciale a profesioniștilor dreptului în domeniu, spre perceperea corespunzătoare și acțiunea adecvată de valorificare a regimului juridic pertinent și, totodată, informării generale a publicului asupra mizelor și provocărilor juridico-etice a noii problematici, în obținerea acceptabilității sociale absolut necesare pentru promovarea noii viziuni.

Neuro-drepturile ridică o problematică crucială pentru viitorul drepturilor umane în general, și cel aferent vieții private în special. Față de o atare realitate, devine urgentă instaurarea unei reglementări adaptate și stabilirea de principii solide așa încât să se garanteze că și neurotehnologiile să fie utilizate cu respectarea valorilor civilizației și a demnității umane.

4. Perspective conceptuale și de reglementare. Referitor la înscrierea noilor provocări generate de afirmarea rapidă și amplă a neurotehnologiilor în ecuația fundamentală a drepturilor omului s-au formulat mai multe poziționări teoretico-practice. Totodată, dezbaterea aferentă manifestă un evident caracter interdisciplinar, cu particularitățile cuvenite, propunerile promovate purtând amprenta unor perspective filosofice, etice, psihologice ori nomologice și nevoia unei perceperi și exprimări juridice corespunzătoare. Într-o primă reacție, conservatoare, exprimată mai ales în cadrul unor analize cu tentă oficială (de exemplu, în cazul Avizului Comisiei internaționale de bioetică a UNESCO, din 2021) se consideră că actualul drept al drepturilor omului este suficient spre a oferi soluții la problemele ridicate și a acorda o protecție suficientă față de posibilele derive ale tehnologiilor emergente în materie. Astfel, se apreciază că datele cerebrale sunt date neuronale sensibile în sensul RGPD al UE și deci sunt deja protejate; se estimează la fel că viața privată cognitivă e o formă a vieții private și că libertatea de gândire se bucură de un regim juridic adecvat și suficient. În plus, se concluzionează că deși reglementările juridice pertinente domeniului au fost adoptate înaintea și în afara contextului dezvoltării neurotehnologiilor, pe calea interpretării creatoare exprimată în jurisprudență și doctrină, devin operaționale, adecvate și eficiente și în acest nou domeniu.

Dimpotrivă, într-un alt punct de vedere se apreciază că panoplia drepturilor umane recunoscute și garantate, precum și semnificațiile conferite lor nu oferă o protecție suficientă, adecvată și eficientă împotriva amenințărilor provocate de evoluțiile științifico-tehnice din cauza specificității lor și e deci necesară introducerea unei categorii noi, cea a neuro-drepturilor (neuro-rights). Astfel, se propune inserarea în dreptul pozitiv a patru noi drepturi umane: 1) dreptul la viață privată mentală, spre a protegui informațiile private ori sensibile conținute în spiritul unei persoane contra colectării, stocării, utilizării sau suprimării neautorizate; 2) dreptul la integritate mentală pentru a proteja împotriva oricăror intruziuni neautorizate; 3) dreptul la continuitate psihologică pentru a proteja baza mentală a „identității personale contra alterărilor neconștiente ori neconsimțite de către terți, prin utilizarea neurotehnologiilor invazive ori neinvazive”; 4) dreptul la libertate cognitivă spre a proteja indivizii față de utilizarea coercitivă și involuntară a neurotehnologiilor (M. Ienca, R. Andorno). Alte propuneri de drepturi neurospecifice se concentrează, cel mai adesea, asupra formulării unui nou drept uman complex referitor, de exemplu, la autodeterminare mentală, la libertate cognitivă ori la integritate mentală, mai degrabă decât de a susține introducerea mai multor noi drepturi umane. Mai mult decât atât, amploarea actualei revoluții tehnico-științifice și dinamica sa neobișnuit de rapidă și profundă va reclama și răspunsuri juridice inovante.

În orice caz, indiferent că e vorba de unul sau mai multe noi drepturi specifice vizate, acestea privesc, în general, viața privată, integritatea, identitatea, autonomia și libertatea proceselor mentale. Desigur, atari aspecte sunt cuprinse într-o oarecare măsură și o anumită formă, și de principiu proteguite, prin drepturi umane existente înscrise în documente internaționale, regionale și naționale relevante, precum dreptul la libertatea gândirii, la libertatea de opinie ori dreptul la viață privată, care proteguiesc integritatea mentală, identitatea, autonomia și viața privată. În consecință, fiecare drept uman preexistent poate să facă obiectul unui examen adecvat menit să desprindă (eventualele) semnificații pertinente în vederea determinării dacă în acest mod o ocrotire e adecvată și suficientă în ceea ce privește implicațiile utilizării neurotehnologiilor. Numai că, o atare situație de lege lata e pe cale a fi rapid depășită de dinamica extraordinară a avansurilor științifico-tehnice și, de aceea, concomitent cu acest efort de contextualizare a dreptului existent, e necesar un demers de dezvoltare a unor reglementări etico-juridice specifice, care să favorizeze deopotrivă adecvat și eficient inovația tehnologică și protecția drepturilor umane.

5. Neuro-drepturile – o nouă categorie de drepturi umane fundamentale?Avântul extraordinar al tehnologiilor în materia neuroștiințelor permite avansuri revoluționare în cercetarea și înțelegerea organizării și funcționării creierului uman. Ele pot avea multiple aplicații, fie că e vorba de tratamente medicale inovatoare, de ameliorări cognitive semnificative sau de tehnici inedite de influență comportamentală. În același timp se ridică și o serie de probleme de etică și juridice vizând, în primul rând, protejarea datelor personale și sensibile, respectul vieții private, autonomiei și demnității umane. Reificarea crescândă a individului și mercantilizarea informațiilor personale provoacă riscuri de afectare a vieții private și aceste posibilități se multiplică în cadrul neurotehnologiilor. Ele incită și invită la prudență; utilizate cu rea-credință conduc la o pierdere a identității personale, manipularea alterează liberul arbitru și devine posibil piratajul creierului. Așadar, ecuația neurotehnologii-drepturi umane fundamentale devine o problemă etico-juridică prioritară, care își așteaptă o rezolvare urgentă și adecvată. Pentru acesta s-a inventat conceptul de „neuro-drepturi” și a apărut nevoia definirii unui regim specific, compus din reguli și principii menite să încadreze utilizarea neurotehnologiilor, cu respectarea și garantarea drepturilor umane fundamentale (individuale și colective). Ele sunt percepute și considerate ca o nouă varietate a drepturilor omului vizând protecția creierului și a spiritului ființei umane în fața dezvoltării neurotehnologiilor, inteligenței artificiale și nanotehnologiilor. Așadar, noile drepturi ar reprezenta deci o evoluție a instituției juridice a drepturilor omului în raport cu provocările generate de noile tehnologii disruptive pentru integritatea mentală și psihologia personală. Pentru recunoașterea unui atare statut și îndeplinirea rolului cuvenit e nevoie de instituirea unui regim juridic specific, pe calea unor reglementări adecvate, care să ofere o abordare globală și interdependentă cu noile date ale revoluției științifico-tehnice și cu exigențele de protejare a condiției umane.

Cu titlu preliminar și cu semnificații complementare, de potențializare reciprocă a semnificațiilor și a impactului pozitiv, neuro-drepturile trebuie recunoscute și garantate în considerarea mizelor de etică tehnologică, cuprinzând ca repere definitorii integritatea cercetărilor desfășurate în domeniul neuroștiințelor, problema răspunderii juridice și a responsabilității morale a conceptorilor și utilizatorilor de neurotehnologii și nevoia de transparență în privința impactului potențial al acestora asupra societății. Este de domeniul evidenței că, precum în privința celorlalte noi tehnologii avansate, precum cele aferente inteligenței artificiale și în conexiune cu ele, imperativul absolut este și rămâne acela de a se garanta că dezvoltarea inovației servește efectiv interesul general, „binele comun” și nu pune în pericol drepturile și libertățile umane. De aceea, se cuvine a pune în balanță beneficiile potențiale în termeni de sănătate publică, educație și bunăstare individuală și colectivă, cu riscurile în materie de confidențialitate, justiție socială și respectul autonomiei personale. Odată evaluate urmează elaborarea și aplicarea regulilor și măsurilor menite să favorizeze progresul și bunăstarea și să împiedice obiectivarea efectelor nefaste asupra drepturilor umane.

6. Progrese reglementare în materie. În fața noutății și complexității problemelor rezultate din utilizarea aplicațiilor neurotehnologiilor, mai întâi eforturile s-au concentrat pe soluții juridice extrase din interpretarea adaptată și creatoare a textelor legale deja existente. În același timp, insuficienta și parțiala inadecvare a acestora, precum și nevoia inevitabilă a unor dezvoltări specifice au impus inițierea primelor texte etico-juridice pertinente. În fine, și în această materie UNESCO se manifestă ca un promotor deschisă elaborării și adoptării unei recomandări globale, cu vocație universală privind etica neurotehnologiior, din perspectiva mandatului său constitutiv.

În acest câmp de preocupări se impune menționată mai întâi Recomandarea OCDE nr. 0457 din 11 decembrie 2019 privind inovația responsabilă în domeniul neurotehnologiilor, care are un rol de pionierat în materie de reglementare (de soft law) a neurotehnologiilor, constituind prima referință internațională în domeniu. Înscriindu-se în perspectiva Declarației universale a drepturilor omului din 1948, ea exprimă un posibil consens internațional a minima, oferind orientări generale pentru o inovare responsabilă, în considerarea diferențelor culturale și cu respectarea drepturilor umane. În viziunea sa, neurotehnologiile sunt „dispozitive și proceduri utilizate spre a accede, supraveghea, analiza, evalua, manipula și/sau a imita structura și funcționarea sistemului nervos al persoanelor fizice”. Recomandarea propune nouă principii declinate în diferite obiective, printre care: o dezvoltare responsabilă a neurotehnologiilor (art. 1 și 4); asigurarea rigorii evaluării eficacității și a securității dispozitivelor în scopul evitării discriminărilor și a stigmatizărilor (art. 2 și 3); o reflecție mai largă asupra drepturilor omului (art. 7 și 9); importanța responsabilității cercetătorilor, a conceptorilor și a evaluatorilor (art. 5, 6 și 8) ș.a. Se recunoaște libertatea cognitivă, dreptul la autodeterminare mentală și la protecția datelor cerebrale, mentale, definite ca informații legate de funcționarea ori de structura creierului unui individ identificat ori identificabil, inclusiv cele emise asupra psihologiei sale, sănătății ori stării mentale. Aplicarea sa a fost încredințată unui task force stabilit în 2021.

Raportul Brecht din 14 decembrie 2020 remis Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, în perspectiva unui demers de reglementare interstatală a problemei cu perspective universale, recomandă crearea și protecția juridică a noilor „neuro-drepturi”.

Republica Chile a devenit, în 2021, prima țară din lume care a introdus atari drepturi în Constituția sa și care le-a erijat, deci, în drepturi fundamentale. Textul în cauză definește data neuronală ca „informație obținută din activitatea neuronilor care conține o reprezentare a activității cerebrale”, iar neurotehnologiile precum „convergența de dispozitive ori instrumente ce permit o conexiune cu sistemul nervos central pentru lectura, înregistrarea ori modificarea activității cerebrale și informațiile care au reieșit astfel”. Se stipulează că „Persoanele sunt libere să utilizeze orice tip de neurotehnologii autorizate”. Cu toate acestea, pentru a se interveni prin intermediul lor e nevoie de consimțământul liber, prealabil și informat, care trebuie să fie dat expres, explicit și specific.

7. Spre o recomandare UNESCO privind etica neurotehnologiilor. Potrivit Rezoluției 42/C/29 a Conferinței generale a UNESCO din cadrul celei de-a 42-a sesiuni a sa, în aprilie 2024 s-a constituit un Grup ad-hoc de experți (GEAH) însărcinat cu elaborarea unui anteproiect de Recomandare privind etica neurotehnologiilor. Acesta și-a ținut prima reuniune între 24 și 26 aprilie 2024 la Paris și a produs o primă versiune a preconizatului document, supusă unui proces de consultare multipartită în iunie-iulie 2024, comentariile și observațiile aferente contribuind la rafinarea și definitivarea textului. Conform textului (SHS/BIO/AHEG – Neuro/2024/1.REV, 9 mai 2024) recomandarea va „trata chestiuni etice ridicate în domeniul neurotehnologiilor, în măsura în care acestea aparțin mandatului UNESCO” și abordează respectiva etică „în calitate de reflecție normativă sistematică, bazată pe un cadru global, detaliat, multicultural și evolutiv de valori, principii și acțiuni interdependente de natură a orienta societățile pentru ca acestea să aducă răspunsuri responsabile consecințelor cunoscute și necunoscute ale impacturilor neurotehnologiilor asupra ființelor umane, societăților, mediului și ecosistemelor”.

Se consideră etica precum „o bază dinamică pentru evaluarea și orientarea normative ale neurotehnologiilor, ghidată de principiile demnității umane, bunăstării și prevenirii daunelor și sprijinită pe etica științelor și tehnologiilor”. În concepția (înțelesul) anteproiectului neurotehnologiile înglobează ansamblul de dispozitive și de proceduri ce servesc la înțelegerea și/sau la a influența, vizualiza, examina, evalua, reproduce ori modula structura și funcționarea sistemelor nervoase umane ori ale animalelor. Se consideră, totodată, că dacă au potențialul de a ameliora în mod considerabil experiența și funcționarea ființei umane, acestea pun o serie de importante chestiuni etice, juridice și societale legate de securitate, viața privată mentală, libertatea cognitivă, capacitatea de acțiune și autonomia umană, care se impun abordate și tratate ca atare. Se dorește, în mod declarat, ca pe această cale să se furnizeze un instrument normativ acceptat la nivel mondial, care se concentrează nu numai pe definirea de valori și de principii, ci și pe aplicarea lor practică, prin intermediul recomandărilor strategice concrete și de planuri de aplicare care să aibă un impact asupra comunității mondiale. Unul întemeiat pe o abordare centrată pe ființa umană și pe principii etice fundamentale precum, printre altele: autodeterminarea, libertatea gândirii, responsabilitatea, dreptul la viață privată, identitate personală și colectivă, echitate, încredere și respect, reciprocitate și justiție. În plus, fondat pe promovarea și protecția drepturilor umane. Și în aceeași perspectivă se poate continua cu expresia juridică novatoare aferentă.

Din această perspectivă sunt identificate și declarate ca valori: respectul, protecția și promovarea drepturilor omului, libertăților fundamentale și a demnității umane, promovarea sănătății și bunăstării umane, a beneficia de progresele științifice și tehnologice și utilizările lor, asigurarea și respectarea diversității și incluziunii la fiecare etapă a ciclului de viață al neurotehnologiilor, luarea în calcul a perspectivelor interculturale privind cunoștințele umane și partajul lor, a trăi în societăți pașnice, echitabile și juste, solidaritatea, durabilitatea, responsabilitatea, obligația de refacere și reactivitatea. Referitor la principiile etice și drepturile umane sunt avute în vedere: principiile beneficierii, proporționalității și inocuității, autodeterminarea și libertatea gândirii, viața privată mentală și protecția datelor neuronale, fiabilitatea, echitatea și nediscriminarea, justiția epistemică și mondială, interesele copilului și protecția generațiilor viitoare. Ca domenii de acțiune strategică anteproiectul de recomandare vizează: tipuri de destinatari și exemple de utilizare (copii, tineri și tineri adulți, persoane vârstnice, femei și gen, persoane în situații de handicap fizic și, respectiv mental), sănătate, etica cercetării (inclusiv încercări clinice), politica în materie de date biometrice neuronale și cognitive (medicale, sensibile, personale de sănătate, în ansamblul lor, ameliorare/augmentare, comunicare și informare, medii educative, muncă, produse comerciale destinate direct consumatorilor, considerații etice și riscuri legate de incitația comercială, modelajul cognitiv și modelare, proprietatea intelectuală, investiții publice și utilizare, economie și investiții/măsuri de incitare (a face să coincidă incitațiile economice cu dezvoltarea umană), siguranță și cybersecuritate. Desigur, la stadiul actual de elaborare a textului persistă unele inconsecvențe, se impun unele completări, o mai bună articulare și o mai accentuată particularizare a elementelor generale la particularitățile domeniului.

8. Concluzii și propuneri. Deși (aparent) mai țintite și sectorializate prin obiectul „material” direct vizat – creierul uman –, neurotehnologiile se disting, înainte de toate, prin semnificația acestuia definitorie pentru singularitatea umană, deopotrivă în ipostaza sa individuală și ca specie în cadrul viului. Coeficientul uman de encefalizarerămâne cel mai ridicat, creierul omului structura vie cea mai complexă și elementul crucial în funcționarea corpului uman. Noile tehnologii avansate, conjugate cu descoperirile și aplicațiile din domenii conexe vor fi utilizate spre modificarea și amplificarea compoziției și a funcțiilor acestuia, în sensul sporirii și stimulării aptitudinilor naturale mai ales în condițiile concurenței deschise cu inteligența artificială. Folosirea neurotehnologiilor pentru a fuziona inteligența umană cu cea artificială ori spre sporirea capacităților umane prin intermediul implanturilor cerebrale neuromorfice favorizează noi provocări juridico-etice. Ele vor contribui, de exemplu, la generalizarea „neuroîntăririi” la copii, transformând-o într-un instrument și o speranță de a asigura un nou viitor pentru aceștia. Se va considera normal să se modifice creierul lor utilizându-se două grupe de tehnologii complementare: selecția și manipularea genetică a embrionilor ori acțiunea electronică asupra corpului nostru. Conform unor evaluări, 38% dintre americani doresc deja să ridice QI copiilor lor grație neurotehnologiilor, ceea ce implică numeroase probleme socio-morale și chiar geopolitice. Asemenea evoluții vor ridica nu numai probleme etice majore, ci și noi exigențe de securitate juridică adecvată și eficientă. Prezervarea, protejarea și menținerea integrității naturale a creierului uman va deveni o provocare existențială pentru conservarea și afirmarea singularității omului, în noul context de evoluție generală. Mizele excepționale și amenințările majore ale posibilelor efecte nefaste prezentate de neurotehnologii necesită un răspuns juridic adecvat, ferm și urgent. Recunoașterea neuro-drepturilor, ca variante și dezvoltări specifice în domeniu ale drepturilor umane fundamentale, nu e suficientă și se poate dovedi perdantă ca soluție unică a problemei pe termen lung. Riscurile sunt cruciale și mizele existențiale, așa încât și răspunsul juridic trebuie să fie unul pe măsură: complet, radical și eficient. De aceea, considerăm că s-ar impune , ca pe lângă aceste măsuri parțiale, de etapă vizând recunoașterea și garantarea unor „neuro-drepturi”, acordarea personalității juridice (a calității de subiect de drept) creierului uman ca atare, așa încât să i se recunoască o serie de îndrituiri proprii care să-i consolideze protecția și să permită și să ofere mijloace suplimentare, inclusiv jurisdicționale de apărare a integrității, individualității și specificității sale.

Creierul uman în complexitatea sa evolutivă ne apare ca un patrimoniu comun definitoriu pentru om și omenire, deopotrivă ca individ și specie între specii care se impune a fi păstrat ca atare, protejat și asigurat în datele sale esențiale, fără intruziuni care să-i modifice reperele intrinseci de devenire. Aceasta ar putea constitui, de altfel, obiectul principal al protecției acordate prin conferirea și recunoașterea unei personalități juridice speciale, ai cărei titulari individuali ar fi fiecare ființă umană, iar colectivi generația actuală și generațiile viitoare în succesiunea lor istorică. Conținutul constitutiv s-ar exprima mai ales în drepturile la existență, particularitate intrinsecă, individualitate și perpetuare a creierului uman, ca depozitar și expresie a afirmării, creativității și a condiției umane, precum și îndatorirea fundamentală opozabilă tuturor de a-l păstra, proteja de orice intruziune și influență alterantă și cultiva în matricea sa naturală și originală.

Un material Legal Marketing

viewscnt
Afla mai multe despre
mircea duțu