ANALIZĂ Tarifele impuse de Trump – încadrabile ca forță majoră sau nu?

Legal   
ANALIZĂ Tarifele impuse de Trump – încadrabile ca forță majoră sau nu?

Politicile comerciale adoptate de Statele Unite odată cu revenirea la Casa Albă a lui Donald Trump, mai exact impunerea unor tarife vamale substanțiale, au generat ecouri puternice dincolo de granițele americane. Europa s-a aflat rapid printre regiunile cele mai afectate, confruntându-se cu un nou tip de incertitudine economică și juridică. În acest context, apare întrebarea: ce impact concret au aceste măsuri asupra firmelor din România, mai ales a celor care operează în lanțuri internaționale de aprovizionare sau au relații comerciale directe sau indirecte cu piața americană?

Pentru a înțelege mai bine implicațiile juridice ale acestei situații fără precedent, publicația Legal Marketing a solicitat opinia mai multor avocați români, care au analizat posibilitatea activării clauzei de forță majoră ca reacție la efectele economice provocate de tarifele impuse de SUA.

Urmărește-ne și pe Google News

Cele patru condiții necesare pentru declanșarea forței majore

Potrivit Cristinei Popescu, partner la CMS, conform Codului civil român, pentru ca un eveniment să poată fi considerat forță majoră, acesta trebuie să îndeplinească patru condiții cumulative: să fie extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil. Astfel, deși tarifele impuse de SUA pot fi considerate externe și (într-o anumită măsură) imprevizibile, ele nu îndeplinesc exigența „invincibilității absolute”. Mai exact, dacă un alt operator economic aflat într-o poziție financiară mai favorabilă ar putea suporta aceste costuri suplimentare, atunci obligația contractuală nu este imposibil de executat „de către oricine”.

Evenimente
21 mai Maratonul Economia Sustenabilă
28 mai Maratonul Fondurilor Europene
4 iunie Eveniment Profit.ro - Piața imobiliară între șocuri și oportunități - Ediția a V-a

Toate aceste condiții sunt cumulative și trebuie analizate împreună. Chiar dacă s-ar putea susține că primele două condiții sunt îndeplinite (respectiv, caracterul extern al tarifelor și imprevizibilitatea – deși, și aici, cu unele nuanțe), cea de- treia condiție însă ridică serioase dubii. Este destul de greu de argumentat că impunerea sau majorarea tarifelor reprezintă o circumstanță „absolut invincibilă” în accepțiunea legiuitorului, această condiție este destul de stringentă. Ea impune ca nu numai persoana obligată la prestație să nu fie în măsură (respectiv, să îi fie imposibil) să își execute obligațiile, ci ca obligația să fie imposibil de executat de către oricine.

Or, în cazul de față, se poate susține că un contractant cu o poziție financiară mai favorabilă ar putea avea resursele financiare pentru a susține aceste tarife, deci circumstanțele nou apărute nu sunt, astfel cum cere legea, „absolut invincibile„. Acest caracter absolut al condiției prevăzute de Codul Civil face ca invocarea forței majore ca o cauză de exonerare de răspundere să fie relativ dificil de susținut.

În plus, din perspectivă practică, cazurile de forță majoră se certifică/confirmă de către Camera de Comerț și Industrie, în baza unei proceduri stabilite de aceasta, cu plata unei taxe (cca 250 euro + TVA). Certificatele de forță majoră se emit (în situația în care se constată îndeplinirea condițiilor legale) în termen de trei zile lucrătoare de la data transmiterii complete a dosarului (în practică, termenul poate varia într-o oarecare măsură, în funcție de volumul de activitate al Camerei). 

Totuși, este important de menționat că aceasta este definiția legală a forței majore care nu este absolut obligatorie, astfel încât părțile la un contract au posibilitatea de a reglementa în alt mod acele circumstanțe ce se subsumează noțiunii de forță majoră, derogând astfel de la definiția legală. O parcurgere atentă a clauzelor ce reglementează forța majoră din contract poate fi relevantă din acest punct de vedere, întrucât este posibil ca părțile să fi derogat de la definiția legală și să fi acordat contractual o reglementare mai largă și mai permisivă acestei noțiuni. 

Cristina Popescu recomandă însă ca părțile contractante să verifice și prevederile contractului în vigoare, întrucât acestea pot prevedea anumite clauze (cum ar fi clauze de notificare a survenirii evenimentului considerat forță majoră) sau termene (inclusiv termene de decădere), care pot cântări semnificativ în modul în care părțile abordează aceste aspecte și în consecințele ce pot fi eventual suportate de către partea afectată de aceste modificări de regim vamal. 

În măsura în care impunerea/majorarea acestor tarife vamale nu s-ar încadra în noțiunea de forță majoră, ar trebui analizat în ce măsură s-ar încadra în ceea de „caz fortuit”, noțiune definită de Codul Civil ca un eveniment care nu poate fi nici prevăzut și nici împiedicat de persona afectată de eveniment. În speță, par fi îndeplinite la o prima vedere condițiile cazului fortuit (cu mențiunea că ele trebuie analizate de la caz la caz, în funcție de circumstanțele specifice ale tranzacției și ale părților), însă trebuie menționat că legea nu oferă (ca în cazul forței majore) o protecție automată părții afectate de caz fortuit. Din nou, reglementarea contractuală va juca un rol important. 

Impreviziunea, o excepție de la obligațiile contractuale

În ultimă instanță, o altă instituție juridică care poate veni în ajutorul părților contractante afectate de aceste modificări de politică vamală este teoria impreviziunii. Impreviziunea și efectele ei reprezintă o excepție de la forța executorie/obligatorie a contractelor, care prevede în general că părțile sunt ținute să își execute obligațiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă decât au avut în vedere părțile la momentul încheierii contractului. 

Totuși, dacă executarea unui contract devine excesiv de oneroasă din cauza unor schimbări excepționale a împrejurărilor, care ar face vădit injustă obligarea părții afectate de aceste împrejurări la executarea obligației în termenii stabiliți inițiali, atunci această parte poate apela la instanță pentru a solicita adaptarea contractului (pentru o distribuire mai echitabilă a pierderilor ce rezultă din schimbarea împrejurărilor) sau încetarea contractului.

Reiterăm că o astfel de soluție este doar de competența instanțelor (evident, dacă prevederile contractuale nu permit o altă soluție în acest caz), iar invocarea cu succes a impreviziunii depinde de îndeplinirea anumitor condiții (cum ar fi, ca schimbare împrejurărilor să fi intervenit după încheierea contractului și să fi fost imprevizibile pentru partea afectată, ca partea afectată să nu își fi asumat riscul schimbării împrejurărilor și ca aceasta să fi încercat negocierea contractului direct cu cealaltă parte înainte de a apela la instanță).

În toate cazurile, o suspendare a executării contractului altfel decât în condițiile prevăzute de lege sau contract ar reprezenta o încălcare a contractului și ar da, așadar, dreptul la daune. 

Drept european continental vs drept anglo-saxon

Cornel Popa, Partener, Țuca Zbârcea & Asociații, spune că pentru a evalua corect un astfel de scenariu, trebuie plecat de la definiția noțiunii de forță majoră, care reprezintă de regulă un eveniment exterior părților contractului, cu caracter extraordinar, imprevizibil și de neînlăturat, care împiedică în mod absolut partea afectată să își îndeplinească obligația contractuală.

În dreptul comercial internațional este foarte important de stabilit conținutul efectiv al noțiunii de forță majoră, care poate fi diferit în funcție de legea aplicabilă unui contract comercial sau de conținutul specific al contractului. Părțile la un contract au de principiu libertatea de a stabili atât definiția cazului de forță majoră într-o manieră diferită celei prevăzute de lege, cât și efectele survenirii unui asemenea caz.

Dacă dreptul aplicabil este unul de inspirație european continentală, atunci prevederile acestuia vor putea suplini normele contractuale, dacă ele sunt insuficiente. Dacă însă contractul este supus unui drept de inspirație anglo-saxonă, acesta va acorda prioritate sporită prevederilor contractului și va fi de regulă dificil de invocat forța majoră, atâta timp cât nu este prevăzută în mod expres prin contract.

Estimăm totuși că, în majoritatea cazurilor, indiferent de dreptul aplicabil, discuția dintre părți se va purta în jurul stabilirii caracterului de neînlăturat al efectului creșterii taxelor vamale. Astfel, un cumpărător de produse afectate de creșterea taxelor vamale ar putea fi nevoit să achite un preț mai mare pentru achiziție ori, în funcție de clauzele contractuale cu privire la suportarea taxelor, vânzătorul ar putea fi nevoit să achite el taxele, ceea ce l-ar putea duce la executarea unui contract în pierdere.

Pe de altă parte, efectele pentru comercianți pot fi mult mai profunde și mai complexe decât cele care țin de simpla executare a unui anume contract de export. De pildă, în contextul menținerii unor taxe vamale crescute la importurilor produselor chinezești în SUA, este posibil ca alte piețe (precum cea europeană, de exemplu) să fie inundate de produse chinezești oferite la prețuri extrem de scăzute, în căutarea unor piețe alternative de desfacere. Aceasta ar produce un efect comercial diferit de cel descris mai sus (respectiv situația în care cumpărătorii ar avea la dispoziție opțiuni mai ieftine, chiar dacă în mod formal contractul încheiat cu furnizorii lor ar rămâne neafectat).

În toate aceste cazuri, invocarea forței majore, deși nu imposibilă, este foarte dificilă. Alternativa pentru partea afectată ar fi să invoce impreviziunea, care, spre deosebire de forță majoră, nu necesită dovedirea unei imposibilități absolute de executare a contractului, ci doar ca această executare să fie excesiv de oneroasă pentru debitor sau, în cuvinte laice, deosebit de dificilă pentru acesta. Din nou însă, posibilitatea efectivă de invocare a impreviziunii va depinde de dreptul aplicabil contractului.

Companiile, afectate de incertitudinea geopolitică

Sabina Crângașu, Counsel la Clifford Chance Badea, afirmă că incertitudinea generalizată care caracterizează lumea la nivel geopolitic și economic în acest moment generează consecințe importante pentru companii, relații comerciale, lanțuri de distribuție și strategii de investiții. Tarifele extinse asupra bunurilor au provocat deja măsuri de răspuns care pot duce la creșteri semnificative și neprevăzute ale costurilor pentru importatori și exportatori și la posibila perturbare a lanțurilor internaționale de aprovizionare.

Pe cale de consecință, companiile trebuie să ia măsuri proactive pentru a-și identifica principalele zone de risc.

Nu este încurajată o atitudine de expectativă, indiferent că vorbim despre business-uri geografice sau specializate pe o anumită industrie. Companiile trebuie să gândească planuri de urgență pentru situații în care activitățile lor sunt întrerupte, să identifice furnizori de rezervă, lanțuri de aprovizionare alternative etc. Este recomandat un bilanț al contractelor comerciale în derulare și o actualizare cu prevederi și clauze legate de noul context comercial și cadru de reglementare.

Creșterea tarifelor vamale poate determina unele companii să declare sau să amenințe cu declararea forței majore și suspendarea îndeplinirii obligațiilor contractuale.

Cu toate acestea, forța majoră este o creație contractuală, reglementată juridic sub diverse legislații, prin care, în general, părțile stabilesc anumite evenimente care, odată produse, exonerează de responsabilitate o parte pentru neîndeplinirea sau întârzierea îndeplinirii obligațiilor din cauza evenimentului specificat. Reglementările variază în funcție de jurisdicție, iar unele sisteme juridice impun cerințe suplimentare pentru recunoașterea unui eveniment ca forță majoră.

În mod tradițional, riscul creșterii costurilor din cauza tarifelor și acțiunilor guvernamentale este alocat de către părți prin contract și nu ar constitui forță majoră. Instanțele, în general, nu vor realoca riscurile stabilite de părți prin contract, indiferent dacă termenii respectivi provoacă dificultăți economice unei părți.

Cu toate acestea, tarifele sunt susceptibile să provoace penurii și alte perturbări ale lanțului de aprovizionare care pot fi considerate ca făcând parte din definițiile mai tradiționale ale forței majore. De aceea, este important să se ia în considerare nu doar tarifele majorate, ci și dacă efectele lor secundare și măsurile de răspuns oferă un suport independent pentru invocarea forței majore.

Un material Legal Marketing

viewscnt
Afla mai multe despre
tarife
trump
sua