Autoritățile fiscale vor fi obligate, de anul viitor, să stabilească pe baza unor „elemente obiective” că o companie este implicată în fraudă fiscală, potrivit proiectului de norme ale Codului fiscal, obținut de Profit.ro. Prevederea va forța inspectorii Antifraudei fiscale să vină cu dovezi atunci când estimează prejudicii și impun măsuri asiguratorii, o practică devenită curentă în ultimul an și care a blocat și activitatea multor firme corecte.
30 iulie - Maraton Profit News TV: Inteligența Artificială în Economie. Parteneri: Garanti BBVA, Gomag.
Reversul este că ar putea încetini campania de combatere a evaziunii, iar, din acest motiv, prevederea este contestată la nivelul Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF).
Activitatea Antifraudei vizează, în special, frauda în domeniul TVA, de altfel foarte răspândită, după cum arată și datele referitoare la colectarea acestei taxe. Iar miza, mai ales în contextul relaxării fiscale și a majorărilor de salarii, devine și mai importantă de anul viitor.
În primele zece luni din 2015, de exemplu, jumătate din suma strânsă în plus de fisc față de anul trecut provine din TVA, după cum explică un comunicat al ANAF: „intensificarea controalele DGAF care sunt concentrate pe acțiuni de investigare și instrumentare a unor lanțuri tranzacționale organizate în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale în materie de TVA”.
Victimele colaterale ale Antifraudei
Însă, în graba de a îndeplini planul și de a aduce bani la buget, inspectorii nu ar fundamenta decizia cu elemente obiective, în procesele verbale. Din această cauză, susțin specialiștii în fiscalitate, foarte multe companii devin victime colaterale și ajung să plătească în locul firmelor care fraudează și dispar ulterior.
În acest moment, procesele verbale ale Antifraudei fiscale sunt vag fomulate și, în multe cazuri, au apărut acuzații de abuzuri, potrivit consultanților fiscali, cu efect de blocaj în activitatea companiilor și riscul de intrare în faliment. Justificarea folosită în procesele verbale este că operatorii economici „știau sau ar fi trebuit să știe că, prin achiziția lor, participă la o operațiune implicată într-o fraudă privind TVA“.
Sintagma a fost preluată și în prima variantă a Codului fiscal și a stârnit o reacție critică din partea mediului de business. În urma dezbaterilor, în lege a fost introdusă o variantă atenuată. Este vorba de posibilitatea dată de inspectorilor de a reîncadra o tranzacție ca artificială și de a nu o lua în considerare la stabilirea taxelor.
Cum sunt lovite companiile oneste
Practic, este vorba despre companii care își pierd, în acest fel, dreptul de a deduce TVA sau alte impozite pe motiv că au cumpărat de la un furnizor fraudulos care nu a vărsat TVA aferent vânzărilor la buget.
Verificările se fac la toate firmele de pe lanțul tranzacțional în care este implicată o firmă de tip fantomă, în amonte și în aval, iar toate companiile din acest circuit – care pot fi zeci sau sute – devin, automat parte a unei fraude fiscale. Chiar dacă nu au avut niciun beneficiu sau nici măcar nu au cumpărat direct de la firma evazionistă, sunt suspecte și se începe recuperarea prejudiciului de la ele, cu instituirea de măsuri asiguratorii de până la 150% din valoarea prejuidiciului estimat.
Prezumția de nevinovăție
Autoritățile suțin că aceste companii ar fi trebuit să își verifice furnizorii și să depisteze dacă au cod valabil de TVA, sunt activi fiscal și își achită obligațiile față de buget. În practică, nicio companie nu are resurse pentru a face astfel de anchete, iar jurisprudența europeană arată că sarcina probei revine organelor fiscale, și nu contribuabililor.
Problema cea mai mare pentru companiile corecte este că procesele verbale ale Antifraudei sunt doar acte de constatare, și nu acte administrativ-fiscale. Astfel, procesele verbale nu pot fi atacate în instanță, dar produc efecte, pentru că rămân blocate conurile și activele.
Pentru a avea acces la justiție, companiile trebuie să aștepte o inspecție fiscală care se încheie cu decizia de impunere care poate fi atacată. Neexistând un termen precis pentru demararea inspecției fiscale, pot trece luni sau ani până când o companie își poate rezolva problemele. “Companiile nu au posibilitatea să își verifice toți partenerii de afaceri. Autoritățile inversează sarcina probei. Normal este ca fiscul să aducă dovezile că o companie este implicată în fraudă și nu să recupereze paguba făcută bugetului de către evazioniști de la firmele corecte care au de unde să plătească”, spune Ruxandra Jianu, avocat de drept fiscal.
Bătălia pe legislație are ca miză încasările bugetare
După încercarea nereușită de a introduce în Codul fiscal prezumția de vinovăție „știau sau ar fi trebuit să știe”, bătălia s-a mutat pe legislația secundară și terțiară. Mai precis, Codul fiscal prevede că procedura de reîncadrare a tranzacțiilor și stabilirea impozitelor ca urmare a reîncadrării va fi detaliată într-un ordin al ANAF.
În proiectul de norme, însă, care sunt mai importante în raport cu ordinul, se prevede că „organele fiscale competente sunt în măsură să refuze acordarea dreptului de deducere dacă se stabilește, în raport cu elemente obiective, că acest drept este invocat în mod fraudulos sau abuziv. Această regulă se aplică atunci când o fraudă fiscală este săvârșită de chiar persoana impozabilă, precum și atunci când o persoană impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că, prin achiziția sa, participa la o operațiune implicată într‑o fraudă privind TVA”.
„Elementele obiective” dau bătăi de cap Antifraudei
Termenul „elemente obiective” este cel care va da bătăi de cap Antifraudei, iar potrivit unor surse din minister adăugarea acestui paragraf în norme s-a lovit de opoziția autorităților fiscale, care nu știu cum ar putea, în același timp, să respecte această regulă și să mențină ritmul stabilirii de prejudicii.
În continuare, proiectul de norme întărește obligațiile care îi revin Antifraudei „refuzarea dreptului de deducere constituie o excepție de la aplicarea principiului fundamental pe care îl reprezintă acest drept, revine organelor fiscale competente sarcina să stabilească elementele obiective care permit să se concluzioneze că persoana impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea invocată pentru a justifica dreptul de deducere a TVA era implicată în evaziunea fiscală săvârșită de furnizor/prestator sau de o altă persoană impozabilă care a intervenit în amonte sau în aval în lanțul de livrări /prestări.”
Proiectul de norme este elaborat de Ministerul de Finanțe, iar autoritățile fiscale trebuie să îl pună aplicare. Precizările din norme care încurcă activitatea Antifraudei au fost făcute atât ca urmare a plângerilor repetate ale mediului de business, dar, mai ales, pe baza jurisprudenței europene care a dat câștig de cauză multor firme pentru sume semnificative de zeci de miloane de lei, inclusiv în instanțele din România.
Jurisprudența europeană contrazice Antifrauda
Astfel, noul Cod fiscal prevede că “în domeniul TVA și al accizelor, autoritățile fiscale și alte autorități naționale trebuie să țină cont de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene “.
„Și până acum, erau obligați să țină cont de jurisprudența europeană, iar instanțele românești făceau acest lucru. Articolul a fost adăugat pentru a elimina orice eventuală neclaritate. Foarte importantă este, însă, decizia CJUE din 22 octombrie în materie de TVA, care arată că practica organelor fiscale din România nu este conformă legislației europene și dă naștere la abuzuri. Abordarea Antifraudei fiscale va trebui să se schimbe”, spune Luisiana Dobrinescu, avocat de drept fiscal.
În hotărârea CJUE din 22 octombrie în materia TVA se arată că "dispozițiile celei de A șasea directive (...), trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, prin care nu i se recunoaște unei persoane impozabile dreptul de deducere a TVA sau achitate pentru bunuri care i-au fost livrate pentru motivele că factura a fost emisă de un operator care trebuie considerat, având în vedere criteriile prevăzute de această reglementare, drept un operator inexistent și că este imposibil să se stabilească identitatea adevăratului furnizor al bunurilor, cu excepția cazului în care se stabilește, în raport cu elemente obiective și fără a se solicita din partea persoanei imozabile verificări a căror sarcină nu îi revine, că această persoană impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că livrarea menționată era implicată într o fraudă privind taxa pe valoarea adăugată, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere."
Companiile nu trebuie facă anchete, ci fiscul
Pe scurt, această decizie stabilește că nu este obligația companiilor să își verifice partenerii de afaceri, că sarcina probei revine fiscului și că dreptul de deducere a TVA nu poate fi anulat pe astfel de motive.
„Această decizie singură, deși mai sunt multe altele asemănătoare, ar trebui să pună o dată pentru totdeauna stop practicii curente și larg răspândite a ANAF prin care contribuabilii onești sunt acuzați că au făcut operațiuni "fictive" doar pentru faptul că furnizorii (uneori chiar furnizorii furnizorilor furnizorilor) au un "comportament fiscal inadecvat".Firme mici și mari, buni plătitori de taxe, cad sub tavalugul acestei interpretări greșite, considerăm noi, și sunt puse pe butuci de ANAF, din acest motiv”, consideră avocatul Gabriel Biriș.
Prevederile din norme coroborate cu deciziile CJUE vor forța Antifrauda să își schimbe abordarea de până acum și să aducă dovezi înainte de a pune la plată companiile. În caz contrar, acțiunile în instanță se vor înteți, după ce, și în acest an, au fost în creștere. De exemplu, contestațiile la fisc s-au triplat în primul semestru din acest an față de aceeași perioadă a anului trecut, depășind 16 mii, iar acționarea în instanțe a inspectorilor fiscali în calitate de persoane fizice a devenit un fenomen, după cum au declarat într-un comunicat recent liderii sindicali din Finanțe.
