Importul terorismului: costul exportului democrației

scris 20 nov 2015

“Ce ne facem cu vecinii noștri? Sunt bădărani, gălăgioși, ascultă manele și se mai cred și buricul pământului”, se întrebau membrii unei familii, care tocmai își renovaseră casa bătrânească. Conflictul dintre cele două familii, dintre strămoșii lor și cei ai vecinilor, data de mai multe generații, dar parcă niciodată nu ajunsese la o asemenea intensitate.

În trecut existaseră generații care conviețuiseră în liniște, după cum existaseră generații care mai dădeau iama în grădina vecinului, pe motiv că străbunicul lor numărul unu a fost cel care a sădit primul trandafir pe acel pământ.

Situația a devenit brusc insuportabilă, cel puțin pentru familia care a decis să-și modernizeze casa, renunțând la arhitectura tradițională a bojdeucii moștenite de la părinți. Descoperind avantajele diviziunii muncii în familie și cele pe care tehnologia le are în organizarea unei gospodării, familia noastră a trecut printr-o neobișnuită perioadă de îmbogățire, ceea ce i-a permis să cumpere și o parte din terenul celeilalte familii. Casa sa era extrem de bine izolată, termic și, mai ales, fonic. De altfel, dacă ar fi fost cinstiți cu ei înșiși, membrii acestei familii ar fi fost nevoiți să recunoască faptul că cel mai mult îi deranjează la rivalii lor faptul că nu și-au izolat și ei casa fonic, sunetul manelelor deranjându-le auzul fin, obișnuit, mai nou, cu acordurile muzicii tehno sau rock.

Pentru a-și justifica acțiunile însă, ei invocau tratamentul barbar la care capul celeilalte familii își supunea nevasta și faptul că-și trata copiii ca pe niște sclavi, punându-i la munca ogorului de la vârste fragede. Dacă soția primei familii marșa mai mult pe cartea moralității, plângându-le de milă vecinilor săi obidiți de capul propriei familiei, soțul invoca principiile utilitarismului: omologul său nici măcar nu știa să-și exploateze copiii eficient, munca pământului cu mașinile și nu cu oamenii fiind mult mai productivă. Drept urmare, pentru a-i demonstra acestuia superioritatea metodelor sale, a intrat și a arat cu tractoarele sale moșia celui din urmă. Asta după ce în prealabil i-a distrus plugul și căruța și i-a sacrificat calul pentru a-l face salam.

În acest timp, nevastă-sa nu putea dormi noaptea de grija odoarelor vecinului, deși, dacă ar fi fost cinstită cu ea însăși, ar fi recunoscut că mai degrabă era invidioasă pe faptul că soția vecinului turna prunci pe bandă rulantă, în timp ce ea ajunse de mult la menopauză. Invocând tratamentul barbar aplicat de capul celeilalte familii copiilor și incapacitatea acestuia de a le asigura, cel puțin din punct de vedere financiar, o educație aleasă, ea și-a convins vecina să îi dea spre adopție, fără a-și informa partenerul de viață, pe cei mai răsăriți dintre pruncii acestuia. Printr-o educație adecvată, considera mama modernă, riscul ca ei să semene cu tatăl lor, ar fi fost eliminat complet. Ei ar deveni la fel de civilizați ca membrii familiei adoptive, renunțând la manele și adoptând preferințele mai fine, pentru muzică tehno și rock ale noilor săi părinți. În plus, ar asimila și cunoștințele necesare pentru a deveni un bun tractorist sau chiar fochist.

Capul celeilalte familii, nefiind capabil să conștientizeze că toate acțiunile vecinilor sunt spre binele său, s-a supărat peste măsură. În primă fază, a început să arunce cu pietre în geamurile casei vecinilor proaspăt renovate, însă când a realizat că i-au fost furați și pruncii, a început să clocească planuri de răzbunare care de care mai diabolice. A păstrat legătura cu aceștia, întâlnindu-se cu ei pe furiș prin diferitele colțuri ale grădinii vecinului. I-a sfătuit să învețe toate vicleșugurile tehnologice ale acestuia și să le folosească în viitor împotriva sa. Așa se face că, într-un din zile, bucătăria vecinilor a explodat, unul dintre copiii adoptivi pretinzând că a uitat din greșeală aragazul deschis.

Insensibil la lacrimile soției, care solicita clemență, capul familiei moderne a mirosit mâna diabolică a vecinului și a decis să se răzbune. S-a suit la volanul tractorului, i-a dărâmat acestuia casa și i-a distrus toată recolta. Din păcate, mai mulți membri ai familiei “barbarului” au căzut “victime colaterale” furiei sale. Acest lucru nu l-a oprit ca, în drum spre casă, să facă un ocol și pe la birt, pentru a sărbători victoria finală asupra inamicului său de generații. Fără să știe, însă, că acasă îl așteaptă o nouă surpriză. Fiul adoptiv cel mai răsărit infirmase toate teoriile "progresiste" ale soției sale, de emancipare prin educație, și dăduse foc casei proaspăt renovate, după ce, în prealabil, învățase de la el toate secretele funcționării centralei ultramoderne cu care-și încălzea căminul. Milostiva sa soție și ceilalți copii au pierit în flăcări.

Amurgul însângerat i-a găsit pe cei doi uitându-se în gol, unul la deșertul rămas după trecerea tractorului vecinului, celălalt la ruinele care au supraviețuit incendiului.

PS: Nu știu care ar fi putut fi scenariul alternativ, însă cred că Occidentul, atât neoconservatorii, iubitori ai exportului cu forța al democrației, cât și stânga progresistă, adeptă a promovării prin persuasiune și educație a sistemului politic “liberal” (a se citi libertin), mai degrabă ar trebui să-și pună întrebări decât să ofere răspunsuri. Pentru că vor sau nu vor să accepte, importul terorismului s-a demonstrat a fi costul cel mai important al exportului democrației.

viewscnt

Informaţiile publicate de Profit.ro pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea în lead a sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

Afla mai multe despre
terorism
liberalism
occident
democratie
export
neoconservatorism
stanga