“Orice rațiune normală ne spune să fim precauți. Ori ești precaut, ori ești prost”, este poate cea mai importantă declarație a actualului președinte făcută în timpul mandatelor sale. Cum însă viața e complexă, prezintă multe aspecte, și nu poți fi mereu setat pe starea de alertă, putem spune, cu toată precauția necesară, că fiecare dintre noi, inclusiv președintele, așa cum s-a demonstrat, ne pierdem capul și dăm dovadă de prostie. Măcar din când în când și mai mult sau mai puțin conștient. Exemplul președintelui de nerespectare a propriilor dictate, dar și cel al premierului Orban, și, la scară globală, al autorului “strategiei de suprimare” a virusului de la Imperial College, Neil Ferguson, sau al țarului medical al SUA, Anthony Fauci, arată nu atât ipocrizia acestora, cât mai ales reamintește de o înțelepciune populară: “Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!”
23 aprilie - Profit News TV - Maratonul de Educație Financiară. Parteneri: 123 Credit, ARB, BCR, BRD, CEC Bank, PAID, UNSAR, XTB
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Aplicată legiuitorilor, aceasta s-ar traduce prin “Nu impune legi pe care nici măcar tu nu le poți respecta!” Ușor de spus, greu de făcut într-o epocă în care este nevoie nu de o carte, ci de Biblioteca de Alexandria pentru a putea cuprinde toate actele legislative adoptate de fiecare guvern în parte. Pentru ca o lege să poată fi aplicată, diferența dintre normativ (“ceea ce ar trebui să facem”) și descriptiv (“ceea ce facem propriu-zis în viața de zi cu zi”) trebuie să fie cât mai redusă. Acesta este motivul pentru care cele mai înțelepte guvernări din istorie au preferat să impună în legislație cât mai puține din imperativele morale respectivei epoci și să prefere sancționarea morală, și nu penală, a încălcării acestora. Sau, în cazul în care au făcut-o, s-au asigurat, în primul rând prin educație (prin ideologizare, dacă vreți), ca, înainte de a le legifera, gradul de conformare voluntară a populației să fie ridicat. Pentru că, altfel, acele legi fie nu puteau fi aplicate, fie ar fi trebuit sancționată penal întreaga populație.
Purtatul obligatoriu al măștilor este ultimul exemplu în acest sens. Există state care impun prin lege această măsură, după cum există state, în special cele nordice, care nu numai că nu obligă cetățenii, dar nici nu le recomandă purtarea măștilor. Argumentul acestora din urmă nu este unul teoretic, ci unul practic. Guvernanții și experții lor nu sunt conspiraționiști “anti-știință”, ci consideră că o măsură, chiar dacă teoretic ar putea fi bună, aplicată prost poate conduce la rezultate negative. Sau, cum spune ministrul olandez al Sănătății, purtarea incorectă a măștilor, dublată de falsul sentiment de securitate pe care-l creează, poate conduce la o diminuare a comportamentului de distanțare fizică, ceea ce poate crește riscul de transmitere a bolii. Sentimentul de siguranță dat de purtarea măștii ar putea face ca, în medie, distanța fizică păstrată de indivizi să se reducă, de exemplu, de la 2 metri la 1 metru, iar efectele negative ale acestei diminuări a distanțării fizice să le compenseze cu vârf și-ndesat pe cele pozitive ale purtării măștii. În plus, deși pare la prima vedere o bagatelă, purtarea corectă măștii nu este nici pe departe un lucru simplu și nu se pliază prea lesne pe comportamentul obișnuit al oamenilor. “Deci, dacă vreți să utilizați o mască în locuri publice… ar trebui să efectuați un training în acest sens”, susține oficialul olandez.
De altfel, aceasta este și marea problemă a studiilor care demonstrează efectul benefic al purtării măștilor. În cazul fericit în care nu sunt metastudii efectuate prin modelare matematică pe baza altor studii (unele fără nicio legătură cu Covid-19), ele sunt efectuate în laborator și iau în calcul dimensiunile particulelor și distanța pe care acestea o traversează până la aterizarea pe sol, însă nu iau în calcul cel mai important element: comportamentul uman. Experții care le efectuează presupun, ca de la sine-nțeles, că agenții lor, cei care poartă măști, sunt perfecți: nu numai că știu cum se poartă acestea, ci și se comportă ca atare. Iar studiile cu subiecți reali care analizează eficacitatea purtării măștii sunt în proporție majoritară realizate în spitale, unde sunt folosite măsti speciale și unde este de presupus că asistentele și medicii cunosc principiile de bază ale purtării corecte a unei măști. Însă realitatea este însă cu totul alta. Iar exemplul țarului medical al SUA, Anthony Fauci, surprins pe un stadion purtând masca pe bărbie (și nerespectând nici distanțarea fizică de 2 metri), este cea mai bună dovadă în acest sens.
Pentru că reflexele inconștiente dobândite de-a lungul timpului de oameni nu pot fi eliminate prin legislație. Tendința de a ne scărpina în momentul în care ceva ne deranjează (masca de exemplu) este unul dintre acestea.
În plus, se pare că există situații care, cel puțin la prima vedere, pot fi calificate drept absurde, în care unii indivizi, chiar dintre cei care sunt de acord cu purtarea măștii, consideră că, în anumite circumstanțe, costul subiectiv al obținerii unei măști este mult mai mare decât beneficiul, tot subiectiv, al împrumutării ei. Așa poate fi explicat comportamentul unor oameni care solicită cunoștințelor lor să le împrumute o mască pentru a intra într-un magazin pentru câteva secunde. Minutele pe care le-ar parcurge până la propria mașină sau locuință (pentru a-și lua propria mască) li se par, probabil, foarte scumpe comparativ cu secundele în care-și cumpără produsul de care au nevoie.
Tot un calcul cost-beneficiu stă la baza comportamentului șoferilor care poartă masca pe post de eșarfă pe gât sau pe bărbie. Aceștia consideră că manipularea și depozitarea sa în condiții de siguranță la fiecare oprire reprezintă un efort prea ridicat, așa că, din comoditate, o lasă atârnată de gât pentru a o putea ridica mai ușor, manipulând-o nu de șiretul posterior, ci direct de suprafața exterioară.
Celor care se oripilează și care-l califică pe omul obișnuit, sclav în parte al propriului comportament inconștient, drept “pitecantrop”, “hominid” sau “imbecil”, li se poate răspunde cu citatul biblic: “Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra”. Pentru că, așa cum arată exemplele lui Iohannis sau Fauci, nimeni nu este “fără de păcat”, nici măcar apologeții eticii măștii.
Și este și normal. Chiar și cei care cunosc în amănunt principiile purtării măștii le pot încălca, conștient sau inconștient. Pentru că una este “a ști că/ de ce” și alta “a ști cum”, una este cunoașterea teoretică, discursivă, explicativă, iar alta este cunoașterea practică, tehnică, aplicată. Evident că cele două forme de cunoaștere nu se exclud, însă în niciun caz una nu o implică pe cealaltă. De exemplu, dintotdeauna, oamenii au construit corăbii fără a avea însă cunoștințele științifice ale construirii acestora. Fabricarea corăbiilor în epocile trecute erau un fenomen de tip “încercare și eroare” și nu efectul unei proiectări științifice, care să respecte diferite legi ale fizicii. Meșterii vremurilor apuse “știau cum” să construiască o corabie, însă nu puteau explica discursiv procesul, oamenii de știință moderni “știu că/ de ce” trebuie să respecți anumite principii ale fizicii pentru a putea construi o corabie, o pot și proiecta pe baza acestora, însă, mai mult ca sigur, dacă-i pui să o și construiască propriu-zis, aceasta n-ar pluti decât cel mult o milă.
Similar și în cazul măștilor. Probabil că există persoane care nu dețin nici pe departe cunoștințele medicale ale lui Fauci, dar care poartă o mască mult mai corect ca acesta. Un instalator japonez deține, mai mult ca sigur, un know-how al purtării măștii pe care țarul medical al SUA nu-l va atinge nici după un an de exercițiu zilnic.
Pentru că, înainte de toate, “masca” este un element cultural. Acest obicei face parte din moștenirea culturală a asiaticilor și este absurd să ceri unei populații neobișnuită cu el, cea occidentală, să îl practice la fel de eficient de pe o zi pe alta. Poate că ar fi fost de preferat ca experții medicali, înainte de a pleda pentru predarea educației sexuale în școli, să opteze pentru un curs de igienă elementară, care în timp ar modifica comportamentul cetățenilor.
În plus, toate studiile se concentrează, mai nou, pe efectul purtării măștii asupra persoanelor neinfectate, pe “demonstrarea” reducerii transmisiei virusului sau a gravității bolii prin expunerea la o concentrație mai mică a acestuia. Nu s-a realizat niciun studiu referitor la efectul purtării măștii asupra celor infectați deja (simptomatici și, mai ales, asimptomatici). În România, de exemplu, probabil că există mai multe sute de mii de cetățeni infectați, fără să știe, cu Covid-19. Dacă utilizăm și în cazul celor deja infectați același argument al relației direct proporționale între concentrația virusului și gravitatea bolii (folosit pentru a justifica purtarea măștii de către cei neinfectați încă), rezultă că, prin purtarea măștii (care “incapsulează” virusul la purtător), "asimptomaticii" sunt expuși riscului de agravare a formei bolii. De altfel, aceasta poate fi și explicația procentajului mai ridicat de forme grave și de morți înregistrate în perioada lockdown-urilor: populația a fost expusă la o concentrație mai mare a virusului în spații închise (apartamente, spitale, cămine de bătrâni, etc).
Un alt argument folosit de suedezi pentru a-și justifica abordarea de tip laissez-faire, de cooperare voluntară a populației, este acela că legile/regulile, pentru a putea fi respectate de cetățeni, trebuie să fie simple, predictibile, și nu arbitrare și schimbate o dată pe zi prin ordonanțe militare. Lăsând la o parte absurditatea unor mesaje contrare (nu purta masca decât dacă ești bolnav/poartă masca oriunde și oricum), schimbarea aproape zilnică a regulilor nu face decât să amplifice scepticismul populației și să descurajeze conformarea voluntară a acesteia. Ceea ce s-a întâmplat nu numai în România, ci în toate celelalte state occidentale care au optat pentru carantinarea generală a populației și guvernarea prin ordonanțe militaro-sanitare. Pentru că acest proces a “bulversat” sistemul cognitiv al cetățenilor: ce era interzis ieri, e permis azi, dar autoritățile pot oricând să-l interzică din nou mâine. Capacitatea cognitivă a indivizilor este oricum limitată, însă dacă mai adaugi și panica/stresul propagandei “apocaliptice” promovate de guverne, inclusiv pe bani publici, și incertitudinea regulilor de conviețuire de zi cu zi, cu greu poți avea pretenția ca oamenii să se mai comporte “rațional”. Sau să dea dovadă de o "rațiune normală", cum ar vrea președintele Iohannis.
Așa se ajunge la situații de genul celor înregistrate în SUA, însă nu numai, în care este evidentă falia dintre “a ști că” și “a ști cum”. Potrivit unui sondaj al Centrului de Control și de Prevenire a Bolilor (CDC), 39% dintre adulții din Statele Unite au utilizat în mod periculos produsele de curățare și dezinfectanții încercând să-și limiteze expunerea la virus. 19% dintre respondenți au spălat cu clor produsele alimentare cumpărate, inclusiv fructele și legumele, 18% s-au spălat pe mâini cu produse de curățare și dezinfectare pentru gospodărie, iar aproximativ 10% au raportat că au renunțat la spray-urile de corp Nivea sau Adidas în favoarea celor de curățare și dezinfectare a bucătăriilor și băilor.
Specialiștii medicali recunosc, mai mult sau mai puțin explicit, toate aceste lucruri, dovadă definiția “contactului apropiat” folosită la “urmărirea” cazurilor recunoscută de toate instituțiile, de la OMS, UE sau CDC: “O persoană care are un contact față în față cu o persoană infectată cu COVID-19 la o distanță mai mică de 2 metri și pentru o perioadă mai mare de 15 minute”. Aplicarea acestei definiții ar putea justifica introducerea obligativității măștii doar în spațiile aglomerate în care se stă mai mult de 15 minute (transport în comun, supermarket, instituții publice în care se stă la coadă, în cazul României, etc).
Cu toate acestea, mai multe state au extins această obligativitate și în aer liber. Aceste măsuri au la bază nu atât fundamente medicale, cât mai ales unele “strategice”, fiind menite să exploateze “scepticismul” pe care chiar măsurile guvernamentale precedente l-au alimentat și să fixeze atenția opiniei publice pe comportamentul irațional al “pitecantropilor”, “hominizilor” sau “imbecililor”.
Însă acesta va fi un subiect de dezbătut în momentul în care va lovi valul II!
