Salariul care intră în casă. Aproape întregul buget este susținut de venituri curente, 88,3% din total. Veniturile fiscale, din toate taxele, fac 48,8% din buget, sub jumătate din total. Adică, în ciuda taxelor în procente imense pe muncă și consum, statul român rămâne slab fiscalizat ca structură bugetară.
Majorarea intempestivă a TVA își găsește o explicație clară în cifrele finale pe 2025. Cea mai mare contribuție vine din impozitele pe bunuri și servicii, care ajung la 30,7% din totalul veniturilor bugetare. TVA singură generează 20,2% din buget, ceea ce o plasează clar ca principal pilon al finanțării statului. Această cifră arată că, practic, nimic altceva decât majorarea TVA nu ar fi produs vreo minune pentru stat, așa că a dat pur și simplu cu barda, după alegeri.
Execuția ne mai arată că guvernul ar fi putut umbla la taxarea salariilor. Așa-numitele contribuții de asigurări sociale reprezintă 31,4% din totalul veniturilor statului. Nu intrăm în capcana copilărească a împărțirii birului în impozit, taxă sau contribuție. Toate sunt taxe. Această sursă însă e depletată, de vreme ce aproape jumătate din brut se ia la buget, iar punctajul în fața publicului trebuia să conțină și tăieri de venituri la bugetari, care sunt circa un sfert din forța angajată a țării.
Realitatea dură, care nu se vede în analizele furnizate de Ministerul Finanțelor, este că bugetul României e susținut de o suită de bani confiscați mai întâi pe muncă și apoi consumul omului din munca lui, în proporții comparabile.
Capitalul și profitul rămân marginale ca pondere, iar impozitele pe proprietate sau alte forme de taxare a capitalului sunt aproape irelevante la scară bugetară. Nu pentru că ar fi taxe mici, ci pentru că sunt atât de prost sau meschin făcute legal încât te îndeamnă legitim la optimizare fiscală.
"Salvarea" de la fondurile europene, deși în creștere față de anul anterior, reprezintă doar 6% din total. Chiar și cu aportul PNRR.
Ce cheltuie casa. Dăm de un tablou mai rigid, care va deveni tot mai sumbru pe măsură ce generațiile numeroase vor ieși la pensie. Cheltuielile curente ajung la 92,1% din total, ceea ce înseamnă că bugetul este aproape integral un buget de funcționare.
Asistența socială, din care în jur de 80% sunt pensii și atât, este cea mai mare componentă individuală, cu 31% din totalul cheltuielilor. Aproape o treime din buget e doar asta.
A doua mare cheltuială e cea cu angajații statului, 20,7%. Așadar, în cele două intră peste jumătate din bugetul României. Că se întoarce pe TVA o bună parte, iar dă dreptate bardei cu care a dat statul la jumătatea anului.
Dobânzile atât de mediatizate ocupă 6,2% din totalul cheltuielilor. Să plângem? Da, doar pentru că statul face credite de consum, doar cu buletinul (tău). Altfel, dacă îl privim ca pe o gospodărie, are cheltuială mică din total.
Procentul nu mai pare atât de lejer după ce îl compari cu campania de marketing de mai multe decenii în care “statul investește”. E amar-amuzant că prețul datoriei concurează direct cu mărimea investițiilor pe un an.
Cheltuiala cu bunuri și servicii pentru funcționarea statului depășește si ea 12% din buget. Și, ce vedem? 77% din buget se duce pe pensii, salarii de la stat, bunuri și servicii și costul creditului de consum (îi zicem așa pentru că împrumuturile României sunt pentru asigurarea lichidităților din zilele de plată ale salariilor bugetare și pensiilor).
Cu transferuri cu tot, care sunt tot soiul de subvenționări, mai mult sau mai puțin morale, ajungem la 80% cheltuieli doar pentru funcționarea statului.
Dincolo de sporovăielile televizate cu prioritate, statul român este, bugetar vorbind, un stat de funcționare, nu de investiție. "Românii n-au educație financiară". Corect, începând cu guvernul.
