Opinii: 2027 - Anul în care dăm jos schelele

Cine a stat anul acesta la coadă la casă știe că bonul a devenit lectură de groază. În iunie, inflația anuală ajunsese la 10,4%. În august a coborât la 6,2%, dar serviciile costau încă cu peste 11% mai mult decât în urmă cu un an. Prognoza pentru final de an este de peste 8%. Ne-am obișnuit să facem socoteli la raft: ce lăsăm jos, ce amânăm, la ce renunțăm de tot. Exact asta a făcut, în ultimii doi ani, și statul cu propriul buget. Și a făcut-o de nevoie. Dar 2027 este anul în care vom afla dacă a făcut-o nu doar din nevoie ci și din convingere. 2027 va fi anul în care dăm jos schelele și proptelele.

CITEȘTE ȘI Opinii: Prea puțin pentru urmașii urmașilor noștri

Teza mea e simplă. În 2027, ajustarea fiscală încetează să mai fie impusă de piețe, de agențiile de rating și de Bruxelles și devine o alegere politică. Iar condițiile în care se va face această alegere vor fi mai grele decât cele din 2026, nu mai ușoare.

Totuși, ce au cumpărat doi ani de strâns cureaua? Să fim drepți: a fost un efort real.  Deficitul public a coborât de la 9,3% din PIB în 2024 la 7,9% în 2025, iar în primele opt luni din 2026 deficitul în numerar a fost de numai 2,89% din PIB. Ținta anului, 6,2% în numerar și 6% pe metoda europeană (ESA), pare la îndemână. Moody's și Fitch se așteaptă chiar la 5,8%, respectiv 5,9%. La începutul lui octombrie, S&P a confirmat ratingul BBB-, cu perspectivă negativă, la fel ca ceilalți doi mari evaluatori. România a trecut examenul, dar la limită: o singură treaptă o desparte de categoria „junk”.

Dar nota nu au plătit-o Guvernul și politicienii, ci altcineva: anume, populația și firmele. Consumul gospodăriilor a scăzut cu 1,9% în trimestrul al doilea. FMI estimează acum că economia se va contracta cu 0,5% în 2026. Rata șomajului e de 6,4%, dar mult mai grav este că a depășit 30% în aprilie–iunie, în rândul tinerilor activi pe piața muncii. Cifrele frumoase din tabelul Ministerului Finanțelor au un revers, și acela se vede în buzunare.

Mai sus menționez schelele și proptelele. Care schele, care proptele? Când reabilitezi o clădire, schelele și proptelele o țin în picioare cât timp lucrezi. Abia când le dai jos afli dacă zidurile stau singure. În 2027, mai multe schele și proptele dispar deodată.

CITEȘTE ȘI Opinii: România, în zona de risc a stagflației: economia se contractă, iar inflația rămâne ridicată

Prima dintre ele sunt banii europeni. PNRR a înlocuit o bună parte din investițiile care, altfel, ar fi trebuit plătite din bugetul național, și a susținut creșterea în 2025 și 2026. Fitch își construiește estimările pe ideea unor cheltuieli de capital mai mici după încheierea PNRR. Moody's avertiza, mai devreme anul acesta, că dacă fondurile nu erau absorbite până la termenul din august 2026 riscam o contracție directă a economiei.

A doua schelă este datoria. Potrivit Eurostat, datoria publică a ajuns la 60,1% din PIB la finalul primului trimestru. Comisia Europeană se așteaptă la 61,6% la sfârșitul lui 2026 și la 63,4% în 2027. Dobânzile cresc odată cu ea: de la 2,8% din PIB în 2025 la 3,3% în 2028, după calculele Moody's. Anul acesta, statul are de procurat aproape 280 de miliarde de lei: circa 128 de miliarde pentru deficit și restul pentru refinanțarea datoriilor vechi. Iar fiecare leu cheltuit pe dobânzi e un leu care nu ajunge la școli, drumuri sau spitale.

În fine, a treia schelă este consumatorul. Prognoza oficială de redresare pentru 2027 (Comisia vede 2,3%, FMI 2,2%) se sprijină pe ideea că inflația scade și că se termină înghețarea salariilor și pensiilor din sectorul public. Românii ar urma să respire, să cheltuiască, să readucă economia pe plus.

Aici intervine problema. Legea responsabilității fiscal-bugetare spune că, odată ce datoria trece de 60% din PIB, guvernul trebuie să pornească un program de reducere a ei și nu poate adopta măsuri care majorează cheltuielile de personal sau asistența socială până când raportul coboară sub prag. Redresarea de pe hârtie are nevoie ca oamenii să simtă o ușurare, dar legea limitează felul în care aceasta poate fi oferită. Cât de bine se împacă cele două va fi, de fapt, miezul construcției bugetare pe 2027.

Și să nu uităm oala care dă deja în clocot. Moody's a semnalat deja posibila rotație a premierilor în interiorul coaliției, programată pentru prima jumătate a lui 2027, și alegerile parlamentare din 2028 drept riscuri pentru continuarea reducerii deficitului. Un an cu schimbare la vârf și cu alegeri la orizont este, istoric vorbind, exact genul de an în care promisiunile se ieftinesc și socotelile se scumpesc.

CITEȘTE ȘI Opinii: Cultura organizațională în care oamenii pot crede

Cu cine ne comparăm și de la cine putem copia un “modus vivendi”? FMI estimează pentru Polonia, în 2026, o creștere de 3,4%, o inflație de 3,2% și un deficit de cont curent de 1,9% din PIB. Pentru România, aceleași trei cifre arată o contracție de 0,5%, o inflație medie de 8,2% și un deficit de cont curent în jur de 7%. Comparația contează pentru că ne aflăm pe aceeași margine expusă a Europei și am primit același șoc în piața energiei. Diferența o fac amortizoarele. Un decalaj extern mic îi dă Poloniei loc să absoarbă lovitura.

Noi avem mai puțin loc: dacă am stimula cererea, banii s-ar scurge spre importuri și spre împrumuturi din afară. Deficitul de cont curent s-a lărgit deja la 14,2 miliarde de euro în prima jumătate a lui 2026, iar datoria externă a ajuns la 232,8 miliarde de euro. România nu are cum să iasă din impas prin cheltuit, ci prin investit și exportat.

Și atunci, cine ce are de făcut? Eu cred totuși că decizia nu e abstractă și are adrese precise. Înainte de vreo rotație a premierilor (și așa incertă), liderii partidelor parlamentare ar trebui să stabilească un drum al deficitului care să supraviețuiască schimbării politice. Planul guvernului ține pentru 2027 ținta de 5,2% din PIB pe metoda ESA, mai strictă decât cele 5,7% din angajamentele asumate în procedura de deficit excesiv, în timp ce Comisia Europeană prognozează 5,8%. O abordare ce redeschide discuția în jurul acestui număr ar fi citită de piețe ca o schimbare de direcție, nu doar de fețe în guvern. Un aviz public al Consiliului Fiscal pentru orice abatere ar face derapajul și mai vizibil.

Ministerul Finanțelor și Parlamentul ar trebui să spună acum cum se aplică legea datoriei în cazul salariilor și pensiilor, în loc să afle răspunsul în decembrie, în ianuarie, în februarie sau cine știe când se va lucra bugetul. Tot ele trebuie să protejeze investițiile publice pe măsură ce banii din PNRR se termină, punând pe primul loc ceea ce mai pot finanța celelalte fonduri europene.

Iar economia reală, companiile ar face bine să se pregătească pentru cerere internă slabă și costuri de finanțare ridicate până în prima parte a lui 2027 și să vadă în exporturi și în investițiile pentru eficiență cazul lor de creștere, nu în revenirea consumului local.

Ce mi-ar putea da argumentul peste cap? Marea necunoscută - în întreaga Europă, nu doar în România - este energia. În septembrie, inflația energiei în zona euro a atins 18,8%, iar Banca Centrală Europeană a ridicat dobânzile. Dacă șocul se estompează, efectele de bază vor face cea mai mare parte din treabă: Banca Națională a României proiectează o inflație de 3,4% la finalul lui 2027, adică în interiorul țintei sale de 1,5–3,5%. Salariile reale și-ar reveni, consumul ar porni fără nicio nouă decizie de cheltuieli, iar deficitul ar ieși mai bun decât ținta. Atunci, argumentul meu ar fi prea sumbru. Dacă șocul persistă, e valabilă varianta opusă și nicio voință politică nu salvează aritmetica. Nicio latură politică nu va putea promite energie ieftină fără ca această promisiune să nu fie decât una mincinoasă, populistă. Merită spus și că agențiile de rating estimează deja un deficit mai mic decât cel țintit de guvernul însuși, ceea ce e un motiv de optimism moderat.

Ce semne putem urmări de aici încolo? Cred că esențial este să reușim în timp util construcția bugetului pe 2027, care să plece de la un deficit de cel mult 5,2% din PIB și, în paralel, să vedem dacă se adoptă măsuri salariale sau de pensii în ciuda legii datoriei. Un alt indiciu va fi dacă formarea brută de capital fix, în creștere cu 4,1% în trimestrul al doilea din 2026, va rezista și după epuizarea fondurilor din PNRR. Dacă inflația intră în banda țintei BNR până în trimestrul al treilea din 2027, așa cum se proiectează, va fi din nou un semn de redresare. Cât privește datoria publică, va fi de urmărit dacă raportul rămâne aproape de cele 63,4% prognozate de Comisie sau le depășește.

CITEȘTE ȘI Opinii: De ce riscă tranziția energetică a Europei să devină o victimă a propriei birocrații: De la ambiții climatice la pragmatism economic

Apoi, o mutare de la perspectivă negativă la stabilă la S&P, Fitch sau Moody's ar arăta că încrederea se menține. O coborâre spre zona non-investițională ar confirma riscul.

Una peste alta, va trebui să urmărim dacă politicile publice vor păstra drumul deficitului neschimbat sau vor arunca parcursul macro-economic într-o altă paradigmă. 

Până azi, țara a fost obligată să se corecteze și a arătat că poate. În 2027 vom afla dacă poate să se corecteze și singură, “de bunăvoie și nesilită de nimeni”, după ce schelele vor fi fost date jos.

Daniel Apostol este editorialist, analist economic și expert în politici publice, fondator ClubEconomic și România Durabilă.