Suntem în grafic, ba se pare că am sărit pârleagul. Și aș fi încheiat imediat, urându-vă un an mai ușor decât 2025.
Numai că eu sunt din neamul lui Gică Contra și am avut impertinența să pun la îndoială declarațiile triumfaliste și măsurile economice – și asta am făcut-o din 2010 încoace. Întotdeauna când aud declarații triumfaliste, și în bine, dar și în rău, un drăcușor neadormit se enervează în mine.
Țineți minte că de vreo doi ani, Rusia e în pragul dezastrului, băncile se prăbușeau, lumea se revolta, afacerile mergeau rău, rubla sângera. Și, ce să vezi, Rusia își poartă războiul la fel de nepăsătoare. Scoate aur, vinde, exportă și bagă banii în rachete, drone, trupe și toate mizeriile care fac din război o tocătoare de oameni.
Așa și cu România noastră. Ce se vede? – ar trebui să fie sloganul oricărui analist și abia după aceea să curgă interpretările și paradoxurile. Iar ce văd eu sună cam așa: lumea strânge cureaua, iar prima consecință e că mica economie privată e în găleată.
Discutam de curând cu conducerea unei edituri și tot ce am aflat e că, deja, funcționează în regim de avarie. De când s-au scumpit cărțile, vânzările au scăzut vertiginos. Așa cum prevedeam în vară, mărirea TVA la cărți va avea o singură consecință. Statul va încasa mai puțin, dar va avea de susținut un număr sporit de șomeri, de la redactori la tipografi.
Ce se mai vede? Costul vieții a crescut vertiginos. Prețul alimentelor s-a mărit, în medie, cu 25-30%. Sau, mai șmecher, prețurile au rămas aceleași, dar cantitatea a scăzut. Fenomenul e cunoscut sub numele de shrinkflation – prin care producătorii reduc gramajul sau volumul produselor, păstrând prețul același – și e larg răspândit, în special la alimente și bunuri de larg consum.
Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) a introdus reguli obligatorii din 2024-2025 pentru marcarea la raft a acestor produse, dar exemple concrete recente sunt limitate. Nu știu de ce, m-am gândit, văzând ce masacru e pe rafturi, la oala uriașă cu lapte puțin și la șerpișorii lui Bolzan (nu, nu sunt un admirator al lui Alexandru Sahia, dar, deh, nu pot fi împiedicat să-mi zboare gândul), care s-ar fi săturat numai crezând că e plină.
Și valoarea leului a scăzut – ceea ce poate explica, în cifre absolute de ce bugetul se prezintă atât de pomădat, prin comparație cu euro. Oamenii renunță pe rând la flecuștețele vieții, astea sunt primele sacrificate. Doar că „flecuștețele” reprezintă sursa de venit a mii și mii de mici producători, mici comercianți. Care funcționează, și ei, în regim de avarie. Dar asta va însemna noi și noi șomeri. Deja am întâlnit un fenomen pe care îl credeam apus: în magazine și localuri se plătește tot mai des cu bani peșin. Iar asta mă duce cu gândul la Grecia și Turcia, unde comercianții fentau statul. Iată că, după vreo 10-15 ani, am revenit și noi pe același făgaș.
Au crescut taxele, e clar. De la impozite la parcări, de la concedii medicale la plata cu ora, de la bolnavi la orfani, de la bugetele instituționale la TVA. Doar că nu știe nimeni unde se duc banii. La buget? În sănătate? În învățământ? Mister. Bunul simț îmi suflă că spre plata datoriilor.
Și aici încep durerile de cap. Înțeleg prea bine că trebuie să ne plătim datoriile, pentru că, altfel, vom intra pe o spirală și mai periculoasă. Înțeleg bine că trebuie o disciplină financiară. Înțeleg, cum am zis mai sus, că e musai să strângem cureaua. Toate le înțeleg, cu o condiție: ca toată lumea, toată populația României s-o strângă.
Însă impresia mea e cu totul alta. Că suntem chemați, noi, prostimea, să plătim oalele sparte de alții. Și nu vorbesc de fosta guvernare (care e și actuala guvernare, dacă e să judecăm corect), ci de un fenomen mult mai grav, despre care nu suflă nimeni nicio vorbă sau, atunci când o face, tușește, se îneacă și se proptește cu bumbăreața-n ușă. România e în criză, dar nu din cauza risipei salariale, nu din cauza cheltuielilor de bază, nu din cauza elevilor și a profesorilor, nu din cauza medicilor, pompierilor, artiștilor, bătrânilor și bolnavilor.
Nu. Criza actuală are numai două cauze majore, simple și clare. Prima se referă la companiile de stat care, măritate politic, dau rateuri mari. Ele au dominat topul pierderilor în 2023, CFR SA raportând 586 milioane lei pierdere netă (față de 95 milioane lei în 2022), Metrorex cu pierderi de 187 milioane lei, iar Complexul Energetic Hunedoara cu peste 951 milioane lei.
În 2024, Electrocentrale Craiova SA a înregistrat pierderi de 433 milioane lei (dublu față de 2023). În 2024, pierderile nete ale companiilor de stat au totalizat circa 2 miliarde lei, contrabalansate doar parțial de profituri de 15,8 miliarde lei la un sfert dintre ele.
TAROM a încheiat anul 2022 (de exemplu) cu pierderi de 274 milioane lei (aproximativ 55 milioane euro), iar în 2023 s-au redus la 99 milioane lei (circa 18-20 milioane euro).
Lumea a fost prea puțin atentă la distribuția reală – există companii de stat care merg și altele care trag în jos. Vorbe multe, măsuri – politice. Mersi, știm asta de vreo 30 de ani. Inițiativa de a le vinde pe cele bune laolaltă cu cele rele (mai ales pe cele profitabile) seamănă cu aruncatul copilului din copaie, odată cu lăturile. Numai că, dacă ar fi funcționat în regim normal, bugetul ar fi fost pansat mai ușor și fără răcnete. O diferență de 4 miliarde nu e de ici, de colo.
Dar, credeți-mă, și asta sunt fleac, niște sute de milioane de lei, acolo. Nenorocirea care seacă România e evaziunea fiscală. Toată datoria, tot dezechilibrul care ne dau cu capul de pereți ar fi fost evitate dacă numai jumătate din evaziunea fiscală din țară ar fi fost asantă. Și am să expun aici datele cât de cât exacte, fără să mai comentez nimic.
La nivel european, Comisia Europeană estimează un VAT „compliance gap” (care include evaziune intenționată, fraude, evitări legale, erori administrative, falimente sau insolvabilități) de circa 30% (peste 9 miliarde de euro în 2023). Cea mai mare din Europa.
Tot blestemații ăștia de europeni vorbesc de și „shadow economy” ( economia subterană / informală) de 29% din PIB în 2022. Dar ce știu ei? Niște încuiați!
Și hai să dăm lovitura finală: Raportul EY (firma globală de consultanță Ernst & Young) 2025 estimează economia subterană la 13.1% din PIB (~45 mld. euro în 2023), în scădere de la 29.6% (nu vă puneți mâinile-n cap, citiți doar cu ochii deschiși), dar lider UE alături de Bulgaria.
![Opinii: Despre nivelul intelectual, emoțional, de [ lipsă de ] maturitate și de gândire critică al celor ce au creat și al celor care rostogolesc porecla << Ilie Sărăcie >>](http://i0.1616.ro/media/2/1521/18546/21764961/1/1516250649192-1.jpg?width=151)
Pe scurt, iată unde voiam să ajung: dacă evaziunea ar fi redusă numai la jumătate (intrând în media Uniunii Europene), România nu ar avea nicio problemă. Niciuna. Nada. Nula na nula.
Putem să rezumăm, fără teama de a greși. O casă se dărâmă sau arde. Acoperișul, burlanul și un perete cad. Focul e pălălaie. Dar capul familiei are o idee. Își îndeamnă copilașii să reclădească pereții căzuți cu lopățelele, iar focul să-l stingă cu găletușa. Altfel, le taie porția de mămăligă cu ceapă.
Florin Iaru este scriitor și jurnalist, fotograf și tehnoredactor. A scris cărți de proză și poezie și peste 2.000 de articole
