Se reaprinde o discuție pe cât de veche, pe atât de necesară: ce rol joacă piața de capital în dezvoltarea economică a României și cum poate fi ea un instrument real de reformă structurală, nu doar o vitrină decorativă pentru investitori străini.
De ani buni, economia românească funcționează cu două viteze: avem companii private performante, adaptate la cerințele pieței globale, dar avem și un sector de stat greoi, care funcționează după reguli prescrise în cabinetele liderilor de partid. Companiile de stat listate la bursă care realizează performanțe economice încearcă cu dificultate să se desprindă de relația cu ministerul tutelar și să se conducă după criterii de profitabilitate și eficiență operațională.
În acest context, Bursa de Valori București (BVB) ar trebui privită nu doar ca o platformă de tranzacționare, ci și ca un mecanism de disciplinare economică și de transparență instituțională. Bursa de Valori București este de fapt veriga dintre cele două lumi. Nu este doar un loc unde se vând și se cumpără acțiuni. Este un filtru de transparență, un mecanism de disciplină economică și, mai ales, un barometru al încrederii.
Listarea la bursă nu e un exercițiu de imagine, ci un test de realitate. O companie care intră pe piață trebuie să-și arate performanțele, să comunice constant, să răspundă acționarilor și analiștilor. Managerii nu mai pot ascunde pierderile sub covorul politicii. Exemplele din trecut arată că listarea aduce o cultură nouă a responsabilității. Da, nu toate sunt povești perfecte, dar toate au demonstrat că până și statul poate fi acționar al unor firme performante dacă o lasă să joace după regulile pieței. În plus, listările au adus bani buni la buget și au crescut vizibilitatea BVB în rândul investitorilor internaționali.
România are nevoie de capital, de investiții și de încredere. Deficitul bugetar crește, cheltuielile publice se dilată, iar presiunile interne și externe privind disciplina fiscală devin tot mai mari. Cel mai adesea, statul caută să acopere găurile din bugetul public prin noi împrumuturi și printr-o și mai grea povară fiscală.
Dar statul ar putea atrage resurse prin piața de capital — elegant, transparent și fără să piardă controlul asupra companiilor strategice. Listarea unor pachete minoritare poate aduce o gură de “oxigen financiar” fără costuri de îndatorare. În același timp, deschide drumul unui model de guvernanță modernă. O companie listată trebuie să explice orice investiție, să își optimizeze structura de costuri, să-și justifice planurile de dezvoltare.
Privatizarea prin bursă nu înseamnă „vânzarea avuției naționale”, așa cum încă se mai invocă reflex în discursul public al unor politicieni demagogi. Înseamnă acces la un sistem de reguli clare, la evaluări obiective și la presiunea sănătoasă a performanței. Odată ce companiile de stat intră în logica pieței, comparațiile devin inevitabile. Se vede imediat cine produce eficient și cine consumă resursele fără rezultat. Transparența e cel mai bun dezinfectant: odată expuse, practicile ineficiente sau toxice nu mai pot fi ascunse în rapoarte obscure. Are loc de fapt un efect de contagiune pozitivă.
Dacă reformele sunt consecvente, listările pot crea un efect de domino benefic. Companiile private vor urma exemplul, iar bursa devine o sursă reală de finanțare, nu doar teren de speculații. România are nevoie de mai multe firme românești în piață — IMM-uri curajoase care să se capitalizeze direct, nu doar prin credite bancare.
Dezvoltarea pieței de capital nu este un moft tehnic. Este o condiție pentru maturizarea economiei. Țările care au făcut acest pas cu viteză și hotărâre mai mari decât ale noastre — Polonia, Cehia, chiar Ungaria — au obținut investiții, vizibilitate și un climat financiar mai predictibil.
Românii economisesc. Dar puțini fac investiții financiare. Depozitele bancare și investițiile imobiliare domină, în timp ce piața de capital rămâne o necunoscută pentru o bună parte a populației. Listarea unor companii de stat puternice ar putea schimba acest comportament. Când cetățenii devin acționari în companiile în care au încredere se creează o legătură directă între economia națională și finanțele personale. Așa se construiește o clasă de mijloc financiar educată și implicată, adică exact ceea ce are nevoie România.
Planul anunțat de premierul Ilie Bolojan e o șansă reală. Dacă nu rămâne doar un discurs televizat. Succesul nu va veni de la sine. Statul trebuie să fie consecvent, transparent și predictibil. Fiecare listare trebuie pregătită profesionist: evaluări corecte, pachete atractive, strategii clare de comunicare. Dacă procesul devine haotic sau subordonat obiectivelor politice pe termen scurt, încrederea se va evapora rapid. Bursa funcționează doar acolo unde regulile sunt respectate.
În fond, listarea prin bursă nu e doar o decizie economică — e o reformă de guvernanță. Obligă companiile de stat să funcționeze ca entități reale de business, nu ca extensii ale ministerelor și cumetriilor de partid. Înseamnă management profesionist, obiective clare, raportări trimestriale și o cultură a responsabilității.
Este, poate, cel mai eficient mod de a moderniza statul fără o nouă lege a restructurării și fără scandaluri politice. Piața de capital impune singură standardele de performanță. Și este sursa unei contagiuni pozitive de care România are mare nevoie.
Daniel Apostol este editorialist și analist economic și expert în politici publice, prim-vicepreședinte ASPES
![Opinii: De ce ROMÂNII EDUCAȚI IUBESC [ cel mai ] mult FRANȚA? De ce Românii needucați – și între ei se disting mai nou suveranist-izolaționiștii anti-U.E. - URĂSC [ cel mai tare ] aceeași Franță?](http://i0.1616.ro/media/2/2621/33245/22182133/1/radul.jpg?height=225)
![Opinii: De ce ROMÂNII EDUCAȚI IUBESC [ cel mai ] mult FRANȚA? De ce Românii needucați – și între ei se disting mai nou suveranist-izolaționiștii anti-U.E. - URĂSC [ cel mai tare ] aceeași Franță?](http://i0.1616.ro/media/2/2621/33245/22182133/1/radul.jpg?height=410)
