Japonia, cunoscută pentru Constituția sa pacifistă, face pași hotărâți către o nouă eră, cea în care vrea să își dezvolte a exporturile de armament, transmite CNBC.
Ministrul Apărării, Gen Nakatani, a declarat recent că dorește să promoveze exporturile de echipamente militare, o schimbare semnificativă față de politica tradițională centrată exclusiv pe Forțele de Autoapărare (JSDF), scrie News.ro

Premierul Shigeru Ishiba a participat pentru prima dată la DSEI Japan, cel mai mare târg de apărare din țară, demonstrând o susținere clară pentru dezvoltarea acestui sector. Deși contextul global este marcat de o creștere a cheltuielilor militare, Japonia urmărește în principal consolidarea relațiilor de securitate și interoperabilitatea cu aliații săi, nu profitul.
Exporturile de armament pot asigura standardizarea proceselor de întreținere și oportunități de antrenamente comune, întărind cooperarea militară, a explicat cercetătorul Rintaro Inoue, de la Institutul de Geoeconomie din Tokyo.
Conceptul de ”contribuție proactivă la pace”, introdus de fostul premier Shinzo Abe în 2013, stă la baza acestei abordări.
După ani de dependență de echipamentele americane, precum avioanele F-35 sau radarele SPY-7, industria japoneză de apărare s-a confruntat cu dificultăți. Peste 100 de companii au părăsit domeniul în ultimele două decenii. Prin creșterea bugetului pentru apărare din 2022 și facilitarea exporturilor, Japonia speră să își revigoreze baza industrială și să atingă economii de scară.
Totuși, în 2024, Japonia deținea doar 0,1% din exporturile globale de armament (21 milioane TIV), mult sub nivelul Coreei de Sud (936 milioane TIV) și al Chinei (1,13 miliarde TIV).

Relaxările recente ale regimului de export permit Japoniei să vândă echipamente produse sub licență, cum ar fi rachetele interceptoare Patriot exportate către SUA în 2023. Cu toate acestea, reglementările stricte și criza demografică pot limita ambițiile japoneze pe termen lung.
Potrivit analiștilor, Japonia va folosi exporturile mai degrabă ca mijloc de consolidare a capacităților interne și a cooperării cu partenerii occidentali, decât ca o rampă de lansare spre piața globală a armamentului.