Cine-i ține pe români în beznă? (3) De ce îi racordează E.ON, Enel și CEZ mai rapid și ieftin pe nemți, italieni și cehi decât pe români

Cine-i ține pe români în beznă? (3) De ce îi racordează E.ON, Enel și CEZ mai rapid și ieftin pe nemți, italieni și cehi decât pe români
scris 25 nov 2015

Pentru a putea pune în funcțiune unitate de producție nouă în România, un antreprenor va trebui să aștepte și să plătească mult mai mult decât un omolog de-al său din majoritatea statelor asiatice și chiar africane.

Situația este cu atât mai bizară cu cât în România, pe lângă Electrica (de stat, prin Electrica Transilvania Nord, Electrica Transilvania Sud, Electrica Muntenia Nord), pe piața de distribuție a energiei activează firme occidentale, cu know-how în domeniu, precum E.ON (Moldova), Enel (Muntenia Sud, Dobrogea și Banat) și CEZ (Oltenia).

Importul de expertiză însă nu a reușit să eficientizeze această piață reglementată, în continuare firmele românești trebuind să aștepte 182 de zile și să achite 53,7 mii de dolari pentru a se racorda la rețea, în timp ce vecinii noștri bulgari așteaptă doar 130 de zile și plătesc doar 23,5 mii dolari. Polonezii stau mult mai bine, timpul de așteptare fiind de 133 de zile, iar suma achitată de 20 de ori mai mică decât cea plătită de un contribuabil persoană fizică din România, 2.677 dolari.

Până și rudele noastre mai sărace din Republica Moldova se descurcă mai bine: o firmă de peste Prut putându-se conecta la rețea în 113 zile la un preț de 19 mii de euro.

E.On racordează la rețea o firmă din Germania într-un timp de șase ori mai redus și la un preț de 20 de ori mai mic decât în România

Profit.ro a făcut un clacul comparativ privind timpul și prețul racordării la rețea în România vs statul de proveniență a companiilor distribuitoare: Germania (E.On), Cehia (CEZ) și Italia (Enel).

Astfel, în cazul E.On, un contribuabil german care dorește să se conecteze la rețeaua electrică, așteaptă de 6 ori mai puțin (28 de zile față de 182 de zile în România) și achită către E.On de 2,6 ori mai puțin ca un contribuabil persoană fizică din România (20 de mii dolari față de 53,7 mii dolari), asta chiar dacă între cifrele de afaceri ale firmelor din cele două state există o diferență insurmontabilă.

ENEL: Un antreprenor din Italia așteaptă cu două luni mai puțin decât unul român

În cazul antreprenorilor italieni, aceștia sunt nevoiți să aștepte mai puțin decât omologii lor din România (doar 124 de zile), însă plătesc mai mult (71,8 mii dolari). Raportată însă la Produsul Național Brut (PNB) al Italiei, o firmă din peninsulă plătește doar 209% din PBN pe cap de locuitor, în timp ce una din România achită către ENEL 573% din PNB pe cap de locuitor.

Nici comparația cu situația din Cehia nu este favorabilă contribuabilului român. În Cehia o firmă poate porni producția la 110 zile de la depunerea documentației, care o costă de peste zece ori mai puțni decât o firmă care ar vrea să intre pe piața din România (4,8 mii de dolari față de 53,7 mii dolari).

CEZ dă vina pe birocrație

Contactate de autorii acestui text, companiile respective, cu excepția CEZ, nu au oferit niciun răspuns până în momentul redactării materialului, deși au avut mai mult de două luni la dispoziție.

Potrivit CEZ, “diferențele dintre România și Cehia se pot explica printr-un PIB mai mare și un grad mai redus al birocrației pentru obținerea avizelor, acordurilor autorizațiilor necesare executării lucrărilor. Trebuie precizat ca în România, din cele aproximativ 165 de zile necesare obținerii avizelor și derulării efective a lucrărilor, 75 de zile sunt termene reglementate de Legea 50/1991 pentru obținerea certificatului de urbanism (30 zile), a avizelor acorduri de la deținătorii de utilitaăți (15 zile), a autorizației de construire (30 de zile). La aceste termene se adaugă selectarea prestatorului, depunerea documentațiilor, încheierea contractelor, achiziția echipamentelor, execuția lucrărilor, etc”.

CEZ mai suține că un alte element important est gradul diferit de cadastrare a teritoriului și a rețelelor, dar și a unui grad diferit de modelare a soluțiilor geo-informatice (GIS) a rețelelor de distribuție a energiei electrice și a altor rețele de utilități. La aceste se mai adaugă totodată și un nivel de dezvoltare diferit al rețelelor, precum și o pondere a agenților economici și casnici diferită.

“În unele țări precum Bulgaria, Spania, Germania există o abordare integrată în ceea ce privește obținerea avizelor și a acordurilor pentru autorizații printr-un birou unic care se ocupă de toate avizele.”, susține CEZ în răspunsul acordat Profit.ro.

Dacă în ceea ce privește efectul procedurilor birocratice (8 în România, față de 3 în Germania și câte 5 în Cehia și Italia) asupra timpului necesar racordării la rețea, răspunsul CEZ poate fi unul satisfăcător, este însă departe de a fi clar motivul pentru care prețul este atât de mare în România comparativ cu celelalte state. În cazul comparației cu Cehia, de exemplu, prețul din România este mai mare nu numai raportat la PNB (care, e adevărat e mai mare în Cehia), ci și în termeni nominali: 53,7 mii de dolari față de numai 4,8 mii de dolari.

Cartelul distribuitorilor și firmelor “autorizate”

Aici intervine o problemă semnalată de Electrica în răspunsul dat Profit.ro, care pune termenul mare al racordării pe seama “selectării de către utilizatori a unor operatori economici care întârzie execuția în regim de tarif de racordare a lucrărilor de alimentare cu energie electrică”.

Pentru că acest cartel de firme “autorizate” de ANRE sunt responsabile nu numai de lucrare, ci și de prețul acesteia. Ele nu se află nici un moment sub contract cu clientul, ci numai cu distribuitorul. Clientul semnează un contract cu distribuitorul, care la rândul său semnează un contract cu firma de execuție, pe care o plătește la finalul lucrărilor. În plus, în momentul emiterii acordului tehnic de racordare (ATR), distribuitorul emite și un deviz cu un preț estimativ al lucrărilor, care devine deja un preț modelator de piață. Iar cum lucrarea (rețeaua construită pe banii clienților) devine la final activul/proprietatea distribuitorului, în pofida faptului că nu a investit niciun dolar în el, acesta are tot interesul de a-i majora valoarea. Firmele “autorizate” au mult mai multă nevoie de bunăvoința distribuitorului, aflându-se sub contract cu acesta, și nu cu persoana (fizică sau juridică) care vrea să se racordeze la rețea. Drept urmare, ofertele lor nu se depărtează prea mult de devizul distribuitorului.

Problema a fost remarcată și de Consiliul Concurenței, într-un raport citat de Profit.ro afirmă că “în cazul în care clientul final alege o societate care execută lucrările de racordare, fluxurile financiare aferente fiecărui contract, respectiv fiecărei lucrări, sunt controlate de operatorul de distribuție, având astfel posibilitatea de a influența concurența pe această piața conexă".

Consiliul Concurenței a apreciat drept o măsură adecvată renunțarea la prevederea care permite operatorului de distribuție controlul asupra fluxurilor financiare și a propus ca în contractul de racordare să se prevadă drepturile și obligațiile pentru fiecare dintre cele 3 părți implicate (operator de distribuție, executant și client), iar clientul să fie încurajat să își aleagă executantul și proiectantul și să poată plăti direct acestora contravaloarea prestației, cu păstrarea dreptului distribuitorului de a nu accepta și recepționa o lucrare neconformă cu standardele în vigoare.

"Nu în ultimul rând, s-a remarcat faptul că unii operatori de distribuție exercită influență asupra alegerii tipurilor de echipamente (în unele cazuri chiar asupra mărcilor acestora) ce pot fi utilizate pentru realizarea lucrărilor de racordare, deși o gamă mult mai largă de astfel de echipamente ar putea să răspundă standardelor stabilite de reglementările în domeniu", se mai arată în raportul Consiliului Concurenței.

În general, firmele care efectuează lucrarea cu prețuri mai mari sunt într-o relație mult mai bună cu distribuitorul și poate obține de la cesta avizarea mai rapidă a documentației. Ele astfel pot efectua mai rapid lucrarea. Cu alte cuvinte, un antreprenor autohton are următoarea dilemă: plătești mai mult și ai curent mai rapid sau plătești mai puțin și ai curent când o vrea Dumnezeu!.

Indicatori România Gemania (E.On) Cehia (CEZ) Italia (Enel) Polonia Bulgaria Moldova
Loc 133 3 42 39 49 100 104
Proceduri 8 3 5 5 4 6 7
Timp (zile) 182 28 110 124 133 130 113
Cost (% din Produsul Național Brut - PNB - pe cap de locuitor) 573 42 27,6 209 19,5 317 778
Cost ($) 53.755 20.000 4.804 71.782 2.677 23.543 19.846

 

viewscnt

Informaţiile publicate de Profit.ro pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea în lead a sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

Afla mai multe despre
racordare
electricitate
electrica
enel
cez
e.on
anre
curent