O companie care face și trading, și furnizare de energie electrică și gaze naturale a obținut luna aceasta în justiție suspendarea unei decizii de impunere a Direcției Generale Antifraudă Fiscală a ANAF din vară, prin care i se stabiliseră obligații suplimentare de plată de peste 139 milioane lei în privința contribuției la așa-numitul Fond de Tranziție Energetică (CTE), relevă date analizate de Profit.ro. Este vorba de suprataxa impusă activității de trading din sector, din încasările căreia sunt plătite de la bugetul de stat compensațiile cuvenite furnizorilor de profil pentru acoperirea diferențelor dintre costurile de achiziție din piețe și prețurile plafonate facturate consumatorilor finali.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Motivarea suspendării decise în primă instanță, la care Fiscul poate face recurs, este îngrijorătoare, întrucât din ea reies incertitudini majore cu privire la modalitățile concrete de aplicare a CTE. Asta în condițiile în care, în pofida declarațiilor publice liniștitoare ale autorităților, sumele colectate lunar la Fondul de Tranziție Energetică din supraimpozitare sunt oricum insuficiente pentru compensarea furnizorilor.
Câteva explicații. Legal vorbind, furnizare înseamnă vânzare en detail de energie și gaze către clienți finali (consumatori), iar trading – vânzare angro către jucători din cele două piețe, care nu sunt clienți finali-consumatori, ci alți traderi sau furnizori. Scopul supraimpozitării tradingului (ca și al supraimpozitării producției) a fost de la bun început colectarea de bani care să fie folosiți la compensarea furnizorilor, obligați să vândă la prețuri finale plafonate prin lege. Tocmai de aceea, spre deosebire de trading, furnizarea nu este supraimpozitată.
Tradingul este supraimpozitat în fiecare lună în felul următor: diferența pozitivă dintre prețul mediu ponderat lunar de vânzare și prețul mediu ponderat lunar de achiziție este înmulțită cu 1,02 (pentru limitarea marjei de profit la 2%), iar rezultatul este înmulțit cu cantitatea livrată pe piața angro în luna respectivă. Definițiile și formula de calcul arată așa:
Extras din Anexa 6.1 a OUG nr. 27/2022
Societatea care a obținut recent în primă instanță suspendarea deciziei de impunere a considerat că, așa cum este formulată expres legislația în vigoare (OUG nr. 27/2022 și Legea Energiei nr. 123/2012), în formula de calcul al contribuției la Fondul de Tranziție Energetică, noțiunea de ″preț mediu ponderat de vânzare″ se referă nu doar la prețurile vânzărilor pe piața angro (ale tranzacțiilor de trading propriu-zis, cu clienți care nu sunt clienți finali-consumatori, ci alți traderi/furnizori), ci la prețurile tuturor vânzărilor, inclusiv ale celor efectuate din postura de furnizor către clienți finali-consumatori.
Efectul este limpede: dat fiind că, prin aceeași OUG nr. 27/2022, prețurile de furnizare sunt plafonate sub nivelurile din piețe, includerea lor în calculul prețului mediu ponderat lunar de vânzare alături de cele ale tranzacțiilor angro, de trading propriu-zis, duce la reducerea semnificativă a cifrei financiare care se înmulțește cu cea care exprimă cantitatea (limitată la cea a livrărilor angro) și diminuează astfel substanțial obligațiile de plată aferente supraimpozitării, în comparație cu situația în care nu se ține cont de prețurile de furnizare.
Interpretarea pare că vine în contradicție chiar cu scopul suprataxării, care este colectarea de fonduri în vederea compensării furnizorilor pentru costurile plafonării prețurilor finale de furnizare. Cum am arătat mai sus, furnizarea nu este supraimpozitată, astfel că, în aparență, nu ar avea nici un sens ca legiuitorul să fi dorit ca prețurile tranzacțiilor de furnizare să fie incluse în formula de calcul a suprataxării tradingului. Mai mult, într-o astfel de ipoteză, ar însemna că o firmă care face și trading, și furnizare, precum în cazul de față, se folosește de vânzările către clienți finali la prețuri plafonate, pentru care este compensată de la bugetul de stat în calitate de furnizor, pentru a-și reduce cheltuielile cu supraimpozitarea în calitate de trader, supraimpozitare de ale cărei încasări beneficiază însă și ea, ca furnizor.
Tocmai de aceea, Fiscul a stabilit în sarcina companiei obligații suplimentare de plată, aplicând formula de calcul fără a lua în considerare prețurile vânzărilor către clienți finali-consumatori, efectuate din postura de furnizor.
Compania a replicat însă la proces spunând că nu este corect să se facă diferența între tranzacții angro și tranzacții de furnizare doar la calculul prețului mediu de vânzare, câtă vreme nu se ține cont de această diferență și la calculul prețului mediu de achiziție utilizat la stabilirea obligațiilor de plată a CTE. Asta pentru că, la stabilirea prețului mediu de achiziție, se ține cont și de cumpărările de energie la preț reglementat de 450 lei/MWh, prin mecanismul centralizat impus prin lege (MACEE), ceea ce reduce cifra costurilor, care se scade din prețul mediu de vânzare și, deci, majorează sumele de plată pentru CTE. La fel la gaze, unde prețul de vânzare al producătorilor către furnizori pentru consumul final al populației și CET-urilor a fost fixat de Guvern la 150 lei/MWh.
″Diferența CTE stabilită în sarcina reclamantei cu titlu de obligații fiscale (suplimentare) a rezultat strict ca urmare a faptului că organul fiscal, într-o interpretare proprie a formulei de calcul a CTE prevăzută de OUG 27/2022, a decis să excludă din calculul prețului mediu de vânzare prețurile de vânzare a energiei/gazelor naturale către clienții finali (fără ca însă la prețurile de achiziție să aibă în vedere doar energia electrică/gazul ce au fost revândute pe piața angro, adică să excludă și aici prețurile energiei electrice/ gazului natural achiziționate și livrate apoi clienților finali). Practic, pârâtele au recalculat CTE prin raportare la prețurile de achiziție din întreaga lună și raportat la toată activitatea reclamantei (atât achizițiile de energie electrică/gaze naturale care mai apoi a fost revândută pe piața angro, cât și achizițiile de energie/gaze naturale livrate clienților finali), dar din calculul prețurilor medii de vânzare a exclus prețurile de vânzare către clienții finali (adică a segmentat piața vânzărilor luând în considerare doar cantitățile de energie electrică/gaze naturale revândute în piața angro). (…)
Pârâtele au exclus din calculul prețului mediu de vânzare energia furnizată clienților finali. Nu în egală măsură au procedat și în ceea ce privește determinarea prețului mediu de achiziție al energiei electrice, în calculul prețului mediu de achiziție incluzând atât energia electrică ce a fost achiziționată și apoi revândută pe piața angro (activitatea de trading), dar și energia achiziționată și apoi furnizată clienților finali. Împrejurarea că achizițiile se fac din piața angro nu este un argument suficient pentru a proceda astfel, cu atât mai mult cu cât achizițiile se pot face numai angro și atunci când achiziția este în scop de revânzare, dar și atunci când achiziția este făcută pentru a fi livrată mai departe clientului final. Cantitățile de energie electrică/gaze naturale achiziționate și livrate clienților finali nu sunt revândute în piața angro și, deci, nu se califică ca activitate de trading. Demersul astfel realizat de către pârâte a distorsionat rezultatul în ceea ce privește corecta determinare a CTE, pentru ipoteza de lucru subsidiară în care s-ar avea în vedere rezultatul strict al activității de revânzare în piața angro a energiei electrice achiziționate (activitatea de trading).
Cum organul de inspecție nu a calculat CTE datorat ca urmare a determinării sale într-o abordare unitară a modului de calcul al prețurilor medii (cele de achiziție și cele de vânzare), respectiv prin raportare la o aceeași piață/segment de piață, nu se poate stabili în baza actului administrativ fiscal dacă într-adevăr subscrisa ar avea obligații fiscale constând în CTE suplimentar datorată. (…) Printre cantitățile de energie aprovizionate angro se află de exemplu și energia achiziționată prin Mecanismul de achiziție centralizată de energie electrică (MACEE), de la data aplicării acestui mecanism. Cantitățile de energie achiziționate prin acest mecanism, nu pot fi revândute pe piața angro și deci ele sunt destinate exclusiv furnizării lor către clienții finali. Energia achiziționată de furnizori prin mecanismul MACEE este destinată prin lege exclusiv furnizării clienților finali. În consecință, dacă ne referim doar la piața angro a energiei electrice, respectiv revânzarea în această piață (activitatea de trading), prețurile energiei achiziționate prin MACEE nu pot fi avute în vedere la prețul mediu de achiziție prezent în formula de calcul a CTE, cum greșit au apreciat organele de control în cadrul acțiunii de control finalizate prin decizia de impunere″, au arătat avocații companiei, potrivit documentelor din dosar.
Reclamanta a mai spus că Fiscul a precizat chiar în textul deciziei de impunere că a solicitat lămuriri tehnice de la Ministerul Energiei și ANRE, însă nu le-a primit până la emiterea actului.
″O altă îndoială serioasă privitoare la legalitatea Deciziei de impunere derivă prin raportare la caracterul tehnic al reglementărilor și lipsa informațiilor pe care organul fiscal le-a solicitat de la Ministerul Energiei și Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE). În cuprinsul Deciziei se regăsesc susținerile pârâtei DGAF, (…) în sensul că <au fost efectuate demersuri în vederea obținerii de informații de ta Ministerul Energiei și respectiv de la Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (până la data prezentei informațiile nu ne-au fost comunicate)>. Împrejurarea că astfel de solicitări erau necesare justei stabiliri a contribuției real datorate de către reclamantă rezultă din chiar conduita pârâtei, care a și solicitat aceste informații.
Solicitarea de astfel de informații este de altfel un demers necesar, câtă vreme domeniul energiei electrice și al gazului natural este un domeniu complex, în care aspectele de natură tehnică și justa înțelegere a lor este o premisă necesară corectei aplicări a legii. Organul fiscal nu este competent în ceea ce privește aspectele tehnice non-fiscale și nu poate în propria sa putere să se substituie în lămurirea unor aspecte de natură tehnică sau care intră în competența autorității de reglementare în domeniu (ANRE). Împrejurarea că, până la momentul emiterii Deciziei de impunere, nu s-a primit răspuns de la Ministerul Energiei sau ANRE, nu poate să fie reținută ca un argument valid pentru a renunța la aceste lămuriri necesare și nu dă dreptul pârâtelor să procedeze la interpretarea proprie, și astfel vădit eronată, a unor noțiuni tehnice din cuprinsul formulei de caicul a contribuției la Fondul de Tranziție Energetică, noțiuni ce excedează zona fiscală″, a arătat compania în plângerea sa.
Instanța nu a ținut cont de acest aspect, argumentând că, potrivit legii, Ministerul Energiei și ANRE nu aveau de dat un aviz conform sau consultativ, iar ANAF nu putea aștepta foarte mult răspunsurile de la cele 2 instituții, fiind obligată să emită o decizie în termen de cel mult 25 de zile lucrătoare de la data audierii contribuabilului, conform Codului de procedură fiscală.
Pe de altă parte, dat fiind că, juridic, intenția legiuitorului nu poate fi ″ghicită″ sau ″bănuită″, ci trebuie să transpară limpede din formulările legii, instanța de fond a dat dreptate companiei uitându-se strict la ce scrie în lege.
″(…) Curtea apreciază că simpla referire în cadrul art. 5 din anexa nr. 6.1 la OUG 27/2022 (afișată mai sus – n.r.) la noțiunea de piață angro nu abilitează organele fiscale la extrapolarea acestei noțiuni în cadrul formulei de calcul de la art. 6, cât timp aceasta utilizează noțiunea de Preț (mediu vânzare), a cărei definiție este expres prevăzută de art. 5, iar potrivit acestuia, termenul specific utilizat de Preț_mediu-vz reprezintă prețul mediu ponderat lunar de vânzare a energiei electrice/gazelor naturale livrate în luna de referință, fără a se face nicio referire la livrarea pe piața angro (…).
În cadrul art. 6 cu referire la art. 5 din anexa nr. 6.1 la OUG 27/2022, trimiteri la piața angro sunt făcute pentru determinarea Q_livrată lunar (cantității – n.r.), or, dacă legiuitorul ar fi dorit ca și în cazul formulei de determinare a Preț_mediu-vz să fie utilizate doar livrările pe piața angro, ar fi prevăzut expres acest aspect, în contextul în care art. 5 instituie termeni specifici utilizați la determinarea CTE, iar noțiunea de livrare este echivalentă celei de furnizare cu care operează Legea Energiei (art. 3 pct. 46) și aceasta prevede că furnizare de energie electrică este activitatea de vânzare de energie electrică către clienți, inclusiv revânzarea, precum și alimentarea cu energie electrică a locurilor de consum aflate în proprietatea furnizorului (…), iar noțiunea de client înglobează clientul angro (persoana fizică sau juridică ce cumpără energie electrică în vederea revânzării în interiorul sau în exteriorul sistemului în cadrul căruia este stabilită) sau final (orice persoană fizică sau juridică ce cumpără energie electrică pentru consum propriu; în cuprinsul legii noțiunile de „client final“ și „consumator“ sunt echivalente) de energie electrică (art. 3 pct. 17, pct. 19, pct. 20 L 123/2012). Dispoziții similare se regăsesc și în ceea ce privește activitatea de livrare/furnizare gaze naturale (art. 100 pct. 43, pct. 21, pct. 22, pct. 25). Faptul că, la determinarea Q_livrată lunar, din cadrul art. 5 din anexa nr. 6.1 la OUG 27/2022, este luată în calcul cantitatea livrată pe piața angro de energie electrică de către toți operatorii economici care desfășoară activitatea de trading, este un corolar al definiției de trader prevăzută de art. 3 pct. 122 din Legea Energiei (trader de energie electrică - persoana fizică sau juridică ce cumpără și vinde energie electrică exclusiv pe piața angro de energie electrică sau la import/export).
Astfel, cât timp s-a prevăzut că Q_livrată lunar se raportează la cantitatea livrată de către toți operatorii economici care desfășoară activitatea de trading, în mod firesc, pornind de la definiția traderului, s-a avut în vedere exclusiv piața angro. (…) raționamentul utilizat de organele fiscale nu poate fi aplicat și la determinarea Preț_mediu-vz, deoarece nu s-a instituit o limitare la o anumită piață, (…) iar vânzarea de energie se realizează atât de furnizori de energie, cât și de traderi, către clienții specifici (angro sau finali). Prin urmare, cât timp prin Preț_mediu-vz se înțelege prețul mediu ponderat lunar de vânzare a energiei electrice/gazelor naturale livrate în luna de referință, la nivel de aparență, Curtea apreciază că nu pot fi excluse de la calcul valorile totale ale livrărilor și cantitățile corelative livrate clienților finali″, se arată în motivarea verdictului de suspendare a deciziei de impunere, analizată de Profit.ro.
Compania Nova Power&Gas (NPG) din grupul E-INFRA al antreprenorilor clujeni Teofil Mureșan, Simion Mureșan și Marian Pantazescu a fost verificată de ANAF Antifraudă în aprilie-iunie 2023, ca parte a unui demers de control al instituției ce a vizat întreaga industrie energetică și despre care Profit.ro a mai scris aici, aici și aici. Verificarea a vizat respectarea de către NPG a legislației supraimpozitării tradingului în perioada de 6 luni dintre septembrie 2022 și februarie 2023 inclusiv.
După verificare, în iunie 2023, Antifrauda a stabilit obligații fiscale suplimentare în sarcina NPG, reprezentând contribuție la Fondul de Tranziție Energetică, în cuantum total de 128.834.534 lei (15.233.434 lei pentru septembrie 2022, 31.755.448 lei pentru octombrie 2022, 29.579.288 lei pentru noiembrie 2022, 23.783.309 lei pentru decembrie 2022,16.034.978 lei pentru ianuarie 2023 și 12.448.077 lei pentru februarie 2023). Cu tot cu accesorii, compania avea de plătit peste 139 milioane lei, cu scadența pe 20 iulie 2023.
″Data de scadență (20.07.2023), foarte apropiată datei comunicării deciziilor, cuantumul extrem de ridicat al obligației fiscale stabilite suplimentar în sarcina reclamantei (și a accesoriilor), precum și imposibilitatea de achitare a sumei fără afectarea gravă a întregii activități și periclitarea gravă a viabilității economice, a determinat reclamanta să formuleze în data de 17.07.2023 o cerere de eșalonare simplificată, care a fost aprobată de organul fiscal prin decizia de eșalonare nr. 2198/08.08.2023, pe o perioadă de 12 luni, prima rată scadentă urmând a fi în data de 15.09.2023. Potrivit certificatului de atestare fiscal (…), cuantumul datoriei fiscale la data 08.08.2023 era de 156.269.598 lei (format din 128.829.644 lei debit principal, 5.490.269 lei dobânzi, 1.627 lei penalități de întârziere, 21.948.058 lei penalități de nedeclarare). Prin decizia nr. ####/08.08.2023 s-a amânat la plată suma de 21.948.058 lei reprezentând penalități de nedeclarare (acestea devin scadente la ultima rată de plată).
Reclamanta susține că eșalonarea aprobată nu este suficientă pentru a înlătura paguba iminentă, în continuare plata sumelor stabilite prin decizia de impunere după eșalonare (12.000.000 lei/lună - circa 2,4 milioane euro/lună) fiind de natură a produce grave prejudicii viitoare și previzibile. Eșalonarea presupune acumularea unei dobânzi suplimentare pe perioada de eșalonare, în sumă de 5.327.711 lei, iar în caz de neplată, fie și a unei rate lunare la scadență, întreg debitul neachitat, precum și penalitățile de nedeclarare amânate la plată (în sumă de 21.948.058 lei) devin scadente, însumând un debit de 161.568.791 lei (circa 32.722.000 euro) cu scadență imediată (139.620.733 lei + 21.948.058 lei= 161.568.791 lei). Societatea înregistrează în activitatea curentă încasări de circa 307.000.000 lei/lună, din care susține atât activitatea comercială curentă, cât și cea de investiții, având angajate obligați lunare, în executare la prezentul moment, de aproximativ 304.000.000 lei/lună. Ca urmare, reclamanta a susținut că nu realizează un flux de numerar și în special nu înregistrează un surplus de lichidități bănești lunar suficient de mare pentru a acoperi obligațiile de plată stabilite prin deciziile de impunere, chiar și în condițiile eșalonării lor potrivit Deciziei de eșalonare″, se menționează în documentul citat.
În consecință, NPG a dat în judecată ANAF Antifraudă pe 22 august 2023 și a solicitat suspendarea deciziei de impunere (pe care a și obținut-o în primă instanță pe 9 octombrie), până la soluționarea unui alt proces, în care a cerut anularea deciziei și care nici nu a început.
Ca furnizor de energie electrică, NPG a avut în primele 6 luni ale anului o cotă de 1,41% din piața clienților finali (concurențiali și de FUI la un loc), potrivit datelor Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE). Cei mai mari au fost cei doi furnizori Enel (cotă cumulată de 19,14%), Electrica Furnizare (17,08%), Hidroelectrica (13,22%) și E.ON Energie (10,34%). Pe piața echivalentă a furnizării de gaze naturale, la nivelul lunii iunie 2023, cota NPG era de 1,57%, compania fiind depășită de OMV Petrom (26,73%), Engie (24,49%), Romgaz (19,24%), E.ON Energie (9,74%) și Premier Energy (3,26%).
Nova Power&Gas a terminat anul trecut cu profit net de peste 229 milioane lei, la venituri totale de circa 1,88 miliarde lei, și cu un efectiv mediu de mai mult de 110 angajați. Pe lângă furnizare și trading de energie și gaze, compania face și operare de rețele de distribuție de gaze, precum și producție de energie electrică, fiind implicată inclusiv în proiectul construirii la Doicești a unei centrale nucleare bazată pe reactoare modulare mici (SMR), pe baza tehnologiei dezvoltate și deținute de americanii de la NuScale.
După cum a relatat Profit.ro, Ministerul Finanțelor pregătește modificarea prin ordonanță de urgență a normelor în vigoare, pentru a putea să întârzie legal plata compensațiilor pe care le datorează furnizorilor de energie electrică și gaze naturale pentru acoperirea diferenței dintre costurile de achiziție din piețe și prețurile finale plafonate facturate consumatorilor.
Mai precis, se vrea ca plățile de compensații să se facă strict în funcție de cât se colectează la așa-numitul Fond de Tranziție Energetică, alimentat din sumele încasate din supraimpozitarea producătorilor și traderilor de energie electrică, dar și a producătorilor de gaze naturale, precum și din contribuția de solidaritate aplicată sectorului de petrol și gaze. Astfel, va fi abrogată prevederea legală care permite în prezent ministerelor Energiei și Muncii să plătească compensații pentru furnizori și din bugetele proprii, peste ceea ce primesc de la Finanțe din Fondul de Tranziție Energetică.
″Măsura propusă va bloca, practic, tot lanțul energetic, prin incapacitarea achiziției de energie și a plăților pe întregul lanț: de la producător, transportator, la distribuitor și bugetul de stat″, a avertizat Federația Asociațiilor Companiilor de Utilități din Energie (ACUE).
