O rafinărie din cinci s-ar închide în urma distrugerii cererii, în special de benzină. Europa, cea mai expusă riscului

De ce este important România, prin cele trei rafinării autohtone (Petrobrazi - a OMV Petrom, Petromidia - a Rompetrol și Petrotel - a Lukoil, în prezent nefuncțională), este exportator net de benzină și importator net de motorină. Cum benzina este produsul care va fi cel mai afectat de distrugerea cererii, rafinăriile autohtone ar trebui să investească sume importante pentru a-și modifica procesele tehnologice, și asta în condițiile unor marje de rafinare scăzute în viitorul apropiat, în pofida nivelului record la care se situează acestea ca urmare a conflictelor din Ucraina și Iran.

Rezultatele raportate de Sinopec pentru al treilea trimestru, precum și cele ale OMV, au reflectat deja nivelul ridicat al marjelor de rafinare din ultima perioadă.

Wood Mackenzie atribuie marjele ridicate actuale conflictului din Orientul Mijlociu și avariilor suferite de rafinăriile rusești. Acestea vor reveni la niveluri mai moderate odată cu încheierea conflictului.

CITEȘTE ȘI ULTIMA ORĂ Rafinăria Petrotel a rușilor Lukoil, gata de repornire, după mai mult de 1 an de inactivitate. Țiței kazah, cu respectarea sancțiunilor SUA, UE și UK

Compania subliniază că marjele sunt determinate de diferențialele de preț dintre țiței și produsele finite mai degrabă decât de prețul petrolului în sine, și că, pe termen lung, marjele de referință medii sunt destul de mici.

Sectorul generează randamente ale capitalului mai scăzute decât operațiunile din segmentul „upstream” (explorare și producție), ceea ce face ca accesul la finanțare pentru adaptare să fie mai dificil tocmai atunci când nevoia este cea mai mare.

Iar cererea globală de produse rafinate, care se situează în prezent la 105 milioane de barili pe zi (mb/zi), se va majora până la 108 mb/zi până în 2032, după care va urma un declin, ceea ce va conduce la închiderea a aproximativ 20% din capacitatea globală existentă, susține compania de consultață .

Rafinăriile de mare capacitate și cu un grad ridicat de complexitate se numără printre cele mai competitive, potrivit studiului. Compania menționează active importante pe coasta Golfului (SUA), facilități moderne orientate către export în Orientul Mijlociu și rafinăria Dangote din Nigeria.

Platformele complexe, integrate cu industria chimică – tot mai frecvente în China și în anumite zone din Europa și Asia – pot redirecționa producția de la combustibili pentru transport către produse petrochimice. Aceste două tipologii oferă cele mai vaste opțiuni de adaptare, relevă datele analizate de Profit.ro.

CITEȘTE ȘI Control la Hidroelectrica pe contracte clienți, a fost sesizat Parchetul

Rafinăriile de coastă bazate pe procese de cracare – cea mai răspândită configurație în țările OECD – se confruntă cu o concurență internațională directă și au opțiuni mai limitate. Potrivit Wood Mackenzie, activele din Europa resimt cea mai acută presiune la nivel regional. Unitățile specializate de mică anvergură, axate pe lubrifianți, bitum și ceară, sunt mai puțin expuse riscului asociat declinului cererii de combustibili pentru transport. Rafinăriile mici, cu un grad redus de complexitate – multe dintre ele deținute de companii petroliere naționale din țări în curs de dezvoltare – supraviețuiesc doar datorită subvențiilor.

Wood Mackenzie identifică mai multe strategii, dintre care multe rămân dificil de implementat din cauza costurilor de capital ridicate și a incertitudinii pieței. Integrarea cu industria petrochimică reprezintă principala direcție pentru platformele mari și complexe, permițând redirecționarea GPL-ului și a naftei către olefine, compuși aromatici și polimeri.

Operatorii din Asia și Orientul Mijlociu, susținuți de capital de stat, dețin un avantaj în acest sens. Conversia către soluții bio și circulare – care presupune obținerea de motorină regenerabilă și combustibil sustenabil pentru aviație din ulei alimentar uzat și materiale plastice reciclate – ar fi o opțiune potrivită pentru rafinăriile de coastă din Uniunea Europeană.

Modernizarea convențională ar fi cea mai viabilă opțiune pentru rafinăriile din Orientul Mijlociu și Asia, care dispun de capital, terenuri și acces la piețele de export.

CITEȘTE ȘI VIDEO Nicușor Dan vorbește în premieră de pericolul revenirii FMI în România

Captarea și stocarea carbonului sunt relevante, în principal, pentru operatorii din Europa și din țările OCDE. Pentru activele de talie medie, opțiunile includ consolidarea capacităților, reorientarea către produse specializate, integrarea pe întregul lanț valoric sau diversificarea în sectoare precum energia electrică, GNL-ul și amoniacul. În India, investițiile în rafinării vor continua, fiind stimulate de creșterea cererii interne și de o politică axată pe autosuficiență energetică.

„Riscul constă într-o discrepanță între ambiții și capacitatea financiară reală”, a declarat Chris Barry, vicepreședinte în cadrul diviziei de consultanță „Downstream” a Wood Mackenzie. El subliniază că profilul de rentabilitate al sectorului face ca atragerea de capital să fie un proces mai dificil decât pare la prima vedere.

La rândul său, Alan Gelder, vicepreședinte pentru rafinare, produse chimice și piețe petroliere, a afirmat că absența unui plan de adaptare credibil echivalează, în sine, cu o decizie. Întrucât anul 2040 se află la o distanță de doar trei-patru cicluri de revizie a rafinăriilor, fereastra de oportunitate pentru decizii de investiții majore se închide, potrivit companiei.