Polonia este primul și, deocamdată, singurul stat european care extrage din depozite mai mult decât injectează în noul an gazier, care a debutat pe 1 octombrie. În cea de-a treia zi a acestei luni, companiile poloneze au extras 90 GWh din cantitatea depozitată de 35,7 TWh, reprezentând peste 98% din capacitatea totală de înmagazinare a Poloniei. România, în schimb, a injectat în aceeași zi în depozite aproximativ 174 GWh, arată date analizate de Profit.ro.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
Pe 3 octombrie, volumul de gaze înmagazinat în România se ridica la 28,6 TWh, reprezentând 87,2% din capacitatea totală disponibilă.
La nivelul Uniunii Europene, la acea dată, erau înmagazinați 996,7 TWh, volum echivalent cu 89,6% din capacitatea totală de depozitare a statelor membre.
În prezent, două state europene, cu capacități reduse de depozitare însă, Portugalia (4 TWh) și Belgia (8 TWh), au depozitele pline în proporție de 100%. Germania, cu o capacitate de 245,5 TWh, are un grad de umplere a depozitelor de 92,5%. Cea mai dificilă situație o are Austria, puternic dependentă de gradul rusesc, numai 81% din capacitatea totală de înmagazinare de 95 TWh fiind în prezent utilizată.
De la începutul acestei luni, România a înmagazinat zilnic în medie aproximativ 170 GWh. Dacă înmagazinarea ar continua în același ritm, în 25 de zile, chiar înainte de 1 noiembrie, când de obicei încep extragerile pe piața autohtonă, depozitele din România ar fi pline.
Dacă din punct de vedere al siguranței alimentării, gradul ridicat de umplere a depozitelor este un lucru pozitiv, din punct de vedere comercial și al prețurilor, anul viitor, pe piață s-ar putea simți și efecte negative.
De obicei, dată fiind capacitatea limitată de extragere, România termină iernile cu gaze depozitate neutilizate, chiar și când nivelul înmagazinărilor se situează sub 80% din capacitatea totală.
Iar gazele care, foarte probabil, vor rămâne neextrase la primăvară nu sunt cele alocate de guvern la preț reglementat (de 150 lei/MWh, pentru alimentarea clienților casnici și CET-urilor), acestea teoretic urmând a fi consumate în această iarnă, ci au fost achiziționate în vederea depozitării la prețurile ridicate de pe piață în această vară. În plus, va fi necesară achitarea de noi tarife, ele intrând într-un nou ciclu de depozitare.
Iar, odată cu sfârșitul iernii, prețul gazelor, având caracter sezonier, are tendința de a se reduce, devenind sensibil mai mic decât cel de achiziție în vederea înmagazinării, plus tarifele de înmagazinare aferente a două cicluri.
Primăvara viitoare, situația ar putea fi diferită, însă, în condițiile în care livrările Rusiei către Europa vor scădea în continuare. În această vară și toamnă, companiile europene au umplut depozitele (și) cu gaze rusești, ceea ce anul viitor ar putea deveni un lucru imposibil. În aceste condiții, prețul sezonier al gazelor din primăvara, vara și toamna anului viitor ar putea să nu scadă ca în perioade normale, iar gazul depozitat, cu tot cu tarifele aferente a două cicluri, să fie în continuare competitiv.
Gradul ridicat de umplere a depozitelor din UE și vremea mai caldă din această perioadă au condus la o reducere considerabilă a prețurilor spot în ultimele 5 zile.
Pe cea mai importantă piață regională, cea austriacă CEGH, prețul gazului pentru ziua următoare a ajuns la 96 euro/MWh, acesta fiind cu 7 euro/MWh mai ieftin decât cel din România, unde prețul a coborând la 103 euro/MWh.
În prezent, prețul spot este mai ridicat decât cel la termen pe piețele europene, ceea ce arată un dezechilibru între cerere și ofertă pe termen scurt. Dacă în ultimele 5 zile, prețul spot de pe CEGH aproape s-a înjumătățit, coborând de la 201 euro/MWh pe 28 septembrie la 96 euro/MWh pe 4 octombrie, cel al gazului cu furnizare în primul trimestru al anului viitor s-a redus doar cu 35 de euro/MWh, de la 206 euro/MWh la 171 euro/MWh.
O posibilă explicație este că de la 1 octombrie a avut loc o resetare a prețurilor, cu această dată începând un nou an gazier în întreaga Europă. În plus, în urma presiunii opiniei publice, dar și guvernelor naționale și Bruxelles-ului, furnizorii și traderii europeni au achiziționat gaz în exces în ultimele luni, atât pentru depozitare, cât și în avans pentru consumul curent din lunile de iarnă.
Cum însă începutul lunii octombrie se arată mai prietenos din punct de vedere al vremii decât anticipaseră furnizorii și traderii europeni, unii dintre aceștia au rămas cu cantități de gaz excedentare pe care sunt nevoiți să-l scoată la vânzare pe piețele spot. Așa se explică reducerea fluxurilor fizice inclusiv pe singurul gazoduct rusesc care mai funcționează normal, Turk Stream.
