Sănătatea forței de muncă, miza unei Românii cu tot mai puțini oameni activi

România avea în 2025 aproximativ 7,69 milioane de persoane ocupate, potrivit INS. Rata de ocupare a celor de 20-64 de ani, de 69%, era a doua cea mai mică din UE, față de o medie europeană de 76,1%, arată datele Eurostat. Cu tot mai puțini oameni în câmpul muncii, contează câți ani rămân activi cei care lucrează și în ce stare de sănătate.

Pentru o companie, plecarea timpurie a unui om cu experiență seamănă cu închiderea unei biblioteci întregi. „Atunci când un profesionist cu experiență iese prematur de pe piața muncii din motive de sănătate, compania nu pierde doar un angajat. Pierde expertiză, relații, cunoaștere organizațională și ani de investiții în dezvoltarea acelui om”, explică Cristian Chirigiu, care lucrează de peste 16 ani în industria serviciilor medicale.

Numărul celor care pot munci va continua să scadă. INS estimează că populația României va ajunge în 2080 la aproximativ 15,6 milioane de locuitori, iar ponderea celor aflați la vârsta de muncă se va reduce în continuare. Pentru angajatori, asta înseamnă o competiție tot mai dură pentru fiecare om și un interes tot mai mare de a-i păstra sănătoși și activi pe cei pe care îi au deja.

Decalajul de sănătate al populației active

România are cea mai mare rată a deceselor care ar putea fi evitate prin îngrijire medicală la timp din Uniunea Europeană, arată profilul de sănătate al țării publicat de OCDE la sfârșitul lui 2025. Cele mai multe dintre aceste decese vin din boli care se tratează dacă sunt depistate devreme, precum bolile de inimă, accidentul vascular cerebral sau hipertensiunea.

Același raport arată că doar 1% din cheltuielile totale cu sănătatea a mers către prevenție în 2023. Screeningul oncologic depinde în mare parte de inițiativa fiecărui pacient, iar singurul program național organizat este cel pentru cancerul de col uterin. Pentru multe companii, controalele oferite angajaților devin astfel principala cale de depistare timpurie.

Pentru angajator, bolile cardiovasculare și metabolice netratate se traduc în energie scăzută, dificultăți de concentrare, limitări funcționale și, uneori, ieșire prematură din activitate. Zilele de concediu medical surprind doar perioada în care angajatul lipsește, iar efectele unei boli cronice se resimt în echipă mult timp după întoarcerea lui la birou.

Controalele preventive descoperă problemele, însă valoarea lor depinde de ce urmează după rezultat. „Din perspectiva angajatorului, aceste riscuri nu trebuie privite doar ca diagnostice medicale. Din experiența mea, cel mai mare cost ascuns nu este ceea ce descoperim la un control preventiv, ci ceea ce nu ajunge să fie tratat după ce a fost descoperit”, punctează directorul MedLife. Un diagnostic pus târziu aduce în plus înlocuirea temporară a angajatului și competențe recuperate greu.

Anii de muncă în stare bună de sănătate

Românii părăsesc piața muncii devreme și, de multe ori, bolnavi. Rata de ocupare pentru grupa 55-64 de ani era de 53,4% în 2024, față de 65,2% media UE, arată Eurostat. Din anii rămași după vârsta de 65 de ani, românii trăiesc în stare bună de sănătate în jur de patru ani, mai puțin de jumătate din media europeană, potrivit profilului OCDE. Odată cu acești oameni, economia pierde devreme o parte importantă din experiența profesională a țării.

Ponderea persoanelor de peste 65 de ani a urcat de la 13% în 2000 la 20% în 2023 și va ajunge la 31% în 2050, arată același raport. Medicina modernă face diferența între lifespan, durata totală a vieții, și healthspan, anii trăiți sănătos și autonom, iar pentru economie contează a doua cifră. Companiile o pot prelungi prin monitorizarea afecțiunilor cronice, screeninguri recomandate medical, atenție la somn, vedere și auz, ergonomie și programe de revenire la muncă după un diagnostic serios.

Genomica și medicina personalizată pot aduce informații suplimentare, însă fundamentele rămân mișcarea, alimentația, somnul și controlul factorilor de risc. „Longevitatea profesională nu începe la 50 de ani. Se construiește de la 25 sau 30 de ani, prin alegerile individuale, condițiile de muncă și intervențiile de sănătate făcute la momentul potrivit”, spune el. O companie care investește în acești ani își protejează competențele, experiența și continuitatea afacerii.

Cultura de sănătate face diferența între companii

Un abonament medical este un punct de plecare bun, iar valoarea lui crește atunci când sănătatea intră în experiența angajatului și în felul în care este condusă organizația. În practică, un abonament medical corporate dă rezultate împreună cu acces ușor la servicii, programe de prevenție relevante, sprijin pentru sănătatea mintală, flexibilitate pentru investigații și un ritm de lucru în care suprasolicitarea rămâne excepție.

Companiile care obțin rezultate au câteva lucruri în comun: un susținător la nivel de conducere, rate mari de participare la controale, programate în timpul orelor de lucru, și urmărirea constatărilor până la tratament. Efectul se citește în timp, pe mai mulți indicatori urmăriți împreună, de la utilizarea prevenției la păstrarea competențelor critice.

Candidații compară siguranța, predictibilitatea și încrederea oferite de un angajator, iar o ofertă construită doar pe salariu concurează pe argumentul cel mai scump și cel mai ușor de copiat. „Nu poți comunica grija pentru sănătate și, în același timp, să construiești o cultură în care oamenii se tem să-și ia concediu medical sau sunt apreciați pentru că lucrează permanent peste program”, atrage el atenția. Coerența dintre mesajul de employer branding și realitatea internă decide dacă oamenii folosesc programele de sănătate.

Politici publice pentru sănătatea populației active

Cererea companiilor pentru prevenție a dus la o creștere de 17% a segmentului corporate MedLife în primul semestru din 2026, potrivit rezultatelor financiare. Instrumente digitale precum iMed adună într-un singur loc analizele, istoricul medical, predispozițiile genetice și datele de pe dispozitivele purtabile. Pentru a reduce decalajele la nivel de țară, screeningul făcut în privat ar trebui recunoscut și integrat în programele naționale și în dosarul electronic de sănătate.

Instrumentul fiscal principal rămâne plafonul de 400 de euro pe an pentru abonamentele medicale și asigurările voluntare de sănătate, echivalentul a circa 33 de euro pe lună, aplicabil doar angajaților proprii. În Germania, legea impozitului pe venit permite angajatorilor să ofere, peste salariul datorat, până la 600 de euro pe an scutiți de impozit pentru măsuri de prevenție și promovare a sănătății.

Plafonul românesc ar avea nevoie de o actualizare predictibilă și de o componentă separată pentru prevenția cu eficiență demonstrată. Lista măsurilor utile include și sănătatea mintală, mecanisme dedicate IMM-urilor și stimulente pentru angajații de peste 55 de ani. Statul ar renunța la o sumă mică din impozit și ar câștiga pe mai multe linii: mai puține zile de concediu plătite, mai puține internări evitabile, mai puține pensionări de boală și mai mulți ani de contribuții. Discuția fiscală trece astfel din zona beneficiilor extrasalariale în cea a politicilor de capital uman.

Responsabilitatea se împarte între trei actori: statul, care creează cadrul prin screening organizat și stimulente predictibile, angajatorii, care transformă grija pentru sănătate în cultură organizațională, și angajații, care își fac controalele și le duc până la capăt. „Într-o Românie cu tot mai puțini oameni activi, nu este suficient să adăugăm ani vieții. Trebuie să adăugăm viață, sănătate și capacitate de a performa acelor ani”, conchide directorul de dezvoltare corporate al MedLife. Pentru companii, prevenția devine o investiție în capacitatea de creștere a următorului deceniu, iar pentru economie, o condiție a competitivității.