Banca Națională a României este pregătită să preia prerogativele de protecție a consumatorilor de servicii financiar-bancare de la ANPC, pe modelul altor bănci centrale din UE, spune directorul Direcției Juridice. Protecția consumatorilor ar fi complementară cu supravegherea prudențială a băncilor și ar diminua riscurile juridice ale acestora și potențialele litigii și ar duce la un sistem bancar mai transparent și cu o cotă de încredere mai mare, crede Păunescu.
25 aprilie - MedikaTV - Maratonul Sănătatea Digestiei
23 mai - Maratonul Fondurilor Europene
27 mai - Eveniment Profit.ro Real Estate (ediţia a IV-a) - Piața imobiliară românească sub aspectul crizei occidentale
”Nu numai că nu există o contradicție de interese între ce-și doresc consumatorii și ceea ce își doresc instituțiile financiare, dar sunt într-o complementaritate. Nu există un antagonism, așa cum multă vreme a fost întreținut”, arată Păunescu, în cadrul conferinței cu tema "Rolul băncilor centrale în economiile contemporane: dincolo de stabilitatea prețurilor", deschisă de guvernatorul Isărescu.
Banca centrală a deschis anul trecut discuțiile despre transferul de la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a prevederilor de supraveghere și control în ceea ce privește consumatorii de servicii financiar-bancare.
Păunescu spune că sunt 17 bănci centrale în UE care se ocupă de supravegherea prudențială a băncilor, adică de controlul calității activelor, a provizioanelor, a capitalului, astfel încât să se asigure că băncile sunt și rămân solvabile. Dintre acestea, 10 se ocupă în același timp și de protecția consumatorilor, model pe care vrea acum și BNR să îl implementeze.
”Complementaritatea atribuțiilor băncii naționale cu sarcini legate de protecția consumatorilor ar permite o abordare integrată. Supravegherea prudențială și protecția consumatorului sunt două părți interconectate care împreună contribuie la un sistem financiar mai stabil”, crede directorul Juridic al BNR.
Potrivit Băncii Centrale Europene, în zona euro băncile centrale din Croația, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Olanda, Portugalia, Slovacia, Slovenia și Spania au atribuții de protecția consumatorilor, dar unele dintre ele nu au și supravegherea prudențială. În restul UE, potrivit Autorității Bancare Europene, mai au atribuții de protecția consumatorilor și băncile centrale din Bulgaria, Cehia și Ungaria.
Băncile centrale au atribuții precum dezvoltarea cadrului legislativ privind protecția consumatorului, supravegherea instituțiilor de credit din perspectiva asigurării respectării cadrului legal al protecției consumatorului, interzicerea practicilor incorecte, discriminatorii și neloiale, evaluarea legitimității unor plângeri pe care consumatorii le transmit la băncile centrale, promovarea transparenței și corectitudinii în relațiile dintre intermediari și clienții acestora, transparența informațiilor transmise consumatorilor și respectarea cadrului de reglementare pentru produsele și serviciile financiare, soluționarea plângerilor, implementarea și coordonarea activității de educație financiară, arată Păunescu.
Pe de altă parte, guvernatorul Isărescu arată că, deși atribuțiile de supraveghere și protecția consumatorilor pot fi complementare, ele la bază au interese diferite.
Directorul Juridic al BNR mai spune că consumatorii au dreptul la o informare transparentă și ă protecția consumatorilor contribuie la stabilitatea sistemului financiar.
”O problemă legată de protecția consumatorului a generat o mulțime de instabilitate financiară post-criza din 2008-2009”, arată Păunescu.
Băncile s-au confruntat cu un val de procese după criza financiară, în principal pe clauze abuzive. BNR s-a opus în mai multe situații modificărilor legislative care au vizat sistemul bancar, mai ales în cazul celor care impuneau o conversie preferențială a creditelor în franci elvețieni, dar și la implementarea unor directive europene, cum a fost cazul aplicării principiului erga omnes în cazul Legii 193/2000 privind clauzele abuzive din contracte.
”În momentele cheie de criza a contractului sau în criza creditelor în franci elvețieni, BNR a intervenit în limita mandatului legal, evaluând propunerile legislative și încercând să tempereze eventuale derapaje, indiferent de ce parte s-ar fi situat acestea, urmărind astfel asigurarea și menținerea unuia dintre obiectivele importante pe care le are mai mult sau mai puțin stabilite la nivel de reglementare, anume stabilitatea sistemului”, spune Păunescu.
Intervențiile BNR au atras critici ale consumatorilor sau reprezentanților acestora, care au acuzat BNR de părtinire. Păunescu recunoaște că imaginea BNR a fost afectată, dar spune că nu avea mijloace de intervenție directă în favoarea consumatorilor.
”Pe de altă parte, imaginea băncii centrale a fost puternic popularizată cu observații la adresa acțiunilor sale – au fost mai degrabă critici virulente -, cum că nu ar fi fost destul de fermă în a proteja consumatorul de servicii financiar-bancare. Așa cum am afirmat și la momentul respectiv, banca centrală nu avea și nu are un mandat legal în domeniul protecției consumatorului, ci în domeniul stabilității financiare. Cele două sunt într-un raport de complementaritate, însă acest raport de complementaritate, de interdependență, trebuie stabilit la nivel de lege”, spune Păunescu.
Directorul BNR crede că protecția consumatorilor trebuie să se asigure că există transparență în furnizarea serviciilor, în modul de calcul al costurilor, și că există o informare corectă a consumatorilor, astfel încât să-și exprime consimțământul în mod real, dar că pe de altă parte nu ar trebui să vizeze direct costurile suportate de clienți.
”Protecția nu reglementează costurile, nu reglementează comisioanele și nu își propune să intervină asupra modelului de business al băncilor, ci își propune să contrabalanseze asimetria informațiilor în raportul contractual între bancă și consumator, prin garantarea unor pârghii de transparență și informarea consumatorului”, spune Păunescu.
Cel mai adesea clienții au reclamat chiar creșterea costurilor contractuale la ANPC sau în instanțe, fie că vorbim de dobânzi majorate fără un mecanism verificabil în spate (dobânda variază după politica băncii) sau despre comisioane care au fost percepute peste termenul anunțat inițial sau care nu au avut o contraprestație în opinia consumatorilor (dar și a instanțelor naționale sau europene, cum este cazul comisionului de risc, spre exemplu).
”Pentru a da eficiență sporită rolului BNR în domeniul protecției consumatorului de servicii financiare, eu zic, și-mi asum, că banca centrală este pregătită să asigure supravegherea instituțiilor de credit, inclusiv din perspectiva asigurării respectării cadrului legal al protecției consumatorului. O astfel de abordare ar conduce, totodată, la diminuarea riscului juridic și al celui reputațional de la nivelul instituțiilor de credit – și mă refer aici la riscul litigios și de scădere a încrederii publicului în respectiva bancă, pentru că o instituție cu mai multe procese care decurg din plângerile consumatorilor poate induce riscuri la adresa stabilității financiare în ansamblu”, arată directorul Direcției Juridice.
”Într-o eră a complexității financiare și a volatilității economice, complementaritatea dintre atribuțiile de supraveghere prudențială și de protecția a consumatorilor în cadrul Băncii Naționale devine esențială. Poate consolida stabilitatea financiară, poate reduce riscurile sistemului bancar și poate proteja interesele consumatorilor. Prin coordonare și cooperare eficientă se poate construi un sistem bancar mai sigur și mai transparent, promovând dezvoltarea economică durabilă și încrederea consumatorilor în piețele financiare”, adaugă el.
Transferul ANPC – BNR ar trebui făcut printr-o lege, fie emisă de Guvern și adoptată ulterior de Parlament, fie printr-o inițiativă parlamentară.
