Florin Dănescu, președinte executiv al Asociației Române a Băncilor (ARB), avertizează că această situație afectează capacitatea țării de a-și susține creșterea economică și de a oferi perspective reale pentru populație și companii. În cadrul emisiunii Profit Live, el a subliniat și problemele structurale ale economiei, de la nivelul redus de colectare a taxelor până la dificultățile IMM-urilor în a accesa finanțare, arătând că soluțiile nu pot fi găsite prin măsuri politice de moment, ci printr-o abordare pe termen lung, bazată pe educație financiară, transparență și investiții.
„Noi suntem un barometru pentru că avem în bilanțurile noastre, băncile din România și de oriunde, toate comportamentele dintr-o economie. Statul, populația, companiile, nu neapărat în ordine asta, sunt clienții băncilor. Iar bancherii au ca meserie, ca educație, nu numai să monitorizeze evoluția economică a clienților săi, ci și să înțeleagă, sub percepția de risc, care este baza economiei de bancher, cum evoluează economia pe tronsoanele astea – populație, companii, stat, industrii. Băncile și bancherii sunt o sursă economică foarte valoroasă pentru a înțelege dinamica economică a unei țări, oriunde”, a declarat Florin Dănescu, președinte executiv al ARB, la emisiunea Profit Live, realizată pe Prima News TV de Profit.ro, de luni până joi, de la ora 11.00.
El a explicat că schimbările în economie nu pot apărea peste noapte, pentru că multe dintre cauze reclamă soluții pe termen lung. România a amânat constant adoptarea acestora, preferând măsuri pe termen scurt, de natură mai degrabă politică decât economică. Dănescu a insistat că educația financiară sau creșterea gradului de intermediere nu sunt procese care să producă efecte rapide, ci necesită timp, consistență și politici coerente.
„Nu pot fi implementate azi și să dea rezultate mâine. Nu poți să spui că educația financiară își poate arăta efectele peste noapte. Dificultatea sau situația noastră dificilă vine din faptul că le-am amânat mereu, noi ca țară, nu neapărat la educația financiară pentru bănci, unde ne-am luat de mult să facem lucrul acesta. Aceste soluții pe termen lung au fost mereu respinse sau în favoarea soluțiilor pe termen scurt, care sunt mai degrabă politice și nu întotdeauna economice”, a subliniat Dănescu.
Un punct central al discuției a fost nivelul foarte redus al intermedierii financiare din România. Dacă în Uniunea Europeană creditele acordate populației și companiilor reprezintă, în medie, 77% din PIB, în România acest raport este sub 23%. Situația devine și mai relevantă atunci când se face comparația cu state ca Polonia sau cu țările dezvoltate, unde nivelul depășește chiar 100%.
„De ce ar fi relevant lucrul acesta și de ce este rău că noi avem o cifră mică, deci încă o dată, credite supra PIB reprezentând în România actualmente sub 23%? Foarte mulți profesori sau antreprenori cu care țin cursuri sunt surprinși. Întotdeauna li se pare această cifră foarte mare. Se schimbă lucrurile când facem comparație cu media europeană, care e undeva la 77%”, a spus președintele ARB.
El a arătat că, pentru România, problema este chiar mai gravă decât pentru alte state, pentru că economia locală nu are acumulări istorice de capital. După decenii de comunism, țara a pornit cu un deficit major de resurse, ceea ce face creditarea externă și mai necesară. Dănescu a explicat că, dacă România dorește convergența cu economiile dezvoltate, nu poate evita un nivel semnificativ mai mare al finanțării prin credite, pentru investiții în utilaje, tehnologie și inovație.
„În concluzie, nevoia României de finanțare din exterior, pentru că nu deține acele sume, e și mai mare comparabil cu țările europene. Cu 23% finanțare a PIB-ului prin credit bancar, comparabil cu țările care fac asta la nivel de medie de 77%, Polonia, țările dezvoltate depășesc 100%. Este foarte greu să ajungi la această convergență nefinanțând o dezvoltare economică – utilaje, tehnologie, inovație și așa mai departe. De aceea acest indicator este determinant pentru această convergență economică”, a spus Dănescu.
Un alt capitol critic este colectarea redusă de taxe și impozite. România colectează doar 27% din PIB, față de o medie europeană de aproape 40%. Diferența afectează capacitatea statului de a finanța infrastructura sau politicile sociale. În timp ce cerințele societății cresc, resursele rămân limitate, iar politicienii preferă să mențină un discurs populist, evitând confruntarea cu realitățile economice.
„Noi colectăm aproximativ 27% din produsul intern brut, comparabil cu Bulgaria, care se duce la 35%, media europeană se duce undeva spre 40%. Nivelul de dezvoltare al României fiind mai scăzut, cererea este și mai mare de a contribui, de a avea un stat, multă lume spune, social. De unde, dacă ai colectarea mai mică într-o proporție mult mai mică decât media europeană?”, a punctat șeful ARB.
El a analizat și contribuția companiilor la economie și bugetul de stat. IMM-urile, care reprezintă 99,8% din numărul de firme, generează 60% din valoarea adăugată la PIB, dar aduc doar 30% din veniturile fiscale. În schimb, marile companii, care reprezintă doar 0,2% din total, produc 40% din PIB, contribuie cu 70% la veniturile fiscale și angajează 1,8 milioane de salariați, plătiți cu cele mai mari salarii din economie.
„0,2% generează 40% din valoarea adăugată la produsul intern brut, contribuie cu 70% la veniturile fiscale și angajează 35% din salariați, 1,8 milioane. Acești salariați de la firmele mari sunt cei care au salarii mari. Totuși e greu să te uiți în realitate, pentru că statistica noastră nu conține mereu adevăruri”, a explicat Dănescu.
La IMM-uri, în schimb, problemele sunt mult mai evidente. Dincolo de productivitatea redusă – aproximativ 27.000 euro pe salariat pe an, față de media europeană de 55.000 euro – multe companii funcționează pe pierdere. Potrivit datelor citate de Dănescu, circa 30% dintre firme au pierderi constante de 10 ani, ceea ce înseamnă capitaluri negative și, implicit, lipsa accesului la finanțare bancară.
„30% din companiile din România au, în medie, de 10 ani pierderi și deci capitaluri negative, când tu prin lege nu prea ai voie să stai sub capitalul minim reglementat. Necazul e că nu au acces la finanțare aceste companii. Și dacă mâine cultura asta păcătoasă în a nu te finanța, ce am învățat noi de la bunici – întinde-te cât ți-e plapuma – asta este un sfat foarte bun, dar nu pentru antreprenori. Un antreprenor înseamnă altceva”, a avertizat el.
În viziunea sa, fără contabilitate transparentă, profit și randament, nicio companie nu poate fi creditată. Lipsa accesului la finanțare împinge firmele spre zona gri sau chiar neagră a economiei, cu efecte negative pentru întreaga societate. Doar prin investiții, crearea de locuri de muncă mai bine plătite și creșterea gradului de colectare fiscală se poate asigura convergența reală cu statele dezvoltate.
„O companie care nu are o evidență contabilă transparentă, care nu are un comportament la vedere față de fisc, care nu are profit, nu va putea fi niciodată creditabilă. De multe ori se duc în direcții de piețe negre, de finanțare, nu mai spunem ce complicații creează lucrul acesta. Cât timp noi nu vom crește această autostradă care creează și colectare pentru stat, creează și bunăstare pentru societate, creează locuri de muncă, creează salarii mai bune, să ieșim din politica asta în care acordăm mereu salariul minim pe economie”, a precizat Florin Dănescu.
Acesta a mai explicat și că există o percepție eronată în societate legată de preferința instituțiilor bancare de a credita statul în locul companiilor și populației. Potrivit acestuia, mitul potrivit căruia băncile aleg să finanțeze statul pentru că este mai simplu și mai sigur nu reflectă realitatea completă a pieței. Deși este adevărat că titlurile de stat implică un risc mai redus, în mod normal randamentele acestora ar trebui să fie la nivelul minim dintr-o economie. În schimb, creditele acordate companiilor și populației pot genera randamente superioare, dar și riscuri mai ridicate.
„Există un mit în care se spune foarte ușor și foarte neadevărat că băncile preferă să crediteze statul pentru că este mai ieftin, adică operațiuni mai puține, costuri mai mici, riscuri mai mici. Aici ar trebui adăugat că într-o economie normală, randamentul titlurilor de stat, de exemplu, ar trebui să fie randamentul minim dintr-o economie. Adică băncile, dacă ar credita, ar credita cu un profit mai bun. Dar e adevărat că ar avea și riscuri mai mari, dacă ar credita populația și companiile”, a declarat Florin Dănescu.
El a subliniat că România se află într-o situație solidă din punct de vedere al stabilității sistemului bancar, lucru confirmat inclusiv de agențiile internaționale de rating. Totuși, există și o față mai puțin favorabilă a acestei imagini: nivelul ridicat de lichiditate din piață. Faptul că băncile dispun de foarte multe resurse pe care nu le pot aloca productiv în economie indică o problemă structurală, respectiv limitarea cererii bancabile. Atât populația, cât și companiile eligibile pentru finanțare și-au atins în mare parte potențialul actual de creditare, ceea ce face dificilă transformarea surplusului de lichiditate în investiții generatoare de plus-valoare.
„În concluzie, oricât de mulți bani am da statului român, tot am rămas cu o lichiditate, cu un surplus de resurse, pentru că nu avem unde să-l atribuim, unde să-l alocăm constructiv-productiv. Pentru că cererea, de fapt, și-a cam atins limitele în România, cererea bancabilă, firme care pot apela la bănci pentru a se finanța. De asemenea și populația, într-o bună măsură”, a precizat Florin Dănescu.
În acest context, soluția ar trebui să vină din politici economice care să susțină dezvoltarea de companii performante, capabile să atragă finanțare și să folosească eficient resursele disponibile. Liderul ARB atrage atenția că, în lipsa unor astfel de măsuri, România riscă să rămână blocată într-o economie cu un potențial redus de creștere, fără o convergență reală cu statele dezvoltate din Uniunea Europeană.
„Dacă limitele de finanțare au fost atinse, asta înseamnă că trebuie să te duci la cauzele alea greu de rezolvat, de eliminat. Care înseamnă ce? Să creezi companii mai performante în România. Cum poți să faci asta? În primul rând, întrebarea este: avem niște politici economice care să adreseze această problemă? Nu. Mă întrebai când vom ajunge la o convergență. Păi când politicienii noștri vor vorbi despre economie și nu despre altceva decât economia. Și despre economie. Economia rămâne instrumentul cu care politicienii își țin cuvântul”, a subliniat președintele executiv al ARB.
Acesta a adăugat că, la nivel global, există două tendințe îngrijorătoare care se suprapun și pun presiune asupra democrațiilor: creșterea decalajelor de avere și creșterea decalajelor de educație. În opinia sa, scăderea nivelului educațional poate afecta însăși calitatea procesului democratic, întrucât alegerile riscă să nu mai fie bazate pe o înțelegere reală și responsabilă a problemelor economice și sociale.
„Astăzi, în toate camerele, mai mari sau mai mici, se discută de suprapunerea a două trenduri foarte periculoase pentru democrațiile de la nivel mondial, sau pentru democrație în sine. Suprapunerea creșterii decalajelor dintre avuții, care creează foarte multă neliniște, nemulțumire, dar și suprapunerea cu creșterea decalajului de educație. Democrația înseamnă că majoritatea alege la un moment dat. Dacă educația scade, alegerea nu mai poate fi o alegere educată”, a afirmat Florin Dănescu.
Pe tema impozitării, reprezentantul ARB a arătat că băncile se află într-o poziție dificilă, fiind supuse unei presiuni fiscale mult mai mari decât alte industrii. În prezent, impozitarea cumulată a sectorului bancar ajunge la o medie de 32%, dar în cazul instituțiilor de dimensiuni mici și medii poate depăși chiar 70-80%. În schimb, în alte sectoare nivelul efectiv de impozitare se situează în jurul a 7-8%, ceea ce creează o diferență semnificativă și afectează concurența.
„Suntem cumva într-un clește în momentul de față, oricât de stabile și profitabile par să fie, suntem într-un clește, în sensul că creșterea acestor taxe în mod semnificativ este păcat că foarte puțină lume cunoaște sau foarte puțin se discută sau se recunoaște contribuția băncilor și în această perioadă, apropo de solidaritate. Da, noi am început contribuția foarte mult din pandemie și atunci nu era clar, lumea spunea ce mare lucru să amân ratele. Și noi am demonstrat că înseamnă oprirea producției”, a subliniat Dănescu.
El a avertizat că nivelul ridicat al fiscalității din sectorul bancar se reflectă inevitabil în costul creditării. Dacă băncile sunt taxate mult mai dur comparativ cu alte industrii, atunci prețul finanțării pentru populație și companii devine mai ridicat, iar accesul la credite poate fi restricționat. În plus, presiunea generată de taxe suplimentare, precum majorarea TVA sau alte măsuri fiscale, afectează întreaga economie și se transferă indirect asupra sectorului bancar prin creșterea creditelor neperformante.
„Această diferențiere cumva ne păcălește. Se spune: băncile au fost taxate, noi am scăpat. Dar în realitate creditarea este mai scumpă sau mai puțină, că nu e vorba numai de scumpirea unui preț. Noi vom suporta și impactul creșterii neperformanței. Faptul că presiunea și sarcina este mai mare pe populație și pe companii, datorită creșterii TVA și așa mai departe, evident că ne va afecta și în altă formă pe noi, băncile, în sensul în care va crește neperformanța”, a atras atenția șeful ARB.
Un alt punct sensibil îl reprezintă creditele garantate de stat, în special cele acordate IMM-urilor în timpul pandemiei prin programele de susținere. În opinia lui Dănescu, deși aceste instrumente au facilitat accesul la finanțare, ele ascund un risc major: în cazul în care firmele nu își rambursează datoriile, pierderea se transferă către stat și, implicit, către contribuabili.
„Deci economia nu te iartă, exact ce spuneam. Dacă ți se pare că ai scăpat de o sarcină, de fapt ea se întoarce împotriva ta. Dacă nu o tratezi egal și după principiile economice, vei plăti de fapt”, a spus Florin Dănescu.
În ceea ce privește perspectivele pe termen mediu, acesta a explicat că sistemul bancar românesc rămâne solid, însă riscă să fie blocat într-o stagnare. Dacă numărul companiilor și al persoanelor bancabile nu crește, intermedierea financiară va rămâne la un nivel redus, iar economia va continua să se afle în urma statelor europene. Deși România a înregistrat progrese semnificative în ultimele decenii, decalajele față de media Uniunii Europene tind să se adâncească.
„Noi stăm pe loc, dacă nu cumva involuăm. Ne lăudăm că am ajuns la cea mai bună situație economică din istoria noastră. A crescut PIB-ul din 1990, era 1.640 de dolari pe locuitor și acum e peste 20.000 de dolari pe locuitor. E adevărat. Dar astăzi creștem în mod negativ diferența dintre economia românească și economiile europene. Deci convergența se îndepărtează. Acesta este pericolul”, a avertizat Dănescu.
El a punctat că una dintre marile provocări rămâne capacitatea statului român de a colecta venituri în mod coerent și sustenabil, similar cu ceea ce se întâmplă în restul Europei. Doar printr-o fiscalitate echitabilă, politici economice orientate către dezvoltare și sprijinirea unei creșteri organice sănătoase, România poate reduce decalajele și poate evita stagnarea.
„Cred că asta este urgența – cum crești capacitatea statului român de a se finanța în mod legal, coerent, plenar, așa cum se întâmplă în Europa. Cum poți să creezi valoare adăugată și creștere economică pe muncă, contribuind la societate așa cum cere legea în țara respectivă și cum cere și în celelalte țări. Iar băncile aici au un rol, nu știu dacă primul rol, dar un rol important, că trebuie să finanțeze o creștere organică sănătoasă a unei economii”, a conchis președintele executiv al ARB.
