Tot mai mulți părinți ajung în cabinetele specialiștilor preocupați de dezvoltarea limbajului copiilor, într-un context în care tulburările de neurodezvoltare sunt diagnosticate din ce în ce mai frecvent. Diferența dintre o simplă întârziere de limbaj și o tulburare de dezvoltare poate fi dificil de observat pentru familie, motiv pentru care evaluarea timpurie este esențială, au explicat Andrada Ginghină, psiholog și logoped, coordonator al programelor de reabilitare din cadrul Asociației Române de Terapii în Autism și ADHD, și Lili Covaci, psiholog și fondator PECS România, la emisiunea „Timp pentru Sănătate”, realizată pe Prima News TV de Profit.ro, în fiecare miercuri, de la ora 17.00.
Potrivit Andradei Ginghină, dezvoltarea limbajului începe încă din primele luni de viață și urmează etape relativ clare, care pot reprezenta repere importante pentru părinți.
„Implementarea limbajului se face de timpuriu, chiar din perioada sugarului. La 3-4 luni începe gânguritul, prin primele vocale, primele emisii de sunete izolate. Spre șase luni apare fenomenul de lalație, apar silabele repetate. Apoi, către vârsta de nouă luni, copilul începe să comunice și gestual, începe să arate cu degetul, începe să imite anumite gesturi sociale”, a declarat Andrada Ginghină.
Specialistul arată că în jurul vârstei de un an copilul ar trebui să folosească primele cuvinte funcționale, iar până la doi ani să poată construi propoziții simple.
„La 18 luni vocabularul devine mai complex, începe să apară mai multe cuvinte, undeva la 10-20 de cuvinte. Iar în jurul vârstei de 2 ani copilul ar trebui deja să formeze propoziții simple, de două cuvinte. Către 3 ani deja ar trebui să fie capabil să poarte o conversație simplă, să fie înțeles de cei din jur și să povestească pe scurt câteva acțiuni simple”, a precizat aceasta.
În ceea ce privește comunicarea alternativă, Lili Covaci a explicat că PECS (Picture Exchange Communication System) este un sistem dezvoltat în Statele Unite în urmă cu aproape patru decenii pentru persoanele care nu au reușit să dobândească un limbaj funcțional.
„PECS este un sistem de comunicare prin schimb de imagini. A fost conceput în urmă cu aproape 40 de ani în Statele Unite de dr. Andy Bondy și Lori Frost și a fost creat pentru dezvoltarea comunicării funcționale în cazul persoanelor care nu au dezvoltat un limbaj funcțional”, a declarat Lili Covaci.
Potrivit acesteia, sistemul poate fi utilizat atât ca metodă alternativă de comunicare pentru persoanele care nu vorbesc, cât și ca metodă augmentativă pentru cei care folosesc limbajul verbal, dar nu suficient pentru a-și exprima toate nevoile.
„Este atât un sistem de comunicare alternativ pentru persoanele care nu au dobândit limbaj și nu folosesc cuvinte pentru a se exprima, cât și un sistem de comunicare augmentativ pentru persoanele care au limbaj, însă limbajul acela nu este suficient și nu îi ajută să își îndeplinească toate nevoile și dorințele”, a explicat Lili Covaci.
Specialiștii subliniază că există diferențe importante între o întârziere de limbaj și o tulburare de dezvoltare. În cazul copiilor cu o evoluție mai lentă, decalajul este, de regulă, redus, iar comunicarea non-verbală rămâne prezentă.
„Dacă vorbim de un copil cu o dezvoltare a limbajului mai lentă, poate exista o abatere de la normă cu o lună, două. Dacă depășim acest interval, deja ne putem duce cu gândul la o tulburare de limbaj sau la o altă tulburare asociată. În cazul copilului cu o tulburare de dezvoltare, de regulă și celelalte paliere sunt afectate și prezintă anumite decalaje”, a afirmat Andrada Ginghină.
În lipsa comunicării funcționale, copiii pot manifesta frustrări și comportamente problematice, motiv pentru care introducerea unor sisteme alternative trebuie făcută cât mai rapid, consideră fondatoarea PECS România.
„În lipsa unui limbaj sau a unei comunicări funcționale, întotdeauna vom vedea copii care devin frustrați, pot apărea comportamente inadecvate, se pot retrage social și chiar pot apărea comportamente agresive sau autoagresive pentru că nu se pot face înțeleși”, a spus Lili Covaci.
Aceasta atrage atenția și asupra confuziei frecvente dintre întârzierea de limbaj și autism.
„De multe ori se face această confuzie între «are autism» și «are întârziere în dezvoltarea limbajului». Lucrurile sunt foarte diferite și este foarte important să avem un diagnostic diferențial corect”, a precizat psihologul.
La rândul său, Andrada Ginghină subliniază că lipsa vorbirii nu reprezintă, în sine, un indicator suficient pentru diagnosticul de autism.
„Absența limbajului clar nu înseamnă exclusiv autism. Avem și copii cu autism înalt funcționali care sunt precoce în zona limbajului. Alte semne de alarmă sunt absența contactului vizual sau utilizarea selectivă a acestuia, faptul că nu arată cu degetul, nu împărtășește experiențe cu părinții și apar comportamente repetitive și stereotipe”, a explicat aceasta.
Specialistul a adăugat că interesul exagerat pentru obiecte, dificultățile de relaționare și jocul repetitiv sunt alte elemente care pot ridica semne de întrebare.
„Sunt mai interesați de obiecte decât de oameni. Uneori nu observă când intră sau iese cineva din încăpere. Jocul este afectat, este un joc rigid, repetitiv. Nu folosesc jucăriile cu rol funcțional și nu există joc simbolic în faza incipientă a autismului”, a spus Andrada Ginghină.
Unul dintre cele mai răspândite mituri în rândul părinților este că utilizarea PECS ar împiedica dezvoltarea limbajului verbal. Lili Covaci susține însă că studiile internaționale arată exact contrariul.
„Este poate cea mai des întâlnită îngrijorare din partea părinților: dacă folosește PECS, o să mai vorbească? Ce este îmbucurător este că literatura de specialitate și studiile actuale ne spun foarte clar că nu există nicio corelație între sistemele de comunicare alternativă și inhibarea limbajului verbal. Din contră, toate studiile spun că aceste sisteme au ca rol îmbunătățirea dezvoltării limbajului”, a declarat ea.
Mai mult, cercetările indică rezultate foarte bune în special în cazul copiilor mici.
„Copiii care folosesc acest sistem sub vârsta de șase ani, în mod special copiii cu autism, au o probabilitate mai mare să dezvolte limbajul decât în orice altă metodă de intervenție. Absolut toate studiile ne spun că favorizează limbajul verbal”, a adăugat Covaci.
Totuși, există și situații în care dezvoltarea limbajului verbal nu va fi posibilă.
„Când vorbim de autism, vorbim de 30-35% dintre copiii cu autism care vor rămâne non-verbali pentru tot restul vieții. Dacă ne ducem în zona sindroamelor genetice rare, vorbim de un procent de peste 50% dintre copii care, cel mai probabil, nu vor dezvolta limbajul vocal niciodată. Și atunci trebuie să le oferim o modalitate de comunicare”, a afirmat fondatoarea PECS România.
În ceea ce privește dezvoltarea limbajului, Andrada Ginghină atrage atenția că stimularea începe în familie, prin interacțiuni constante și directe.
„Limbajul se învață prin interacțiunea cu părinții și cu persoanele de referință. Dacă îi citim povești, dacă îi verbalizăm toate acțiunile pe care le facem, dacă îi răspundem la inițiativele de comunicare, toate acestea ajută. Sunt studii care demonstrează că, cu cât părinții stimulează mai activ această latură, cu atât limbajul va apărea mai repede și vocabularul va fi mai dezvoltat”, a explicat specialistul.
Evaluarea profesională poate face diferența între o simplă lipsă de stimulare și o tulburare de neurodezvoltare.
„Dacă este vorba doar despre o stimulare slabă, copilul poate achiziționa limbaj independent. Atunci când vorbim de o tulburare, stagnarea este foarte mare și de lungă durată. Există și alte întârzieri pe alte paliere, iar copilul nu dă semne că ar fi interesat să comunice sau să relaționeze cu cei din jur”, a declarat Andrada Ginghină.
Lili Covaci consideră că orice intervenție trebuie să aibă la bază comunicarea, indiferent de specializarea terapeutului.
„Comunicarea este liantul dintre persoană și lumea din jurul lui. Comunicarea nu este un moft. Comunicarea nu este un lux. Nu este un privilegiu, este un drept fundamental al persoanei. Oricare dintre specialiști are obligația legală, morală și etică să ofere o modalitate de comunicare atunci când copilul din fața sa nu are una”, a spus aceasta.
Referitor la recuperare, Andrada Ginghină afirmă că rezultatele pot fi semnificative atunci când intervenția începe devreme și este adaptată nevoilor copilului.
„Sunt copii care se recuperează foarte aproape de pragul de normalitate. Este foarte importantă vârsta la care începe intervenția. Cu cât copilul este mai mic și recuperarea începe mai devreme, cu atât rezultatele apar mai rapid. Avem copii care au ajuns acum la finalul clasei a IV-a și anul viitor nu vor mai avea nevoie de certificat CES pentru că s-au recuperat atât de bine încât se descurcă singuri”, a concluzionat specialistul.
