Tulburările emoționale și comportamentale la copii și adolescenți reprezintă o categorie de diagnostice bine definită în manualele de psihiatrie și se referă la manifestări care afectează semnificativ funcționarea copilului în familie, la școală și în relațiile sociale, explică Ramona Gheorghe, medic psihiatru infantil primar și psihoterapeut adlerian.
„De fiecare dată când vorbim despre un diagnostic în psihiatria copilului, vorbim despre comportamente, emoții sau gânduri care afectează funcționarea persoanei cu o intensitate și cu o frecvență diferită de ce am întâlnit în marea masă a populației de aceeași vârstă, dar care în mod obligatoriu trebuie să afecteze funcționarea. Funcționarea socială, funcționarea academică, funcționarea în familie, la școală și cu prietenii", a declarat Ramona Gheorghe, medic psihiatru infantil primar, psihoterapeut adlerian, la emisiunea Timp pentru Sănătate, realizată pe Prima News TV de Profit.ro, în fiecare miercuri, de la ora 17.00.
Medicul subliniază că suicidul nu reprezintă un diagnostic psihiatric, ci o manifestare comportamentală care poate apărea în cadrul mai multor afecțiuni și contexte psihice, nu doar în depresie.
„Nu este un diagnostic suicidul, este o manifestare comportamentală atunci când există o ruptură între modul în care o persoană poate să vadă o variantă de rezolvare a unei probleme, adică ceva care ține de motivație, de voință, de împerecherea gândurilor și emoțiilor. Nu este doar tulburarea depresivă în spatele comportamentului suicidar", a spus aceasta.
În cazul copiilor și adolescenților, actele suicidare sau tentativele de suicid pot avea inclusiv un caracter impulsiv sau demonstrativ, fără ca persoana să își dorească în mod real moartea, însă consecințele pot fi fatale.
Referindu-se la amploarea fenomenului, Ramona Gheorghe afirmă că suicidul reprezintă una dintre principalele cauze de deces la nivel mondial și că orice schimbare de comportament trebuie observată cât mai devreme de adulții din jurul copilului.
„Este important să ne îngrijim, să băgăm de seamă atunci când apare o schimbare în comportamentul copilului. Fie că vorbim despre părinți, educatori, pediatri sau psihiatri de copii și adolescenți, fiecare are un rol în observarea acestor modificări", a precizat medicul.
Din perspectivă psihologică, Corina Bratu, psiholog, psihoterapeut și expert în psihologie judiciară, spune că depresia și anxietatea la copii nu se manifestă întotdeauna prin tristețe, ci pot lua forma iritabilității, opoziționismului, retragerii sau chiar agresivității.
„Tulburările emoționale nu arată întotdeauna așa cum își imaginează oamenii. În cazul copiilor și adolescenților, depresia și anxietatea capătă alte forme de comportament, precum opoziționismul, iritabilitatea, retragerea, lipsa de interes sau chiar agresivitatea", a declarat Corina Bratu.
Specialistul spune că unul dintre cele mai importante semnale observate de părinți este schimbarea evidentă a comportamentului copilului față de perioada anterioară, modificări care persistă săptămâni sau luni și afectează relațiile familiale, școlare și sociale.
„O observație foarte bună pe care reușesc părinții să o facă este: „Nu mai înțeleg ce se întâmplă cu copilul meu, parcă nu mai este el." De aici pornim. Nu vorbim despre o zi proastă sau despre o ceartă, ci despre schimbări persistente care îi afectează relațiile în viața de zi cu zi", a explicat Corina Bratu.
Ramona Gheorghe atrage atenția că primul semnal de alarmă este orice modificare persistentă a comportamentului copilului, iar în cele mai multe cazuri anxietatea precede instalarea altor tulburări psihice.
„În 80% din cazurile de tulburări psihopatologice la copii și adolescenți, prodromul este anxietatea. Este o stare de neliniște, de frică persistentă, care nu poate să fie obiectivată și care poate fi însoțită de tulburări de somn, modificări ale apetitului, dificultăți de concentrare, scăderea performanțelor școlare sau iritabilitate", a afirmat medicul.
Aceasta recomandă ca orice modificare emoțională sau comportamentală să fie evaluată inițial de un medic, care poate exclude alte afecțiuni somatice și poate orienta familia către specialitățile necesare.
„Orice modificare comportamentală și emoțională este de adresat unui medic, pentru că medicul face diferența cu alte condiții somatice. Psihiatrul de copii va avea întotdeauna în echipă un psiholog clinician. Aici nu este despre cine este primul și cine este al doilea", a spus Ramona Gheorghe.
Corina Bratu consideră că familia are un rol central în dezvoltarea echilibrului emoțional al copilului, însă evită să plaseze întreaga responsabilitate asupra părinților, întrucât suicidul este rezultatul interacțiunii dintre mai mulți factori.
„Suicidul este un fenomen complex. Este rezultatul interacțiunii dintre o vulnerabilitate biologică, niște trăsături de personalitate, mediul în care crește copilul și evenimentele de viață. Bineînțeles că, din toate acestea, familia joacă un rol extrem de important", a explicat psihologul.
Ea avertizează că invalidarea emoțiilor copilului și lipsa disponibilității emoționale din partea părinților pot avea efecte pe termen lung, chiar și în familii cu un nivel ridicat de educație sau cu o situație financiară bună.
„Dacă eu, ca părinte, spun „nu mai plânge", „nu mai fi trist", „ești prea sensibil", îl învăț că aceste emoții trebuie ascunse. Din păcate, ele vor ieși la suprafață sub o formă sau alta. Poți să compensezi cu foarte multe lucruri materiale, dar dacă nu ai disponibilitatea emoțională să stai cu copilul tău, nu ai cum să-l înveți să-și gestioneze emoțiile", a afirmat Corina Bratu.
În cazul familiilor divorțate, psihologul spune că părinții trebuie să evite implicarea copiilor în conflictele dintre adulți și să înțeleagă că relația copilului cu ambii părinți trebuie protejată.
Ramona Gheorghe observă, din experiența de peste două decenii în psihiatria pediatrică, o creștere a adresabilității către specialiști, dar și o scădere a capacității copiilor de a face față provocărilor și de a-și regla emoțiile.
„Ceea ce pot să observ este că abilitățile copiilor de a face față provocărilor și felul în care reușesc să își regleze reacțiile emoționale sunt mai slabe decât erau în alte timpuri", a declarat aceasta.
Medicul pune această evoluție și pe seama modificării relațiilor dintre copii și adulți, precum și a expunerii timpurii la dispozitive electronice, în detrimentul interacțiunii directe cu părinții.
„Părintele trebuie să fie prezent și când copilul stă singur în camera lui. Trebuie să știe cu ce își petrece timpul copilul lui și să-l învețe cum să își valideze sursele de informații. Afectarea relației om la om, de fapt, duce la impulsivitate și la dificultăți reale de rezolvare a problemelor", a concluzionat Ramona Gheorghe.
