' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3E%3Cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3E%3Cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3E%3Cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3E%3C/svg%3E){kind=small}
Indiferent de pozițiile diplomatice tot mai dure față de Israel în mai multe state europene, vânzările de produse militare israeliene cresc rapid, de regulă prin parteneriate și operațiuni locale.
În loc să se retragă, companiile israeliene își extind operațiunile pe continent, de la construirea unor fabrici și infrastructuri locale până la dezvoltarea în comun a unor capacități cu mari grupuri europene din industria de apărare.
Din Germania până în Grecia. Și în România
La începutul acestei luni, Elbit Systems și grupul german Diehl Defence au demonstrat cu succes capacitățile operaționale ale muniției rătăcitoare SkyStriker.
Demonstrația a inclus lansarea, detectarea și lovirea autonomă a unei ținte aflate la 80 de kilometri.
Elbit are deja o prezență consistentă în Germania prin Elbit Germany, cu un sediu care coordonează activitățile de dezvoltare, producție și mentenanță și cu birouri în Koblenz și Berlin dedicate relațiilor cu sectorul apărării și autoritățile.
Potrivit informațiilor disponibile, este analizată și construirea unei noi fabrici locale, pe fondul sprijinului politic pentru extinderea producției de armament în Germania.
Săptămâna trecută, Rafael a finalizat un acord cu landul Saxonia Inferioară și fondul Aurelius pentru preluarea unei fabrici Volkswagen din Osnabrück, unde ar urma să fie produse componente pentru sistemul Iron Dome.
Mutarea vine după vânzarea sistemului SPYDER către România, într-un contract de aproximativ 2 miliarde de euro semnat în iunie. Elbit dispune deja de infrastructură proprie de producție în România.
Companiile israeliene analizează construirea unor fabrici și chiar stabilirea unor centre de management și în Cipru.
Aceste proiecte se adaugă unor parteneriate mai vechi ale Rafael în Europa, precum EuroSpike, realizat împreună cu companiile germane Rheinmetall și Diehl, și EuroTrophy, dezvoltat împreună cu KNDS și GDELS. Ele arată integrarea tot mai puternică a industriei israeliene de apărare în lanțurile europene de producție.
Rafael a fost menționată și în discuțiile purtate cu ocazia recentei vizite în Cipru a președintelui israelian Isaac Herzog. Potrivit publicației cipriote Philenews, companiile israeliene din domeniul apărării analizează construirea unor capacități de producție pe insulă.
Surse citate de publicația cipriotă spun că firmele israeliene sunt interesate nu doar de producție, ci și de stabilirea unor sedii de management în Cipru. Statutul țării de membru al Uniunii Europene și apropierea geografică de Israel ar putea face atractivă o prezență industrială israeliană importantă.
Aceeași strategie s-a văzut în acordul de 3,1 miliarde de euro pentru sistemul „Achilles Shield”, semnat de Ministerul israelian al Apărării cu Grecia.
Contractul include lucrări de circa 700 de milioane de euro pentru companii grecești, aproximativ 22,5% din valoarea totală.
Concluzia autorităților israeliene este simplă: fără acceptarea cerințelor privind participarea industriei locale la producție, marile contracte europene devin dificil de obținut.
Europa mărește bugetele și cere producție locală
Printre principalii factori care alimentează această tendință se numără creșterea bugetelor europene de apărare și cererea tot mai mare ca echipamentele să fie fabricate local.
Existența unor capacități israeliene de producție în Europa poate fi avantajoasă inclusiv pentru Israel. În cazul unui război, Ministerul israelian al Apărării ar putea cumpăra produse israeliene fabricate în unitățile europene. Germania ar fi cel mai important exemplu.
După contractul Arrow-3 semnat în 2023 cu Israel Aerospace Industries, în valoare de 3,5 miliarde de dolari, și un contract suplimentar de 3,1 miliarde de dolari încheiat anul trecut, Germania a devenit al doilea mare cumpărător al exporturilor israeliene de apărare, potrivit SIPRI.
Datele institutului arată că, între 2021 și 2025, Germania a reprezentat 21% din exporturile israeliene de armament, față de 29% pentru India și 7,8% pentru Statele Unite.
"Producția în Europa devine cu atât mai importantă cu cât numeroase state adoptă politici de localizare a producției, după modele precum „America First” în SUA sau „Make in India”. Israelul și-a adaptat relativ devreme strategia de export din industria de apărare la acest tip de cerințe", scrie publicația israeliană Globes.
În condițiile în care NATO urmărește creșterea cheltuielilor pentru apărare spre aproximativ 5% din PIB până în 2035, Uniunea Europeană dezvoltă programul SAFE, prin care pot fi finanțate achiziții de apărare de până la 150 de miliarde de euro, cu condiția ca cel puțin 65% din valoarea contractelor să provină din achiziții realizate din state UE sau Ucraina.
Israel păstrează tehnologia
Israelul păstrează anumite limite privind transferul tehnologiei. În Grecia, de pildă, a existat o dezbatere intensă înaintea semnării contractului, după ce guvernul de la Atena anunțase că nu va accepta acordul fără acces la codul-sursă al sistemelor. Israelul nu a cedat însă codul-sursă.
Codul-sursă cuprinde fișierele software, instrucțiunile și definițiile necesare construirii, operării, întreținerii și actualizării unui sistem.
Fără acesta, controlul complet rămâne la producător, în acest caz partea israeliană. Ministerul israelian al Apărării a precizat ulterior că a fost găsită o altă soluție.
