Strategia economică a președintelui american Donald Trump începe să prindă contur, iar între elementele majore semnalate de acesta se află substituirea importurilor, politicile industriale, intervențiile macro și microeconomice și o filozofie a recompenselor și pedepselor, potrivit unei analize publicate joi de Bloomberg.
Politica de substituire a importurilor
Trump are în vedere o creștere economică mai ridicată și crearea mai multor locuri de muncă printr-o strategie de substituire a importurilor, cuplată cu elemente de politică industrială, scrie News.ro.
Astfel, administrația Trump vrea să atragă în statele Unite facilități de producție care servesc din străinătate piața internă. În plus, vrea să aducă în America facilități de producție străine care servesc alte piețe externe.
Pentru a amplifica impactul dorit asupra locurilor de muncă și salariilor, administrația adaugă elemente de politică industrială în relațiile cu anumite sectoare, cum este de exemplu industria auto.
Politica lui Trump acționează atât la nivel macroeconomic cât și microeconomic
Nivelul macro este dominat de patru domenii, dereglementarea, reforma fiscală, infrastructura și schimbarea stimulentelor pentru favorizarea producției interne și a consumului de produse și servicii americane.
Nivelul micro combină concentrarea sectorială cu aplicarea selectivă a mijloacelor de convingere morală a unor companii.
Folosirea de semnale și afirmații ca instrumente de politică economică
Economiștii convenționali vor avea tendința de a minimaliza impactul general al unor astfel de măsuri micro, dar alții vor nota faptul că efectul de semnalare ar putea avea consecințe prin modificarea așteptărilor și comportamentelor la nivel general. Acest efect este amplificat de afirmațiile repetate ale președintelui referitoare la locurile de muncă și de folosirea activă a unor mijloace de comunicare, inclusiv a unora informale, cum este Twitter.
Politica lui Trump este susținută de filozofia recompenselor și pedepselor
Mesajul este amplificat de crearea unui contract implicit între administrație și sectorul de afaceri, care este susținut de recompense și pedepse, între acestea numărându-se reducerea numărului de reglementări oneroase și taxele mai mici, cuplate cu amenințarea de a face de rușine și a penalizara afacerile care nu răspund suficient la politica ”America first”, de a pune America pe primul plan.
În relațiile transfrontaliere, Trump nu se ferește să renunțe la politicile economice americane din ultimele decenii. El a afirmat că dolarul este prea puternic, a retras SUA din Parteneriatul Trans-Pacific și vrea renegocierea Acordului Nord American de Liber Schimb (NAFTA). Președintele a avertizat și că va impune taxe vamale mari, care ar fi contrare angajamentelor asumate în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC).
În cadrul acestui proces și al strategiei de negociere cu alte țări, administrația Trump semnalează disponibilitatea de a pune sub semnul întrebării și să renunțe, dacă este cazul, la principii împământenite ale managementului economic internațional.
Rămâne de văzut cum vor fi reunite toate aceste principii, în special având în vedere că multe intenții nu au făcut încă tranziția de la anunț la concretizarea și implementarea sustenabilă. De asemenea, Congresul va avea un cuvânt de spus în acest proces.
În pofida acestui lucru, unii analiști compară deja politică economică americană care se conturează cu cele puse în practică de guverne populiste din America Latină.
Veteranii dezvoltării economice, în special, își pot aduce aminte în special de modelele de creștere prin substituirea importurilor care au fost aplicate în mai multe ocazii de state precum Argentina și Brazilia.
O astfel de comparație ar putea fi prematură și chiar înșelătoare, nu doar din cauza condițiilor economice și financiare inițiale foarte diferite din SUA.
Dacă va fi sustenabil, impactul politicii lui Trump va fi resimțit dincolo de schimbările interne și orientările economiei americane, inclusiv modul în care interacționează cu economia mondială. Având în vedere că Statele Unite se află în centrul sistemului monetar internațional, ceea ce se întâmplă acolo nu va rămâne acolo. Cel mai probabil va declanșa reacții în alte țări și va schimba funcționarea sistemului global bazat pe reguli.
Dacă schimbările vor avea loc într-o manieră colectivă, care să echilibreze responsabilitățile interne și mondiale ale țărilor, rezultatul ar putea fi o modificare generalizată a politicilor, esențială pentru susținerea unei creșteri ridicate și incluzive și pentru asigurarea unei stabilități financiare autentice.
Schimbările necoordonate la nivel internațional vor avea ca rezultat accentuarea fragmentării economice la nivel global, ceea ce ar reduce creșterea și prosperitatea, mărind în același timp riscul instabilității financiare.
