România nu numai că a importat iarna trecută o cantitate de gaz mai mare cu 12% decât cea contractată în iarna precedentă, însă a și extras din depozite cu peste 3% mai mult gaz decât în perioada noiembrie 2017-martie 2018. Rezultatul: cantitatea de gaz depozitat a atins pe 30 martie un minim istoric, de 3,6 TWh, coborând pentru prima dată în istorie sub 11% din capacitatea totală de depozitare.
În perioada noiembrie 2018-martie 2019, România a extras din depozite o cantitate de gaze echivalentă cu 20,3 TWh, cel mai înalt nivel înregistrat în ultimii 5 ani.
Injectarea de gaze în depozitele golite după această iarnă este unul dintre motivele pentru care România a continuat să importe masiv gaze din Ungaria, care, în plus, sunt și mai ieftine decât cele disponibile pe piețele centralizate din România. În aprilie, lună în care România practic nu importa niciun MWh de gaz, au fost importați din Ungaria 1,3 TWh.
Norocul României a fost că ultima iarnă s-a dovedit a fi relativ blândă.
Iarna viitoare, însă, situația va fi cu totul alta, din mai multe motive. În primul rând, producția internă își va continua procesul de reducere naturală (cu aproximativ 5-7%).
În al doilea rând, prin plafonarea prețului gazului destinat consumatorilor casnici și sistemelor de încălzire centralizate prin OUG 114, dar și prin reducerea prețului din facturi în medie cu 5% de către ANRE, foarte probabil cererea va fi stimulată. O majorare a consumului subvenționat dublată de o reducere a producției va crea un dezechilibru și mai mare între ofertă și cerere.
În al treilea rând, există în continuare riscul ca acordul de tranzit dintre Gazprom și Ucraina, care expiră la finalul acestui an, să nu fie prelungit. În acest caz, România rămâne cu o singură sursă de gaze, cea maghiară, pe care de două luni s-a mutat deja integral importul. Numai că aceasta e departe de a avea capacitatea de a asigura pe perioadă de iarnă tranzitul cantităților de gaze necesare acoperirii necesarului de consum intern. Mai ales într-o perioadă de reducere a producției!
O soluție parțială la o eventuală criză a importului de gaze de iarna viitoare ar consta în depozitarea unei cantități mai mare de gaze. Ceea ce deja se întâmplă. Dacă pe 30 martie în depozite mai erau doar 3,6 TWh, aproximativ 11% din capacitatea totală de înmagazinare a României, pe 26 iunie, în depozite erau stocați 13,37 TWh (40,54% din capacitatea totală).Comparativ, la aceeași dată a anului trecut, procentul era de doar 32%. Așa se explică importurile masive din ultimele luni, importuri care continuă și pe perioada de vară.
Chiar și în condițiile majorării cantităților depozitate și a importurilor, România se află pe ultimele locuri în UE în ceea ce privește procentul de gaz injectat în depozite. Doar Letonia și Marea Britanie au depozitele pline într-un procent mai mic de 40%. Ungaria, în schimb, are depozitele pline în proporție de 61,25%, în condițiile în care vai exportă și gaz în România, iar Bulgaria, în proporție de 55%. Slovacia și Danemarca înregistrează deja procente de peste 80%.
Numai că nicio majorare a înmagazinării nu va fi suficientă. Dovadă, nivelul scăzut al gazului rămas în depozite la finalul iernii trecute. Comparativ, la finalul lunii martie a anului trecut în depozite mai existau 4,2 TWh, iar în anii trecuți cantități mult superioare, 5,6 TWh în martie 2017, 8,5 TWh în martie 2016, 6 TWh, în martie 2015 și 8,5 TWh în martie 2015.
La începutul lunii noiembrie, companiile din România înmagazinaseră 23,9 TWh (72% din capacitatea totală). Chiar dacă înmagazinarea ar fi dusă la 100% pe perioada de iarnă, la 32,9 TWh, cei 9 TWh suplimentari nu vor putea acoperi necesarul de import.
În perioada noiembrie 2018-martie 2019, România a importat un volum de 14,1 TWh de gaze naturale. În urma majorării cererii (ca urmare a OUG 114) și a micșorării ofertei (ca urmare a scăderii naturale a producției) probabil că iarna viitoare necesarul de import va fi și mai ridicat.
În plus, odată cu scăderea procentului de gaz din depozite scade și presiune și, implicit, și capacitatea de extracție. Deși, teoretic, aceasta este de 315 GWh/zi, maximul atins în această iarnă a fost de 214 GWh pe 8 ianuarie. La finalul ciclului, când procentul a scăzut sub 11%, mai erau extrași doar 61 GWh/zi.
